|
“CĂILE MELE FAŢĂ DE CĂILE VOASTRE”
Cei mai mulţi oameni sunt extrem de superficiali când e vorba de
lucrurile spirituale, de relaţia lor cu Dumnezeu. Ei asumă că totu-i ‘în regulă’, că nu-i numic de corectat, pentru
că ei n-au stat poate niciodată de vorbă cu Dumnezeu, în sinceritate.
Noi avem o natură păcătoasă, care de la naştere ne înstrăinează, ne-mpinge departe de Dumnezeu. Mai mult, avem o
inimă care, pe lângă faptul că e rea, păcătoasă, mai este şi înşelătoare, şi ne face să credem că totu-i bine, că
n-avem nimic de corectat în viaţă.
Această inimă este caracteristică tuturor oamenilor, spune Cuvântul. Unii cred că numai cei necredincioşi pot fi
înşelaţi…
Vrei să cunoşti realitatea cu privire la viaţa ta, dacă eşti pe o “cale rea”, şi dacă ai nevoie să fi strămutat pe
“calea veşniciei”?
Psalmistul cere:
“Cercetează-mă, Dumnezeule!”, “vezi dacă sunt pe o cale rea…!”
Dacă omul nu cere să ştie pe ce “cale” e şi să fie mutat pe “calea veşniciei”, Dumnezeu nu o va face ‘cu
forţa’.
Nu ştiu nici un caz când vreo persoană să-I fi cerut sincer Domnului s-o ducă pe calea mântuirii şi să nu fi fost
dusă acolo! Mulţi însă nu se gândesc, sau nu admit că ei s-ar afla pe calea pierzării. Ei pretind că au o cale
sigură, strămoşească, pe care au mers şi înaintaşii lor… Susţin că cunosc Scripturile, că ştiu ce-nseamnă
creştinism, etc., dar Biblia n-o deschid – ei sunt străini de adevăr, de calea mântuirii.
Şi-n viaţa celor care au ajuns să aibă mântuirea, există căi problematice. David spune în v.
3:
“Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.”
“Căile” lui nu sunt deplasările sale zilnice ci acţiunile sale, gândirea sa…
S-ar putea ca şi noi, cei credincioşi, să ‘umblăm’, să acţionăm pe anumite “căi rele”!
Noi, cu ştiinţa noastră, le putem considera bune, le putem justifica, dar uităm ceva:
“… cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele
faţă de gândurile voastre. (Isaia 55:9)
Sunt toate căile noastre bune?
Nu cumva căutăm să fugim de El, utilizând căile noastre?
“Unde voi fugi departe de Faţa Ta”? (v. 7)
Umblarea pe căi ce nu-s plăcute Domnului NE COSTĂ!
D.p.d.v. fizic de exemplu, ne-ngrijorăm , şi asta ‘ne macină’, ne
distruge lent. D.p.d.v. psihic, sufletul nostru intră în ‘dezordine’… Spiritual, pe aceste căi pierdem
binecuvântări pe care Dumnezeu le are pentru noi.
Avem nevoie de călăuzire, nu-i aşa? Dumnezeu a pus în noi Duhul Său cel Sfânt, care ne poate şi vrea să ne
călăuzească.
În Psalmul 32:8, Dumnezeu spune:
„Eu, zice Domnul, te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea
privirea îndreptată asupra ta.”
Când ne aflăm în impas, în faţa unor greutăţi, a unor decizii, spunem: Doamne, călăuzeşte-ne Tu! Apoi stăm, şi
aşteptăm …, şi nu vine călăuzirea…!
Nu-i Dumnezeu credincios Cuvântului Său…, că doar ne-a promis că ne va arăta “calea”?
Sar putea să fim pe-o cale rea, şi de aceea să nu putem înţelege călăuzirea Domnului.
Ne rugăm cu stăruinţă pentru anumite lucruri. Ştim că Dumnezeu ne-a promis că vrea să ni le dea, şi totuşi nu
primim răspuns…
Sar putea să fim pe-o cale rea! E nevoie atunci ca mai întâi să ne rugăm ca şi David:
“Cercetează-mă, Dumnezeule”…! “Vezi dacă sunt pe o cale rea!”
N-avem succes în slujirile pe care le-am primit din partea Domnului... Deşi o facem cu dăruire, totuşi rezultatele
nu vin…!
Sar putea să fim pe-o cale rea!
Dacă nu avem satisfacţie-n trăire, odihnă, pace, aşa cum ar trebui să ne caracterizeze, e nevoie din timp în timp
să ne rugăm Domnului ca El să ne cerceteze şi să ne arate ce căi avem sub paşi, şi să-I cerem să ne corecteze, şi
să ne ducă pe calea veşniciei.
Cercetarea Domnului nu este plăcută (cui îi place să facă introspecţie şi să găsească rău în viaţa lui?) , iar
remediile Sale nu plac deloc firii noastre, dar, fără cercetarea şi corectarea Lui nu există progres şi
propăşire.
Nu putem propăşi spiritual, dacă nu spunem ca şi David:
“… cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!”
“Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”
CALEA UREI
Ce l-a bulversat pe David de-a adresat Domnului acea rugăciune, a fost
detectarea urei în viaţa lui – se afla pe-o cale a urei. El avea mulţi duşmani, şi parte din ei voiau să-i ia
viaţa, fapt pentru care David cere lui Dumnezeu să-i nimicească, justificând că acceia ar fi vrăşmaşi comuni, atât
Domnului cât şi lui.
Practic, David se lupta cu simţământul urei… Căuta să-l justifice cumva, dar şi-a dat seama apoi că acele
resentimente pot să-l ducă pe o cale rea, fapt pentru care cere Domnului să-i arate ce-i în inima lui, să-l
corecteze, şi să-l ducă pe calea veşniciei.
Toţi cei care nutresc ură faţă de cineva, sunt pe o cale rea. Levitic 19:17 spune aşa:
“Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta…”
Tu spui că nu urăşti pe nimeni, dar există anumite lucruri prin care te contrazici…!
Dacă nu poţi să dai mâna cu cineva, sau dacă-l ocoleşti când apare înaintea ta, e acolo dragoste?! Dacă dai să
jubilezi la auzul că unuia i s-a-ntâmplat ceva rău, crezi că-i tot din dragoste?!
Ai cumva dorinţe de răzbunare? Acestea-s semnalmente clare de ură…
În Psalmul 141:1-2, tot David spune:
"Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mânilor mele!”
Psalmistul se roagă. El vrea ca rugăciunile să-i fie ascultate, fapt pentru care completează în v. 4:
“Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul…”
David îşi dă seama că dacă are ură-n viaţă, şi dacă procedează ca cei care au răutate-n inimă, rugăciunea lui nu va
mai fi ascultată, nu va fi “ca tămâia” înaintea Domnului.
La 1 Petru 4:15, apostolul ne spune: “Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş …”
Este potrivit acest verset pentru un creştin? Este, pentru că Domnul Isus a spus: “cine urăşte pe fratele său este
un ucigaş”. Petru de fapt spune că nimeni să nu sufere admiţând / ţinând ură-n viaţă.
Ai persoane pe care nu le poţi înghiţi?!
|
