...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    1  2  [3]  4    Next >>

‘PREŢUL’ PLĂTIT ALCOOLULUI!
Preţul pe care oamenii îl plătesc alcoolului este enorm.
La Proverbe 23, se văd clar şi cuprinzător, rezultatele folosirii lui.
Cei mai mulţi băutori sărăcesc (v.21), ajung la ‘sapă de lemn’.
Beţivul ajunge leneş, încapabil să facă munca la care este chemat, sau s-o termine la timp.
Cel care folose şte alcool este tentat să renunţe la adevăr (v.23), şi de multe ori nu ezită s-o facă…
Este inevitabilă, pentru alcoolici, întristarea părinţilor (v.24) Care părinte se făleşte cu odrasle controlate de alcool? Nici măcar cei nepocăiţi n-o fac.
Sunt părinţi care nu se mai pot deloc bucura de copiii lor, pentru că alcoolol i-a băgat în mormânt. Mai devreme sau mai t ârziu, alcoolul scurtează vieţile, fără milă şi fără deosebire…
Totul pleacă de la un pahar, aşa se-ncepe…!

Imoralitatea, de regulă este şi ea tot o consecinţă a folosirii alcoolului (v.33).
Într-un capitol mai mult despre alcool apare prin mijlocul său versetul acesta:
“… curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strîmtă. (Prov. 23:27)
Are a face acest verset cu băutura?! Are, pentru că s-a observat că cei mai mulţi oameni care folosest alcool, ajung să se şi destrăbăleze.
Duhul alcoolului este înrudit îndeaproape cu duhul curviei, duhul imoralităţii.

Consumul de alcool duce la certuri şi ‘răniri’ în familie (v.29). Ştiţi vreo familie care foloseşte alcoolul, şi-acolo să domnească armonia?
Cel care se dedă la alcool vorbeşte prosti (v.33), şi nu puţine…
Alcoolul îl împinge treptat pe băutor, şi-l lipseşte…, de nu-l mai interesează nimic altceva în viaţă decât să bea.
A ţi luat seama la astfel de detalii?:
“Vei fi ca un om culcat în mijlocul m ării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
„M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” (Prov. 23:34-35)
Un om care-i sus, pe catarg e-n mare primejdie, nu? Îl interesează pe un dependent de alcool că-i în pericol? Nu, el doar vrea mai multă băutură…

Cum începe fiecare băutor?
- Cu un pahar. Fiecare se crede stăpân pe-acel pahar.
Cine-i dă garanţia băutorului că nu va ajunge dependent de alcool, dacă foloseşte băuturi alcoolice?
- El însuşi şi-o dă…
Bine bine, dar ştie el cine e el?!!!
Singura garanţie că nu vei ajunge dependent de alcool este abstinenţa.

Sunt biserici în care s-a pus problema dacă-i potrivit pentru credincioşi să folosească băutura sau nu. După lungi discuţii, unii au exclus anumite băuturi cum ar fi ţuica, dar au hotărât că cu vinul este o altă situaţie…!
În destule biserici s-a acceptat vinul şi s-a convenit că un pahar pe zi n-ar fi o problemă.
Credeţi c-a ajutat această regulă la ceva? Da de unde…! Fraţii şi-au respectat angajamentul…, dar fiecare a băut tot cât de mult a vrut! Mai toţi şi-au procurat pahare gigant…

Cum vă explicaţi faptul că, mai devreme sau mai târziu, bisericile care au hotărât că poţi să bei un pahar de vin pe zi, au ajuns pustii, au ajuns de izbelişte?!
- Duhul alcoolului nu permite Duhului lui Dumnezeu să producă treziri spirituale. 

ORI ALCOOLUL, ORI DUHUL LUI DUMNEZEU!
Pentru cei care nu folosesc băuturile alcoolice, prima mare binecuvântare este că pot ajunge la plinătatea Duhului Sfânt.
Cred că deja mulţi ştim să spunem pe dinafară, pe nerăsuflate, care este roada Duhului:
“dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrînarea poftelor” (Gal 5:22-23),
dar mai toţi spunem cu tărie doar primele 3 trăsături…
De ce? Pentru că cu îndelunga răbdare, sau cu înfrânarea poftelor nu poţi să ‘jonglezi’. Poţi să spui că iubeşti, că eşti bucuros…, etc. dar dacă foloseşti băuturi alcoolice, nu mai poţi să susţii că te încadrezi şi la “înfrânare” – eşti cotit spre desfrânare…!
Alcoolul dă poftelor drumul să se manifeste, pe câtă vreme Duhul lui Dumnezeu le-nfrânează.
Nu le poţi avea pe amândouă; ori alcoolul, ori Duhul lui Dumnezeu.
Fie controlul alcoolului, fie plinătatea şi controlul Duhului Sfânt. Doar una dintre ele poate să rămână în viaţa ta! Pe care o doreşti?!

Alcoolul este asociat cu tragediile, şi nu este nimeni care să trateze cu uşurinţă această problemă şi să nu plătească scump.
De cealaltă parte sunt binecuvântările, asociate cu abstinenţa, şi ele vor veni din abundenţă peste creştinii care sunt serioşi pe calea lui Dumnezeu şi renunţă la alcool.
Citiţi în Scripturi biografiile oamenilor de care se menţionează că erau plini de Duhul Sfânt. Prin mâinile lor se făceu lucrări deosebite! Mâinile lor nu ‘tremurau’ pentru că ei nu beau un pahar de vin pe zi ca mulţi dintre noi… Ei practicau abstinenţa, şi Duhul Sfânt îi folosea ca pe nişte ‘vase alese’ disponibile, nu ca noi, ocupaţi/umpluţi cu te miri ce ‘lozinci’…

Diverşi creştini, mai ales cei în vârstă, uitându-se înapoi, au observat că oridecâteori au luat alcool în gură, n-au putut să-L mărturisească pe Domnul Isus Hristos şi altora. Să fie oare pură coincidenţă?! Mai degrabă este ‘pură’ pagubă…!
Abstinenţa aduce binecuvântări nu numai persoanei care o practică, ci şi familiei sale.
Am auzit fraţi mărturisind că după ce au renunţat la acel pahar de vin pe zi, s-au simţit mai tonici, mai cu viaţă, cu putere, iar cei din familiile lor s-au ‘dezmorţit’ şi ei. Au fost creştini care aveau copiii în lume, pentru că-n familia lor se folosea alcoolul, şi, după ce-au renunţat la băutură, Dumnezeu le-a ‘mişcat’ copiii şi i-a-ntors pe calea credinţei.

În cartea Ieremia (c. 35) este prezentată o familie care practica abstinenţa: “casa Recabiţilor”. Chiar de-au fost îmbiaţi din belşug cu vinul cel mai bun, ei au răspuns răspicat:
“…Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;” (Ier. 35:6)
Pentru ei, abstinenţa se împământenise ca un mod de viaţă, nu era doar o hotărâre de moment.
"Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el; pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!” (Ier. 35:18-19)
Copiii lui, spune Domnul, vor fi binecuvântaţi, îi voi avea “înaintea Mea”.
Pe cei care renunţă la alcool, Domnul îi are în mod deosebit în atenţia Sa.

Fie ca cu toţii să înţelegem să trăim total dedicaţi Dumnezeului nostru, într-un mod care să-L cinstească şi care să-I permită să ne binecuvinteze.
Dacă chiar dorim umplerea cu Duhul Sfânt, Dumnezeu va revărsa peste noi binecuvântările Sale alese. 
<< Previous    1  2  [3]  4    Next >>

Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)