“INVATATURA SANATOASA”…!  

Apostolul Pavel scrie două epistole lui Timotei , care păstorea biserica din Efes. El transmite ceea ce consideră că este mai important pentru lucrător, pentru biserică şi pentru fiecare membru al ei: „învăţătura sănătoasă”.
Cel mai important lucru pentru un predicator este să proclame învăţătura sănătoasă.
(Să facem doar un scurt popas la 1Tim. Cap.1!) 

Timotei este lăsat în Efes pentru a păstra biserica pe linia unei învăţături sănătoase.
Apostolul spune:
„te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură”…
- Ce anume se încadrează la „altă învăţătură”? - De regulă „basmele”, poveştile…, şi tot felul de alte lucruri… pentru că oamenii „îşi vor întoarce urechea de la adevăr ca să asculte lucruri închipuite”. Unii le numesc experienţe, alţii ‘îndemnuri’, alţii lucrări, etc.
Când Cuvântul este lăsat deoparte şi sunt puse-n loc tot felul de istorisiri, de încredinţări personale, de ambiţii sau mofturi, acolo este pusă o altă învăţătură…! 

„Înşirări de neamuri fără sfârşit”, spune Pavel, şi alte lucruri care nu sunt importante, devin „flecării”: „ Unii, … au rătăcit şi s-au apucat de flecării.”
Apostolul dă un exemplu: „Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.” (v. 7) Nu ştiu ce spun, dar se ‚impun’…!?
Legea, când este pusă în locul lui Hristos, devine tot o “flecărie”…!
Astfel de învăţători vor să ceară oamenilor să se conformeze faţă de cerinţele Legii…, faţă de cerinţele traditiei, etc. 

În mod eronat, mulţi creştini consideră că Legea a fost făcută pentru ei (paguba lor…).
Legea-i făcută pentru călcătorii de lege…
În acest capitol ni se spune clar: „căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi…”.
Cel neprihănit n-are nevoie de Lege! Cel care cunoaşte pe Domnul Isus Hristos, şi iubeşte pe aproapele său n-are nevoie să i se spună: să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi, etc., pentru că el trăieşte pe un plan superior, pentru că el caută binele aproapelui său.
Pavel spune că cei care propovaduiesc Legea, „nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc”. Nici fraţii ‚scumpi’, care impun adunărilor legile lor, nu ştiu că de fapt urmăresc slava lor (paguba tuturor…). 

Iată cele doua funcţii ale Legii:
A. Pe plan civil, să oprească nelegiuirea;
B. Pe plan religios, să ne ducă la Mesia, arătându-ne incapacitatea noastră de-a trăi după voia lui Dumnezeu, şi că numai prin harul Domului Isus Hristos putem fi mântuiţi.
Legea nici nu ne mântuişte şi nici nu ne ajută a trăi în sfinţenie. Ea este „…pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase”  

- Care este învăţătura sănătoasă? - Ne lămureşte Pavel în v.11:
cea „potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu…”.
Evanghelia Domnului Isus Hristos este deci învăţătura sănătoasă…
Să observăm cum este caracterizată această Evanghelie! În primul rând este o Evanghelie atât a harului cât şi a credinţei (v.14):
„Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.”
Este si „Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu”, pentru că-L slăveşte pe Dumnezeu.
Noi suntem mântuiţi prin har, prin credinţă, şi fără merite…, şi aceasta-L slăveşte pe Dumnezeu.
Orice evanghelie care introduce meritul omului are o învăţătură falsă, nesănătoasă.
Evanghelia aduce slavă lui Dumnezeu, iar apostolul izbucneşte în laude:
„A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” (v. 17)
- Spunem oare şi noi, cu toţii, Amin?!

In v. 19 se mai spune un lucru: „şi să păstrezi credinţa…”. Aici termenul „credinţa” nu se referă la încrederea în Dumnezeu, (cum işi închipuie unii) ci la corpusul de învăţături creştine - învăţătura apostolilor, inclusă în Noul Testament. 

Uitându-ne la rezultate, nu-i greu a ne da seama care învăţătură-i falsă şi care-i corectă şi sănătoasă.
1. Învăţătura falsă duce la confuzie (v.7):
„Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.”
2. … apoi duce la certuri şi la dezbinări (v. 4):
„să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă…”
3. Învăţătura falsă duce la întinare (v.19):
„să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă”
4. Învăţătura falsă duce la Lege sau la reguli omeneşti şi la plasarea omului în centrul atenţiei. Este subliniat astfel omul merituos, care-şi castigă mântuirea, şi-L dă deoparte sau Îl completează pe Domnul Isus Hristos.
(- Ce vreţi mai mare dezastru al învăţăturii nesănătoase?!} 

Prin opoziţie, să vedem efectele învăţăturii sănătoase:
a) Duce la siguranţa mântuirii, ne dă certitudine, nu confuzie (v. 15):
„O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.”
b) Produce sfinţenie, un cuget curat…, şi nu întinare.
c) Produce dragoste, şi nu dezbinare.
d) Îl pune şi-L ţine pe Domnul Isus Hristos (şi nu pe om) în centru. 

Datoria noastră este să păstrăm Evanghelia, să păstrăm “învăţătura sănătoasă”, să păstrăm “credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”!