|
RUGACIUNEA – CATEVA REFLECTII…!
A. Despre Domnul Isus Hristos, ni se
spune astfel la Matei 14:23:
“După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi
El era singur acolo.”
(Vezi si articolul de pe Blogul meu intitulat “Despre RUGACIUNE…!”)
Cineva spunea ca “Adevărata predică se naşte în cămăruţa rugăciunii.
Omu’—omul lui Dumnezeu—este de fapt făurit în cămăruţa rugăciunii. Viaţa lui, convingerile lui cele mai profunde se
nasc în comuniunea cu Dumnezeu. Agonia spiritului său şi povara lui spirituală, cele mai tăioase predici şi cele
mai dulci cuvinte ale sale, se nasc atunci când e singur cu Dumnezeu.”
Unii, cand nu mai au incotro…, ajung de afirma ca: “Nu mai avem altceva de făcut decât să ne rugăm”…, numai ca
atitudinea sanatoasa este aceasta: rugăciunea ar trebui să fie prima acţiune a credincioşilor, nu
ultima!
Dacă Mântuitorul nostru, atunci când era aici în trup, a simţit nevoia supremă să stea
în rugăciune cu Tatăl, cu cât mai mult ar trebui lucrul acesta să fie o prioritate pentru noi?!
Si noi suntem indemnati in Cuvant sa ne indreptam cu nadejde tot spre Tatal, spre Dumnezeul “cel
viu si adevarat”, spre “Cel Atotputernic”, si nu spre dumnezei falsi, oameni (vii sau moaste..), icoane,
s.a.m.d.
Rugăciunea n-ar trebui să fie o datorie obositoare şi plictisitoare, ci o plăcere spirituală
înaltă, o delectare pentru noi în a-L auzi pe Tatăl şi a-I spune Lui totul, în intimitatea cea mai delicată
pe care o poate avea un muritor care se atinge de ‘poala hainei Celui Veşnic’...
Prin rugăciune biruim forţele celui rău (Efeseni 6:18), primim harul îndurărilor lui Dumnezeu (Filipeni 4:6-7),
căpătăm înţelepciune atunci când nu ştim ce hotărâri să luăm (Iacov 1:5), etc.
“Tot omul, fie bogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau batran, bolnav sau
sanatos, daca Il iubeste si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima, dornic in mod sincer de a afla
adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cu perseverenta, va vedea miracole in viata lui
si ochii i se vor deschide pentru a vedea si a intelege sensul si rostul creatiei Lui si a intregei omeniri”,
spunea al dvs. Arsenie Boca…
La Iacov 5:15-16, citim urmatoarele:
"RUGĂCIUNEA făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut
păcate, îi vor fi iertate.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi RUGAŢI-VĂ unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are
RUGĂCIUNEA FIERBINTE a celui neprihănit."
Dumnezeu nu acceptă închinarea făcută în şagă, plicitisitoare, în silă…
Unul din motivele pentru care mulţi creştini nu se închină în biserică cu putere, zel şi entuziasm
este pentru că nu au intimitate cu Domnul Isus nici la ei acasă.
Uneori, faptul ca Dumnezeu raspunde la anumite rugaciuni, nu si inseamna ca este de acord cu modul
nostru de inchinare!
Pe adevăraţii închinători nu este nevoie să îi atragi cu programe, concerte şi invitaţi
surpriză. Nu! Ei vin cu ‘focul’ de acasă - un foc aprins în “cămăruţă”.
Ce-ai spune dacă aş veni într-o duminică dimineaţă la biserică şi mi-aş pune o poză mare pe locul
în care să zicem că stau de obicei şi apoi m-aş duce acasă şi m-aş uita la TV? Vei zice ca-s nebun,
nu-i asa?!
Dacă inima ta nu este angajată în închinarea din biserică, dacă mintea ta nu este prezentă la
‘serviciul divin’, atunci eşti vinovat de aceeaşi nebunie!
Se pare că crestinii de astăzi sunt atât de grăbiţi încât nici nu mai vor să se oprească pentru sa
zicem una-doua ore să se închine înaintea lui Dumnezeu. Biserica este pentru aceştia un loc în care se
“pierde vremea”... Pe ei îi întreb atunci, ce părere au despre versetul:
“Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai
mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Ev.10:25 ) ?
Cum se poate să iubeşti pe Dumnezeu dacă nu vrei să fi si sa te “îndemni” cu copiii Sai?!
“Ceea ce ne desparte de Dumnezeu este, nici mai mult nici mai puţin, decât… o rugăciune, sustinea
de ex. William A. Ward…,
…dar un preot roman explica si de ce:
“Rugăciunea este strigătul unui copil către tatăl său, este exprimarea dorinţei şi
aşteptărilor lui. Cuvântul “Tată” exprimă intimitatea şi în V.T. este întâlnit de 7 ori şi niciodată rostit
personal în rugăciune, însă în N.T. este întâlnit de 258 de ori cu referire la Dumnezeu. În general relaţia
şi comunicarea dintre oameni este condiţionată de mulţi factori, la fel şi comunicarea cu Dumnezeu. Iată
câteva condiţii ale rugăciunii ascultate de Dumnezeu: rugăciunea trebuie să fie făcută cu încrederea că
Dumnezeu o ascultă cu dragoste de Tată, trebuie făcută cu insistenţă, cu deplină hotărâre, făcută într-o
stare de conformare voiei divine, cu o inimă curată, adresată Tatălui, făcută în numele Mântuitorului
Hristos, sub inspiraţia Duhului Sfânt, cu dorinţa reală de a trăi în absenţa păcatului, făcută în urma
iertării tuturor celor vinovaţi (vezi rugaciunea ‘Tatal nostru’!), făcută pe fondul unei bune relaţii de
familie, cu un spirit lipsit de egoism, cu interes în primul rând pentru Împărăţia cerurilor, făcută într-o
stare de neprihănire personală...”
Pentru cei cu “inima curata”, sunt valabile versete ca acestea:
Psalm 50:15: Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Isaia 65:24: Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi
asculta!
Ieremia 33:3: Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care
nu le cunoşti!
|
