|
INGERII BUNI SI DEMONII...!
Îngerii sunt o categorie aparte de creaturi, deosebite
substanţial de fiinţele omeneşti, deşi interacţionează cu noi (1 Cor. 6:3; Evrei 1:14; etc.)
Fiind creaturi, ei sunt limitaţi în cunoştinţă, activitate şi putere (1 Petru 1:11-12; Apoc. 7:1,
etc.)
Ca fiinţe responsabile, şi îngerii vor fi supuşi judecăţii. Ei au o existenţă personală (personalitate) pentru că
posedă raţiune, sentimente şi voinţă. Atât îngerii buni, cât şi demonii, posedă intelect (Matei 8:29; 2 Cor. 11:3;
1 Petru 1:12, etc.), manifestă sentimente (Luca 2:13; Iacov 2:19, etc.), şi demonstrează că au voinţă (Luca
8:28-31; 2 Tim. 2:26; Iuda 6, etc.).
Cunoaşterea pe care o posedă îngerii este limitată de faptul că ei sunt creaturi. Ei nu cunosc totul (Matei 24:36)
dar par să aibă o cunoaştere mai extinsă decât a oamenilor.
Deşi sunt înzestraţi cu voinţă, îngerii sunt supuşi voii lui Dumnezeu. Îngerii buni sunt trimişi
de Dumnezeu mai ales în ajutorul celor credincioşi (Evrei 1:14).
Demonii, la rândul lor, trebuie ca şi ei să se supună (Luca 8:28-31)
Şi Satana, deşi este foarte puternic şi viclean, este limitat de voia lui
Dumnezeu (Iov 2:6).
Personalitatea îngerilor implică faptul că ei nu sunt doar personificări ale unui bine sau rău
abstract. Mulţi greşesc, şi-l consideră pe Satana doar ca o personificare a ideii generale pe care o au oamenii
despre rău.
Toţi îngerii sunt creaturi directe – ei nu procrează (şi nici nu mor…). De aceea mai întâlnim referitor la ei şi
denumirea de “fiii lui Dumnezeu” (nu “copiii lui Dumnezeu”). Toţi îngerii au fost creaţi de Domnul
(Col.1:16).
La origine, toate creaturile îngereşti au fost întocmite sfinte. Dumnezeu a declarat despre creaţia Sa c-a fost
“bună” (Gen. 1:31). După ce păcatul a intrat în lume, îngerii buni, (care nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu)
au fost numiţi “sfinţi” (Marcu 8:38). Aceştia sunt “îngerii aleşi” (1 Tim. 5:21), în contrast cu îngerii răi care
au păcătuit ‘pe cont propriu’(2 Petru 2:4), sau care l-au urmat pe Satana (Matei 25:41).
Deşi există asemănări atât între îngeri şi Divinitate, cât şi între îngeri şi oameni, îngerii rămân o ‘clasă’
aparte. Ei nu-s muritori, şi au, prin natura lor, puteri supraomeneşti. În timp, omul a fost creat cu puţin mai
prejos decât ei, dar, în slavă, îi va judeca.
Despre îngeri (cei buni) se spune că sunt spirite care servesc (Evrei 1:14). Demonii sunt numiţi spirite “rele” şi
“necurate” (Luca 8:2; 11:24,26), iar Satana este spiritul care “lucrează acum în fiii neascultării” (Efes.
2:2).
Fiind fiinţe spirituale, îngerii sunt nemateriali, necorporali. Ei sunt limitaţi sub raport spaţial – nu sunt
omniprezenţi, ca Dumnezeu, ci fiinţe spirituale finite, mărginite.
Natura spirituală nu-i împiedică pe îngeri să se facă văzuţi oamenilor, sub diferite ‘forme’. Dumnezeu are în
control însă toate modurile lor de ‘etalare’, pentru-a ne feri de uluire, de-nfricoşare, etc. De exemplu ei au
apărut prin vise sau vedenii (Matei 1:20; Isaia 6:1-8, etc.), în dezvăluiri speciale ale prezenţei lor (2 Regi
6:17), înaintea unor oameni aflaţi într-o stare conştientă normală (Gen. 19:1-8; Marcu 16:5; Luca 2:13, etc.),
etc.
‘CADRU’ ORGANIZAT
Îngerii sunt într-un număr extrem de mare, ce nu poate fi numărat.
Acesta este înţelesul de “zece mii de ori zece mii şi mii de mii” (miriade) prin care este exprimat (Apoc.
5:11).
Scripturile vorbesc despre “adunarea” şi “sfatul” (consiliul) îngerilor (Ps. 89:5-7), despre organizarea lor pentru
bătălie (Apoc. 12:7), şi despre un “împărat” peste demonii ‘lăcuste’ (Apoc. 9:11).
Îngerilor le sunt atribuite titluri guvernamentale, ceea ce implică organizare atentă şi
ierarhizare (Efes. 3:10, pt. î. buni, şi 6:12, pt. î. răi). Fără îndoială că Dumnezeu i-a organizat pe
îngerii aleşi, iar Satana pe demoni.
De aici se desprinde un aspect practic extrem de important: trebuie să fim şi noi organizaţi! Credincioşii
consideră uneori că se pot descurca şi singuri, sau că pot avea victorii şi fără pregătiri anterioare,
organizate, sau fără disciplină.
Acest lucru este la fel de adevărat şi când este vorba de promovarea binelui. Credincioşii ‘ratează’ uneori
cele mai bune ocazii, pentru că nu sunt oameni ai unei “bune
rânduieli”!
|
