|
Prima lege din Agriculturăar putea fi enunţată astfel:
PLUGARUL TREBUIE MAI ÎNTÂI SĂ MUNCEASCĂ, PENTRU A AJUNGE CA SĂ RECOLTEZE.
…si o găsim transmisă de Apostolul Pavel , către Timotei astfel:
“Plugarul trebue să muncească înainte ca să strângă rodurile.
Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.” (2 Tim. 2:6-7)
Plugarul trebuie să răstoarne brazdă după brazdă pământul în care-şi propune să semene. Între timp mai trebuie să
dea şi cu grapa, spre a sfărâma bulgării mai mari…
Urmează apoi semănatul propriuzis, care trebuie făcut ‘la timp’. Fiecare tip de plantă îşi are un ‘timp potrivit’,
un ‘timp prielnic’ pentru semănat, pentru a nu se compromite recolta de mai târziu… Dacă semănatul nu-i la timp,
trece sezonul… şi nu se mai contează pe seceriş.
Şi pe plan spiritual, există un timp pentru fiecare lucru. Dumnezeu a hotărât un timp pentru
fiecare lucru de sub soare. (v. Proverbe)
Există un timp propice când putem “semăna” în viaţa copiilor noştri, când pot fi ‘modelaţi’, dar mulţi părinţi
amână disciplina şi instruirea până este prea târziu.
Din pruncie se-nvaţă lucruri importante: prezenţă şi punctualitate la biserică, memorarea Scripturilor,
participarea la vreo slujbă în adunare, se învaţă ‘virtuţile creştine’, etc.
Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei:
“… din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în
Hristos Isus.” (2 Tim. 3:15)
Dacă părinţii şi biserica nu seamănă la timp în viaţa copiilor şi a tinerilor, o mare parte din recoltă va fi
compromisă.
Pentru unii care au ajuns deja adulţi, sezonul pentru anumite virtuţi poate fi trecut deja…
Vrei să culegi un caracter ‘nobil’, seamănă de de tânăr!
Pentru tinerii căsătoriţi de exemplu, sezonul semănatului îl alcătuiesc chiar primii ani de căsnicie. Dacă atunci
colaborează strâns şi apropiat, se roagă împreună, slujesc în biserică, etc., vor avea mai târziu o recoltă bogată.
Dacă în această perioadă sunt delăsători şi leneşi, vor pierde mult ulterior.
Plugarul trebuie să semene indiferent de vreme, spune Scriptura. Avem şi nişte zicători româneşti
în acest sens:
“Cine se uită după nori / vânt, nu va secera niciodată!”
Cel care la vremea semănatului se lasă influenţat de vreme (soare, nor, vânt, frig, …), acele pierde sezonul şi nu
va secera…
Plugarul trebuie să are şi să semene indiferent de vremea de afară!
Noi nu ne considerăm fermieri, dar, cine se uită după nori, cine nu vine la biserică indiferent de vreme, acela
compromite recolta, pentru că nu mai apucă să semene…
Dumnezeu aşteaptă ca fiecare credincios să răspândească Cuvântul Său, să-L semene în vieţile celor care n-au ajuns
la mântuire. Toţi avem datoria de a semăna! Dumnezeu ne-a salvat, dar în acelaşi timp ne-a şi îndemnat: Du-te şi
spune la ai tăi ce a făcut Domnul pentru tine, cum a avut milă de tine!
Ce fac cei mai mulţi credincioşi?! Se scuză că circumstanţele n-ar fi chiar cele nimerite, că poate altă dată este
mai potrivit, că altă ocazie ar fi de dorit…, şi ratează “semănatul”.
“Plugarul” ştie că trebuie să lucreze pe orice vreme, şi rezultatele vor fi pe măsură.
De cum pregătim terenul pentru semănat, va depinde în mod direct seceratul (recolta).Sunt
societăţi care practică o agricultură primitivă. Lucrătorii folosesc nişte beţe ascuţite cu care zgârie sau împung
pământul nesăpat, pun acolo seminţele…, şi din asta trăiesc şi ei… Ce recoltă vor avea? Păi, în raport cu
munca.
Alte societăţi practică agricultură intensivă, ca la carte…, şi au belşug. Ei pornesc cu ‘arătura adâncă de
toamnă’, adaugă îngrăşăminte, fac ‘rotaţia culturilor’, etc., şi obţin rezultate impresionante, pentru că pregătesc
terenul cu grijă.
Pe plan spiritual, cea mai bună pregătire a terenului, pentru orice slujire, se face prin
rugăciune.
Aratul, grăpatul, semănatul, prăşitul, etc. sunt operaţiuni grele, însă necesare pentru a obţine recoltă bogată,
dar nici rugăciunea nu este o activitate uşoară. Pentru unii, orele de rugăciune sunt plictisitoare…
Dacă plugarul ar renunţa la arat pe motiv că-i plictisitor să tai brazdă după brazdă, de la cap la cap? Niciun
fermier serios nu renunţă la arat…, dar sunt o mulţime de credincioşi care nu participă la orele de rugăciune,
pentru că nu sunt ‘distractive’.
Se pot face multe lucruri, multe slujiri, şi fără rugăciune, nu-i aşa? Da, dar şi rezultatele vor fi tot pe măsură.
Dacă nu pregătim suficient terenul, să nu ne aşteptăm la recolte mari.
Când plugarul desţeleneşte un ogor nou, recolta poate fi mult peste aşteptări. Desţelenirea este o
muncă foarte grea, de pionierat, dar merită efortul faţă de recoltele frumoase ce se vor obţine ulterior. Apostolul
Pavel a avut acest principiu în predicarea Evangheliei: să meargă şi să propovăduiască acolo unde n-a mai fost
nimeni înainte. Este greu să-ncepi lucruri nefăcute de alţii înainte… Fraţii noştri misionari au multe de spus din
păţaniile dânşilor…
În Osea 10:12, Domnul spune:
“… Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să plouă mântuire.” Când
credincioşii acceptă mentalitatea plugarului: să pregătească terenul, să muncească înainte…, ei se pot aştepta la
binecuvântări mari.
Noi avem ogoare în care ne ostenim? Avem nişte munci concrete, ca fiecare să poată spune:
aceasta-i slujba mea în Împărăţia lui Dumnezeu? Pregătim noi ‘terenul’ pentru a obţine roade potrivite? Semănăm
ceva?
|
