|
SINCRETISM ?!
Sunt persoane care au reticenţe privind Crăciunul şi spun că această
sărbătoare s-ar putea să fie o încreştinare a unei sărbători păgâne…
În anul 274 d.H., împăratul roman Aurelian a ales ziua de 25 dec. ca zi a Soarelui Invincibil (*). De ce a
soarelui? Pentru că imediat după solstiţiu, acum sesizai deja că ziua a-nceput să crească.
Unii spun că biserica Romei a ales aceeaşi dată de 25 dec. pentru celebrarea naşterii lui Hristos, pentru că El
este Soarele nostru şi “lumina lumii”. Avem de-a face cu fenomenul de sincretism, susţin ei, cu încreştinarea unei
sărbători păgâne…
Dar dacă lucrurile au fost tocmai invers?!
Mai degrabă admitem că Aurelian a vrut să combată sau să distragă atenţia de la sărbătoarea Crăciunului, care era
la 25 dec., suprapunând peste ea o sărbătoare păgână.
Şi comuniştii au procedat aşa, suprapunând sărbătoarea lui Moş Gerilă peste cea a Crăciunului…
Măi fraţilor, chiar dacă Crăciunul se suprapune cu o alta păgână, acest lucru nu înlătură legitimitatea lui. Şi
Paştele, şi alte sărbători creştine se suprapun cu cele păgâne, dar acest lucru nu înseamnă să renunţăm la ele. Se
pune doar problema ce practică adoptăm – una creştină sau una păgână.
De anul nou romanii obişnuiau să-şi facă unii altora cadouri iar casele le-mpodobeau cu verdeaţă şi lumini. Tot cam
aşa procedau şi germanii.
Şi luminile, şi verdele sunt însă şi simboluri creştine…
Lumina este un simbol des utilizat în Scripturi, pe care Domnul Isus şi-L aplică chiar şi Lui Însuşi.
Bradul reprezintă pe credinciosul veşnic verde, ‘sădit’ lângă “izvorul vieţii”. (v. Psalmul 1) Bradul (sau molidul)
este folosit şi pentru efectele lui terapeutice arhicunoscute.
- Au păgânii monopolul peste lumini şi verdeaţă?! - Hotărât NU.
(*) Între 17-24 dec. romanii ţineau sărbătoarea Saturnalia, dedicată lui Saturn, zeul agriculturii. Atunci începea
la ei aratul (implicit şi semănatul).
CUM SĂ SĂRBĂTORIM CRĂCIUNUL?!
Care-i spiritul în care ar trebui să participăm la această
sărbătoare?
Dumnezeu a vrut ca poporul Său să aibă sărbători…
În V.T. le-a stabilit sărbătorile pe care să le ţină, dar şi modul cum ar trebui să participe la ele.
Toate acele sărbători erau Hristocentrice. Fiecare din ele atrăgea participanţilor atenţia spre Mesia care urma să
vină.
Când evreii şedeau la masa pascală şi jertfeu un miel, trebuiau să-şi aducă aminte de faptul că Dumnezeu le-a
promis că le va trimete pe cineva care să fie jertfă pentru păcatele lor.
La Sărbătoarea Corturilor, evreii trebuiau să celebreze venirea lui Mesia ca să inaugureze noua creaţie şi să-i
strămute în casele cele veşnice…
Cincizecimea era sărbătoarea recoltei, în care evreii trebuiau să vină înaintea Domnului cu două pâini care
preînchipuiau două popoare avute în istorie în atenţia specială a lui Mesia: poporul evreu şi noi ca Biserică.
Etc.
Şi Crăciunul trebuie să-L aibă-n centru tot pe Mesia, pe Domnul Isus Hristos.
Ne gândim noi serios la scopul venirii Lui, la misiunea Lui?
Ai ajuns şi tu să-L declari Mântuitorul tău?!
Dacă Domnul Isus Hristos n-a fost centrul atenţiei tale la această sărbătoare, celebrarea ta a fost
zadarnică!
| 