...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    [1]  2    Next >>

VINOVATIA LUMII & LUMEA VINOVATA

  

In gradina Ghetsimani s-a-ntamplat unul dintre cele mai frumoase evenimente din viata Domnului Isus si din istoria omenirii. De obicei cand zicem Ghetsimani, ne gandim la rugaciune intensa (aproape de agonie), la suferintele Domnului Isus…, si putini dintre noi realizam faza aceasta ca pe momentul decisiv al victoriei. Noi suntem tentati sa asociem victoria cu dimineata primei zile a saptamanii, dimineata invierii, spunand ca Domnul Isus a iesit biruitor din mormant… Asta asa este, numai ca batalia n-a fost castigata duminica dimineata ci in joia precedenta, seara (noaptea). In aceea seara il vedem pe Domnul Isus Hristos in lupta spirituala, si iesind biruitor, prin rugaciune, in genunchi.
Domnul Isus s-a luptat atunci cu doua aspecte ale pacatului:
Primul aspect ne este relatat la Matei 26:36-46 si se refera la VINOVATIA LUMII (sau pacatul lumii);
Al doilea aspect aspect ne este relatat la Matei 26:47-56 si se refera la LUMEA VINOVATA (sau lumea pacatului).

Sa privim mai atenti la acea scena si sa invatam…, precum a vrut Domnul Isus sa-i invete pe ucenicii pe care i-a chemat ca sa vegheze impreuna cu El…!
Dupa cina din “camera de sus” a urmat “o cantare de lauda”, apoi Domnul Isus i-a luat pe cei 11 ucenici si s-au deplasat in gradina cu maslini. Acolo au avut loc niste fapte deosebite, niste trairi extraordinare! Domnul Isus “… a inceput sa Se înspaimante si sa Se mahneasca foarte tare”, scrie la Marcu 14:33
Chiar credeti ca S-a inspaimantat Domnul Isus, (va-nchipuiti ca I-ar fi fost frica de ceva?), El care oricand ar fi avut la dispozitie peste 12 legiuni de ingeri (v. Matei 26:53)?! In textul nostru, termenul din lb. greaca (tambeo) este mult mai exact si sugestiv, si se refera la ‘a se uimi’: Domnul Isus “a inceput SA SE UIMEASCA si sa Se mahneasca”. El nu S-a inspaimantat de “crucea” ce-L astepta, ci a fost cuprins de oroare, in fata unei imense forte monstruoase si distructive.
Daca te prinde de exemplu un uragan, simti ca-ti pierzi rasuflarea, nu ? Uimirea apare cand ne-ntalnim cu ceva nou sau neobisnuit, dar daca acel nou este si monstruos, intelegem reactia Domnului Isus, care se afla pentru prima data in postura de-a experimenta in mod direct PACATUL.

Pana acum, Domnul Isus a vazut pacatul manifestat in viata altor oameni, si-n lume, si-n Univers…, dar nu l-a experimentat niciodata in mod direct. Acolo, in gradina, Domnul Isus ‘vede’ momentul in care avea sa devina “mielul de jertfa”, cand toata vinovatia lumii, toate pacatele lumii (cele savarsite pana atunci, plus cele viitoare) aveau sa-I fie puse Lui in socoteala, si avea sa fie vinovat pentru ele, inaintea lui Dumnezeu.
Versetul de la 2 Corinteni 5:21 ne ajuta sa intelegem mai bine ce a simtit Domnul Isus atunci:
Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El (Dumnezeu) L-a facut pacat pentru noi….”
Domnul Isus traieste aceasta experienta noua, primind sa preia pacatul omenirii, pentru a se putea apoi jertfi in vederea ispasirii tuturor nelegiuirilor noastre:
El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2)

Ne-am gandit noi oare la oroarea pe care o traieste Domnul Isus cand este confruntat direct cu pacatul, si, in contrast, cat de confortabili suntem noi cu pacatul?!? De multe ori, pentru noi, pacatul este o ‘bagatela’, nu-i asa, pe cata vreme Domnul Isus vede pacatul asa cum este: cea mai oribila realitate a lumii - pacatul este urat, este groaznic, este inspaimantator…!

Sa privim la Domnul Isus, sa vedem felul in care S-a indreptat spre Dumnezeu Tatal, spre a intelege cum se castiga o BIRUINTA IN RUGACIUNE!
In primul rand Domnul Isus a pus deoparte un timp (si un loc) pentru rugaciune – in afara rugaciunilor din orice loc S-ar fi aflat, El avea si un TIMP DEDICAT numai pentru aceasta. La Ierusalim, locul preferat pentru rugaciune era “muntele Maslinilor” (v. Luca 21:37, 22:39), lucru cunoscut si de Iuda Iscarioteanul.
Rugaciunea Domnului Isus a fost SINCERA. El n-a incercat sa-L impresioneze pe Tatal cu nimic, ci S-a dus Inaintea Lui si I-a spus exact ce simte, ce are in inima si ce doreste. Domnul Isus n-a incercat sa sa fie mai evlavios inaintea Tatalui fata de cum era in realitate, pentru ca era intr-adevar evlavios.
Noi, de multe ori venim cu rugaciuni ‘sablon’, spuse pe nerasuflate, care nu exprima ceea ce se petrece in noi. Pe Dumnezeu nu-L impresionam venind la El cu “vorbe mestesugit alcatuite”, aratand ‘bine pa dinafara’, ci atunci cand suntem sinceri si ii deschidem toata inima, asa cum este, si pe care El oricum o cunoaste…
Domnul Isus a fost evlavios, dar si rugaciunea Sa a fost una EVLAVIOASA
Sunt unii oameni care-si deschid inima inaintea lui Dumnezeu, dar sunt maniosi pe El si nu se grabesc sa faca voia Lui! Domnul Isus a fost deschis, dar si smerit, adresandu-Se Tatalui cu evlavie si sinceritate:
Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” (Matei 26:39)
Domnul Isus si-a exprimat pasul, dar mai presus decat orice a dorit sa se faca voia Tatalui.
Rugaciunea Domnului Isus a fost una INTENSA, agonizand intr-un chin ca de moarte…
Noi, de multe ori ne pomenim cu gandurile departe, sau chiar atipim la rugaciune – rar suntem prezenti ‘in intregime’…!
Domnul Isus a fost perseverent si A STARUIT IN RUGACIUNEA Sa. De doua ori a revenit la ucenici, dar de fiecare data S-a-ndreptat din nou spre Tatal.
Dupa ce rugaciunea Sa a fost ‘programata’, sincera, evlavioasa, intensa si staruitoare, atunci a devenit BIRUITOARE. 

- Cum a devenit biruitoare, din moment ce n-a fost scutit de-a bea acel “pahar”?!
- Exista mai multe feluri in care rugaciunea izbandeste…! Rugaciunea poate sa fie victorioasa si atunci cand nu primeste ce-a cerut!
Ca un inceput, Domnul Isus a primit un ajutor, mentionat la Luca 22:43 :
Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca.”
Apoi, rugaciunea si-a facut lucrarea prin schimbarea pe care a produs-o in Domnul Isus (rugaciunea nu-L schimba pe Dumnezeu, asa cum cred unii…) Cand S-a rugat pentru a doua oara, Domnul Isus n-a repetat intocmai prima rugaciune ci Si-a exprimat deja si acordul Sau cu voia Tatalui, zicand:
“…Tata, daca (fiindca) nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!” (Matei 26:42)
Domnul Isus S-a aliniat perfect cu voia Tatalui si acest acord a implicat o biruinta enorma, pentru ca a insemnat mantuirea noastra, a intregei omeniri.
Domnul Isus nu a preluat pasiv voia Tatalui. Dumnezeu nu L-a fortat pe Fiul Sau sa bea acel pahar, ci Domnul Isus a facut-o de buna voie, fara resemnare, si actionand activ la implinirea voii Tatalui:
Nimeni nu Mi-o ia (viata) cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi”, mentioneaza Domnul Isus la Ioan 10:18.
Domnul Isus a intrebat pe Tatal daca nu exista si o alta cale prin care oamenii sa fie mantuiti, iar raspunsul (corelat si cu alte texte din Scriptura…) a fost ca oamenii nu pot fi mantuiti decat printr-o jertfa de ispasire de valoare infinita, si nu era nimeni altcineva care sa poata face lucrul acesta. Domnul Isus a ales sa se faca voia Tatalui, si Tatal dorea mantuirea noastra – deci, si Tatal si Fiul ne-au ales pe noi.
Astfel, Domnul Isus a ales de buna voie sa ia asupra Lui VINOVATIA LUMII, si a iesit biruitor, in genunchi!

Cand Domnul Isus a preluat pacatele lumii, El, care n-a cunoscut pacat, a devenit vinovat, dar a biruit, si aceasta a constat in faptul ca a ales liber aceasta povara - de fapt ne-a ales pe noi: pe mine si pe dumneavoastra…!
Nu-i singur Iuda vinovat

De sangele ce se dadu…,
Nici marii preoti, nici Pilat,
Ci lumea-ntreaga, prin pacat -
Si eu, si tu
…”
<< Previous    [1]  2    Next >>

Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)