CE LIPSESTE SUFERINTELOR LUI…?!  

La Coloseni 1:24 citim o afirmatie aparent intriganta, in care apostolul Pavel spune asa celor din Colose:
“Mã bucur acum în suferintele mele pentru voi; si în trupul meu, împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.”
De fapt ce vrea sa spuna apostolul?!
La 1 Petru 4:12-13 apostolul Petru stipuleaza ceva similar :
“Prea iubitilor, nu vã mirati de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sã vã încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi;  dimpotrivã, bucurati-vã, întrucît aveti parte de patimile lui Hristos, ca sã vã bucurati si sã vã veseliti si la arãtarea slavei Lui.”

Citind textele de mai sus, ne rascolesc imediat tot felul de intrebari…! 
Avem noi parte de “patimile lui Hristos”?!  Nu au fost patimile Lui unice?  Oare putem suferi si noi, ca si El, pentru ispasirea pacatelor?  Nu au fost patimile lui Hristos suficiente pentru ispasire, din moment ce Pavel spune “împlinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos”?  E nevoie sa adaugam si noi ceva la suferinta Lui pentru pacat?  Au cumva dreptate bisericile care afirma ca patimile lui Isus Hristos au inceput ispasirea pacatelor noastre, iar noi trebuie sa ne facem partea noastra, pentru a completa si definitiva acea ispasire?  Au cumva dreptate cei care spun ca noi ne mantuim?  De fapt ce “lipseste suferintelor lui Hristos”?!

Cei care studiaza serios, temeinic, Cuvantul lui Dumnezeu, stiu ca Domnul Isus Hristos a avut de indurat doua tipuri de suferinte:

I)  Isus Hristos a suferit pentru ispasirea pacatelor noastre, si ale intregei omeniri.  Jertfa Lui de la calvar, de la cruce, a spalat/sters total vinovatia noastra inaintea lui Dumnezeu, iar noi n-am contribuit cu nimic la aceasta lucrare.  El, “Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”, atunci cand a finalizat lucrarea de ispasire pentru pacatele noastre a intarit aceasta si prin acea declaratie directa si ferma: “S-a sfarsit!”.

II)  Isus Hristos a indurat si suferinta pentru desavarsirea creatiei ce se afla in procesul rascumpararii.  Aceasta suferinta nu este una ISPASITOARE, ci una DESAVARSITOARE!
La aceasta suferinta, menita sa desavarseasca Biserica, suntem chemati sa participam si noi, cei care am beneficiat de jertfa Lui pentru pacate.  Astfel noi am fost iertati pentru faradelegile noastre, pentru pacatele noastre, am fost nascuti din nou si am devenit “copii ai lui Dumnezeu, frati ai lui Hristos, asa ca putem activa acum ca “impreuna lucratori” cu Fiul.

La Romani 8:17 citim ca “dacã suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si împreunã mostenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim si proslãviti împreunã cu El”.
Acest text vorbeste despre patimile Domnului la prezent, ceea ce inseamna ca nu se refera la suferinta Lui pentru pacate, fiindca aceea a luat sfarsit!

Cum insa sufera Domnul in prezent, din moment ce El a fost glorificat dupa inviere?  Daca El sufera, desi este in slava, ce garantie avem ca nu vom suferi si noi dupa glorificarea noastra prin inviere?
Adevarul este ca Domnul Isus Hristos, acum glorificat, nu mai poate suferi, dar “trupul Sau, care este Biserica”, n-a fost inca glorificat.  Noi, cei credinciosi, alcatuim trupul Lui, care trebuie dus la desavarsire, aceasta facandu-se prin ‘cioplire’, ‘slefuire’, etc., adica prin ‘procesari’ care de regula dor…!

Aceste suferinte ale Bisericii (nu ale denominatiunii BOR, sau “x” sau “y”), ale credinciosilor autentici de pretutindeni, sunt suferintele ce lipsesc Domnului Isus, si noi, cei ‘nascuti din nou’, suntem chemati sa le implinim.  Daca Il iubim pe Domnul, suntem gata sa si patimim pentru El, iar daca vine suferinta peste noi, din pricina Numelui Sau, din pricina Evangheliei sau din pricina ca facem binele, n-avem decat sa-I multumim, cu bucurie!  Ii multumim ca si noi suntem invredniciti a implini ceea ce lipseste suferintelor Sale, pentru glorificarea tuturor celor “rascumparati”.

Vrei sa arati ca si tu Il iubesti pe Domnul?
(Vezi si articolul  “Iubim pe Domnul ?! )
Accepta suferinta pentru El, pentru “trupul Sau”!  Astfel primesti si garantia ca “toate lucrurile lucreaza impreuna” ca sa produca binele in viata ta.
Fie ca toti credinciosii sa procedam asa!
Cei care “avem parte de patimile lui Hristos”, acceptam suferinta cu bucurie, fiindca vine ziua cand si noi “vom fi partasi slavei Sale”!
Apostolul Pavel, legat de acest aspect, declara:
“Eu socotesc cã suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã fatã de noi” (v. Romani 8:18)…, si cine-i intelept, va lua bine seama la aceste cuvinte!