...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    1  2  [3]    Next >>

Nu te-ai întrebat de ce încercări de un anume tip, nu se mai termină în viaţa ta? Se prea poate, ca şi Petru, să nu fi învăţat că Domnul este competent în toate domeniile, şi că trebuie să-L asculţi în toate privinţele, fapt pentru care îti permiţi să eziţi, să eschivezi sau să tergiversezi când Domnul îţi spune să faci cutare lucru.
Nu v-aţi întrebat de ce nu ascultăm imediat de Cuvântul lui Dumnezeu când ni se dă un cuvânt pentru situaţia în care suntem? Pentru că noi considerăm că ştim mai bine decât Domnul cum să rezolvăm problema respectivă. De aceea, Domnul trebuie să repete mereu şi mereu examenul acela până vom crede că El ştie toate lucrurile, şi vom aplica neîntârziat Cuvântul Lui în viaţa noastră.

Când Domnul a repetat “pescuirea minunată”, a repetat cerinţa mai întâi: ”Aruncaţi mreaja în partea DREAPTĂ!” De data aceasta Petru n-a mai vociferat şi-a ascultat imediat. Petru a trecut acum examenul.
Ce-ar fi ca şi tu să zici: Doamne, Tu cunoşti totul şi poţi totul. Acum cred că nimic din ceea ce-mi ceri în Cuvântul Tău nu-i absurd şi nu-i lipsit de justificare. Te ascult cu bucurie şi cu toată inima.

Când avem o concepţie greşită despre Domnul, avem totodată o părere eronată despre noi.
Ucenicii iniţial se pretindeau capabili şi competenţi şi credeau că tocmai aceste calităţi ale lor L-au determinat pe Domnul să-i aleagă. Ei se vedeau merituoşi şi se certau care din ei să fie pe locul întâi.
Concepţia aceasta transpare şi la noi, când credem că Domnul nu poate fără noi, că lucrarea lui Dumnezeu în biserică nu înaintează fără noi, că suntem de neînlocuit, etc.
Căzând mereu la examene, ajungem să ne cunoaştem mai bine…
Până la moartea şi învierea Domnului, între ucenici a existat o concurenţă acerbă, iar ierarhia era aceasta: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, apoi restul. Acum, la ultima “pescuire minunată”, ierarhia dispare – ucenicii sunt numiţi într-o ordine arbitrară: Petru, Toma, Natanael, etc.
După o serie de eşecuri, ucenicii au căpătat o concepţie corectă despre ei înşişi – au învăţat care le era valoarea propie. Smerenia a fost un lucru pe care l-au experimentat tot căzând la examene repetate. Petru de exemplu, nu mai vociferează şi nu-I mai dă sfaturi Domnului, nu mai acţionează-n pripă… El nu comentează nici când Domnul îl anunţă că va sfârşi ca un martir şi nici când află că unul ca Ioan ar putea fi ‘favorizat’…

Când Domnul promovează pe alţii într-o lucrare, şi pe tine nu, crezi că ţi se face o nedreptate?! Dacă da, încă n-ai învăţat bine cine eşti… Eşti unul care a căzut la examene. 

Concepţia ucenicilor despre CHEMARE a fost incorectă…
Când Domnul a făcut prima minune cu pescuirea, le-a oferit ucenicilor chemarea vieţii: “Veniţi după Mine!”. Aceeaşi chemare a repetat-o peste 3,5 ani, în acelaşi loc, pe malul Mării Galileii, când îi spune lui Petru: “Petre, vino după Mine!”
La început ucenicii au crezut că sunt chemaţi să dobândească popularitate, un nume, o poziţie importantă şi faimă. Toate acestea le credeau parte a chemării lor la lucrare.
După a doua minune cu “pescuirea minunată”, se repetă chemarea: “Veniţi după Mine!”.
De data aceasta, şi Petru şi ceilalţi ucenici înţeleg că această chemare a Domnului la slujire nu-i una pentru a se lansa ca şi vedete, ci este o chemare la smerenie, la privaţiuni, la pericole, la suferinţă.

Când aud fraţi care zic că nimeni n-apreciază lucrarea lor, mă duce gândul la faptul că poate n-au înţeles bine care este esenţa chemării. Domnul nu ne cheamă la lucrări cu care să câştigăm apreciere şi faimă, sau stima altora, ci Domnul ne cheamă să facem lucrarea Lui in smerenie şi de multe ori în anonimat.
Cea mai mare problemă în lucrarea lui Dumnezeu este cauzată de pofta după poziţii şi onoare, de locuri de întâietate, de ţinerea de scaun cu dinţii, etc.
Aşa au fost ucenicii, nematurizaţi timp de 3,5 ani, şi aşa sunt unii credincioşi, de zeci de ani…
Noi n-avem valoarea pe care ne-o-nchipuim c-o avem. Nu suntem de neînlocuit în lucrarea Domnului…

Petru a înţeles că va fi martirizat, şi acceptă să-L urmeze pe Domnul chiar cu această înştiinţare. De data aceasta Petru a trecut examenul. Motivaţia pe care a avut-o a fost dragostea pentru Domnul – dragoste dezinteresată (de la grecescul agape).
Care-i motivaţia noastră în lucrare? Dorinţa de-a parveni, de-a urca, sau dragostea reală pentru Domnul?
La prima chemare, ucenicii au fost îndemnaţi de dorinţa de răsplată. Petru Îl opreşte pe Domnul şi-I spune: “Doamne, noi am lăsat totul pentru Tine; ce răsplată vom avea?”
După a doua chemare, nimeni nu mai întreabă în ce măsură va fi recompensat. Acum ei vor să slujească din dragoste şi devotament.
Domnul nu ne cheamă să facem un lucru cu scopul de-a dobândi prestigiu şi răsplată pe pământ, ci ne cheamă să-I slujim din dragoste. Aceasta este esenţa chemării Sale. 

<< Previous    1  2  [3]    Next >>
Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)