COPIII / TINERII, IN FAMILII SI BISERICI CRESTINE...
Ca pentru ‘pornire’, sa citim
Psalmul 127 al lui Solomon:
“1 Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba
vegheaza cel ce o pazeste.
2 Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere; caci
preaiubitilor Lui El le da paine ca in somn.
3 Iata, fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El.
4 Ca sagetile in mana unui razboinic, asa sunt fiii facuti la tinerete.
5 Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei! Caci ei nu vor ramane de rusine, cand vor vorbi cu
vrajmasii lor la poarta.”
Psalmul 127 este citit uneori
cu ocazia binecuvantarii copiilor, pentru ca acestia sunt “o mostenire de la Domnul”, “o rasplata data de
El”. Copiii/tinerii sunt ca niste adevarate “sageti”, fapt pentru care Solomon fericeste
familiile/adunarile care s-au ingrijit sa aiba “tolba” plina.
Solomon incepe prin a ne atentiona ca exista o serie de lucruri zadarnice in viata…, si ca este o mare
intelepciune sa facem deosebire intre lucrurile desarte si cele care au valoare vesnica. Ni se spune in
Ps. 127 ca o casa/adunare ce nu este zidita de Domnul, este ridicata in zadar. Pentru o cetate/adunare ce nu
este pazita de Domnul (nu de oameni/frati ‘ca lumea’), vegherea e-n zadar. Averea , castigata cu truda, prin
munca sustinuta, daca nu este binecuvantata de Domnul, devine si ea tot un lucru
zadarnic.
In sens spiritual, noi,
pelerinii, suntem in drum spre cetatea cereasca…, iar in aceasta calatorie, binecuvantarea reala nu
consta in a zidi case, in a locui in “cetati” care ofera securitate, sau in a agonisi de dimineata pana
tarziu, in noapte…! Psalmistul mentioneaza ca avem adevarate binecuvantari daca primim copiii pe care
Domnul vrea sa ni-i dea, spre crestere, ingrijire si educare. Ferice de omul/adunarea “care isi umple
tolba de sageti”, adica primeste copiii. Ne socheaza oare aceasta cerinta?!
Solomon intrevede deja niste urmari, pentru ca foloseste verbele cu intelesul la trecut (sau prezentul
continuu, daca vreti). Cei care au zidit, s-au pus la adapost si au vegheat, sau cei care au lucrat pe branci,
care aduna si aduna…, dar au ignorat acea binecuvantare reala a Domnului (copiii), au activat in zadar, si au
parte de “painea durerii” (sau ‘painea ingrijorarii’).
Dupa aceste observatii triste, psalmistul vine cu o alta, total opusa. El se exprima astfel: “preaiubitilor Lui
El le da paine ca in somn”. Somnul este opus trudei, este rezultatul unei munci in care vezi cu satisfactie ca
ai implinire, si te odihnesti in liniste si pace.
Preaiubitii Domnului sunt binecuvantati cu toate lucrurile de care au nevoie: case, cetati pazite, paine, somn
odihnitor, fara griji, etc. Autorul, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, spune ca poti avea o existenta ‘frumoasa’,
fara dezamagiri, fara zadarnicie, cu-mplinire si fericire… Faci si tu parte din preaiubitii Lui?! Esti primitor
de copii?!
Ce faci daca nu esti casatorit
sau nu ti-a dat Domnul copii?! Poti sa-ti umplii “tolba de sageti” si-n cazul acesta. De exemplu
apostolul Pavel n-a fost casatorit, dar il numeste pe Timotei “copilul” sau. Avea Pavel copii? Avea – el
era inconjurat in lucrarea lui de o serie de tineri, ‘ascutiti’. Si Ioan, zis si Marcu apare la un moment
dat tot ca fiind un “copil” de apostol. Orice frate/sora din adunarea Domnului poate sa-si “umple tolba”,
atunci cand lucreaza la cresterea si formarea copiilor bisericii. Ei pot sa ajute pe cei mici, sa-i
indrume si sa-i incurajeze, pot contribui la educatia lor.
Dragul meu, daca nu ai in vedere copiii/tinerii, te poti trezi ca zidesti in zadar, ca te ostenesti in zadar…,
si ca inghiti de fapt o “paine a durerii”!
La jumatatea psalmului (v.3)
apare acel “iata” care ne redirectioneaza…, dar care si incepe a explica insiruirea de pana aici. Atentia
ne este indreptata acum spre ceea ce este intradevar valoros, spre binecuvantarea Domnului care elimina
zbaterea zadarnica.
De ce copiii sunt desemnati ca o adevarata binecuvantare, in comparatie cu casele, cu securitatea sau cu
averile ?! Putem intelege aceasta, daca privim la modul in care sunt descrisi copiii, in opozitie cu lucrurile
urmarite si pretuite de oameni.
Copiii “sunt o mostenire de la Domnul”! Mostenirea constituie o valoare ce trece din mainile cuiva in mainile
altuia, ca un favor. Dumnezeu vrea sa-i favorizeze pe preaiubitii Lui, si le da copii. Necazul este ca multi
credinciosi nu considera copiii/tinerii ca pe o “mostenire de la Domnul”, ci mai degraba ca pe o povara…!
Cine nu vrea sa primeasca o mostenire?! Nimeni, numai ca exista credinciosi care au refuzat sau nesocotesc
“mostenirea Domnului”…
Te deranjeaza faptul ca ti se ofera o mostenire?! Mostenirea nu este un lucru inconvenabil, totusi, pentru unii
crestini copiii/tinerii sunt considerati ca o pacoste in familiile sau adunarile lor.
Spune cineva ca n-are timp pentru mosteniri? Nu, dar sunt credinciosi care amana sa primeasca “mostenirea de la
Domnul”, sau accepta doar parte din ea…
Cand Domnul ofera preaiubitilor Lui mostenirea Sa, unii o refuza, altii o amana, altii cartesc, considerand-o
un inconvenient, sau un lucru ce nu si-l pot permite, altii o nesocotesc,
etc.
Dragii mei, stiti dumneavoastra
ce bogatie sunt copiii?! Stiti ce mostenire impresionanta alcatuiesc ei…, iar noi, uneori, le dam cu
piciorul?!
Unii au facut calcule de cat ar costa sa cresti un copil in zilele noastre, sa-l educi si sa-l pui pe
picioarele lui…, si au ajuns la cateva sute de mii de dolari. Copilul, in realitate are o valoare
incalculabila, pentru ca este “o mostenire de la Domnul”!
In al doila rand, copiii sunt “o rasplata data de El”, Domnul, spune psalmistul.
Ce este rasplata? Este un beneficiu, o compensatie pe care o primesti. Copiii sunt o rasplata data de Domnul -
nu oamenii si-i dau unul altuia. Cel ce da darul insa, nu forteaza primirea lui. De exemplu si mantuirea este
un dar, insa Dumnezeu nu obliga pe nimeni s-o primeasca. Dumnezeu iti arata ca esti pacatos, ca ai nevoie si
exista Calea de salvare, ca poti sa ai si tu viata vesnica, dar pentru aceasta trebuie sa accepti mantuirea…,
si sunt asa de multi oameni care o refuza…!
Nu te poti supara pe cineva
care nu ti-a dat un dar, nu-i asa?!
Daca Domnul n-a dat copii unora, nu-i nici o problema. Daca insa Domnul ti-a intins acest dar si nu l-ai
acceptat, n-ai dreptul a te plange ulterior…, pentru ca Domnul a hotarat de la o vreme sa nu-ti mai dea. Nimeni
nu a regretat ca a acceptat copiii dati in dar. A spus cineva ca-i pare rau c-a avut prea multi?! Sunt insa
destui care regreta ca i-au refuzat.
Unii spun ca exista cadouri care sunt foarte costisitoare pentru cel care-l accepta. Si copiii, zic ei,
trebuiesc hraniti, ingrijiti, educati, etc. Propun sa privim mai atent la psalm!
Cine ne da painea asa cum scrie acolo? Domnul o da!
Cine ne ocroteste, conform psalmului? Domnul!
Cand e vorba de zidire, de ani indelungati de educatie, etc, cine ridica? Tot Domnul!
Nici un credincios n-are voie sa spuna ca nu poate sa primeasca darul ‘costisitor’ al lui Dumnezeu, pentru ca
Domnul ingrijeste de toate lucrurile!
Cand cei credinciosi accepta si trateaza pe copii/tineri ca pe “o mostenire de la Domnul”, ca pe “o rasplata
data de El”, atunci casa/biserica lor este binecuvantata!
Copiii sunt descrisi “ca
sagetile in mana unui razboinic”. Sagetile sunt de folos atunci cand esti in conflict, cand esti in
‘razboi’.
Stiti cine-i “razboinicul” ce manuieste aceste “sageti”?! Nu sunt de exemplu parintii, pentru ca acestia nu
stiu nici ‘tinta’ copiilor lor, si nici nu trag cu precizie. Domnul cunoaste tinta si rostul fiecarui ‘lucru’!
Daca atingerea tintei din viata copiilor/tinerilor ar depinde de parinti sau instructori, acestia ar fi un
fiasco, un adevarat esec. “Tolba” este familia sau adunarea, sagetile sunt “fiii”, iar razboinicul ce-i are-n
mana este Domnul.
“Ca sagetile in mana unui
PUTERNIC” (termen mai apropiat de original), spune de fapt psalmistul, sunt copiii.
La Genesa 49:22-24 citim astfel:
“Iosif este vlastarul unui pom roditor, vlastarul unui pom roditor sadit langa un izvor; ramurile lui se inalta
deasupra zidului. Arcasii l-au atitat, au aruncat sageti si l-au urmarit cu ura lor. Dar arcul lui a ramas tare
si mainile lui au fost intarite de mainile Puternicului lui Iacov.” In acel conflict, cine a pus mainile pe ale
lui Iosif, cand acesta a tras la tinta?
Domnul, cel Atotputernic, in mana caruia sunt si fiii nostri.
In Ps. 45:3-5 ni se spune:
“Razboinic viteaz, incinge-ti sabia, podoaba si slava, da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te in carul tau de
lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate! Sagetile
tale sunt ascutite…”
“Razboinicul viteaz” care se foloseste de copiii nostri ca de niste “sageti ascutite”, care ating “tinta”este
chiar Domnul. Cu ei, Domnul “apara adevarul, blandetea si neprihanirea”. Astfel, copiii/tinerii nostri nu-si
vor irosi viata, nu vor trai in zadar, ci vor ajunge la “tinta”.
Unde sunt ei de fapt folositi?! Confruntarea se da “la poarta cetatii”!
“La poarta” se hotareste soarta cetatii si a cetatenilor ei. Acolo au loc tranzactiile economico-financiare,
acolo se judeca (se fac si desfac ‘lucrurile’ de tot felul), acolo se iau deciziile politice, etc. Poarta este
deci locul care influenteaza societatea.
“La poarta”, “fii nebunului sunt calcati in picioare” (vezi Iov 5:3-4), dar fiii nostri sunt ca niste “sageti
ascutite”, care-si ating “tinta” si castiga ‘conflictul’. In Ps. 127 avem asigurarea ca fiii nostri “nu vor
ramane de rusine, cand vor vorbi cu vrajmasii lor” Lupta vietii vine, si toti copiii nostri vor fi angrenati in
‘conflicte’, dar ei nu cresc pentru a fi de rusine.
Psalmul 144 incepe astfel:
“Binecuvântat sa fie Domnul, Stanca mea, care-mi deprinde mainile la lupta…” Domnul ne invata sa luptam
(v.6): “Arunca-ti sagetile, si pune-i pe fuga (pe vrajmasi)!
Domnul ne da copii pe care ii creste, ii formeaza…, si cu care castiga biruinta. Ei aduc onoare “caselor
imparatesti" , fac cinste Casei Domnului.(v.12)
Expresia “ei nu vor ramane de rusine”, nu se refera numai la faptul ca ei doar se vor descurca, ci la faptul ca
vor fi binecuvintati din plin.
Si in limba romana folosim expresii de felul ‘rasplata nu a fost mica’ sau ‘nu mica le-a fost mirarea’, etc,
atunci cand vrem sa subliniem ceva mare, impresionant. Psalmistul mentioneaza ca de fapt fiii nostri, daruiti
de Domnul si calauziti de El, vor ajunge sa fie glorificati.
La Evrei 2:10 citim cum, “Acela pentru care si prin care sunt toate”, vrea “sa duca pe multi fii la slava”. De
aceea da Domnul copii multi celor credinciosi. “Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei!”. Dumnezeu
vrea ca sa traim cu folos, si sa ne duca pe noi si pe urmasii nostri la slava, adica sa ne atingem “tinta”.
Multi ‘din lume’ nu stiu ca este o adevarata binecuvantare sa ai multi copii, dar cei care au crescut in case
si adunari crestine, nu se vor putea dezvinovati, n-au cum s-o dea ‘cotita’…
Vrei sa ai o mostenire impresionanta si sa fi rasplatit de Domnul?! Accepta copiii, indrumeaza-i, pune-i in
mana Domnului, ca sa vezi ca sagetile isi ating tinta, ca ajung la slava pregatita pentru
ei!
