JUSTIFICA BIBLIA SCLAVIA...?!  

Sunt persoane care susţin că nu pot crede Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă justifică sclavia.
Care-i de fapt adevărata faţă a lucrurilor?!!
Citind Cuvântul, am constatat că Biblia recunoaşte sclavia ca pe o stare de fapt, dar nu o şi justifică…!  Biblia nu cere desfiinţarea sclaviei, aceasta fiind o realitate socială şi economică ‘nedreaptă’?! (...sau o cere undeva..., indirect?!)
Noe , inspirat de Duhul lui Dumnezeu care cunoştea tendinţa Hamiţilor spre batjocură şi semeţire, a blestemat pe Hamiţi de fapt cu o binecuvântare mascată. (Vezi explicaţiile date la articolul “Rasele umane…!”) 

Câtă vreme Hamiţii s-au conformat, au prosperat. După ce şi-au ‘fluturat’ independenţa, aceştia au decăzut cu mult sub standardul de sclavi, ajungând în sărăcie lucie, molime, războaie, idolatrie, imoralitate crasă, corupţie de nedescris, etc.

Privind Isaia 58, textul ne îndeamnă cum să ne prezentăm înaintea Domnului, şi nu la ruperea lanţurilor sclaviei…
Asuprim, nedreptăţim, ne purtăm cu răutate sau nepăsători faţă de aproapele, dar postim?!! Aceste practici sunt incompatibile, pentru că trebuie să avem un cuget curat şi înaintea oamenilor, şi înaintea lui Dumnezeu…!
Biblia sfătuieşte pe toţi cei angajaţi în raporturi de producţie să aibă o etică sănătoasă:
cei care muncesc pentru alţii s-o facă conştiincios, ca pentru Domnul, iar cei care au lucrători, să-i răsplătească pe aceştia în raport cu munca depusă.
Să parcurgem de exemplu1 Timotei 6:1-2:

„Toţi cei ce sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău. Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că Sunt „fraţi” ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sunt credincioşi şi prea iubiţi.”
Expresia “cei ce se bucură” din acest text, în greacă înseamnă cei care APRECIAZĂ ŞI RĂSPLĂTESC munca. Biblia îndeamnă pe cei din pătura de sus să fie corecţi astfel încât să nu ”strige” la ei ”plata lucrătorului”. 

Biblia, atunci când postulează legile care să guverneze o societate, începe cu drepturile sclavilor, pentru a nu fi uitaţi sau neglijaţi. În Exod 21, primele probleme dezbătute în societate şi în relaţiile de producţie, sunt drepturile pe care le au cei de jos.
Biblia cere oamenilor să nu dea înapoi un sclav fugit de la stăpân. Ea condamnă de exemplu comerţul cu sclavi. (1Timotei 1:10)
Tot biblia cere pedeapsa cu moartea pentru stăpânul care şi-a omorât sclavul, iar pentru maltratări aplică formula ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Dacă un stăpân schilodea vreun sclav, sau de exemplu îi rupea un dinte, era obligat să-i dea drumul.

Biblia nu-i nepăsătoare privind sclavia, dar nu îndeamnă la răscoală. De ce?! Pentru că în orice societate, mai ales în economia sa, există totdeauna diferite forţe puternice care acţionează. Există entităţi care deţin avantaje economice substanţiale, si există clase care trag din greu. Cele doua grupuri sunt angrenate în producţie, având nevoie una de cealaltă. Raporturile dintre ele diferă, având o încărcătură mai mare sau mai mică de inechitate.
Sclavia nu este singura realitate de raporturi economice care implică nedreptate. Şi feudalismul, şi capitalismul pot fi criticate din plin, pentru o serie de practici social-economice condamnabile.
Şi noi, care am trăit sub comunism, am fost trataţi tot ca pe nişte robi, din moment ce nu ni se permitea să stăm unde vrem, să muncim unde dorim, nu eram remuneraţi şi promovaţi în acord cu munca depusă, etc.
Până la venirea Domnului Isus, nu va exista societate care să elimine toate inechităţile social-economice...

Au fost sclavi în vechime care au trăit mai bine decât mulţi muncitori din vremea noastră.
În vechime, sclavii nu erau munciţi de dimineaţa până seara, si erau feriţi de epuizare, pentru că stăpânul voia s-aibă lucrători sănătoşi, bine hrăniţi şi odihniţi, bine dispuşi, care să dea randament.

Nu trebuie să uităm nici prevederile Bibliei privind maximum de ani ce puteai folosi un rob, după care erai obligat să-l pui ăn libertate. Mai erau apoi diferite posibilităţi de scurtare termene, de răscumpărări, etc.

Cei care critică Biblia pe motiv că nu cere desfiinţarea sclaviei, înseamnă că n-au habar de ce legi se aplicau sclavilor conform Codului lui Hamurabi, de exemnplu...
Pentru astfel de critici, întrucât avem şi-n zilele noastre ţări în care se mai practică încă sclavia (de ex. în Sudan, Eritrea, dif. ţări arabe...), am şi eu o întrebare: Ce-au făcut ei pentru desfiinţarea sclaviei actuale?! 

Etica este un rezultat al concepţiei pe care o avem despe existenţă şi despre Dumnezeu.
De exemplu etica creştină ne spune că există un Dumnezeu care a creat toate lucrurile, şi în faţa căruia suntem responsabili. Toate valorile morale creştine descind din această concepţie...
De aceea trebuie să fim corecţi, cinstiţi, să respectăm pe alţii, să fim muncitori harnici, ş.a.m.d.

Şi comuniştii au avut o etică (si-au vrut să fie ‘tare înaltă’...), şi au spus că nu există Dumnezeu iar omul este rezultatul evoluţiei..., dar tu trebuie să fi tot corect şi cinstit, să-ţi respecţi aproapele, să munceşti pentru Guvern cu toată hărnicia, etc.
Aceasta a fost etica lor postulată, fiindcă în realitate, etica oamenilor a fost aceasta: Dacă nu există Dumnezeu mă respect pe mine, caut foloasele mele, şi n-am chef să activez cu tragere de inimă, pentru ca alţii să se bucure de munca mea!
În creştinism, chiar dacă nu te bucuri de foloasele muncii tale, poţi să-ţi spui: Munceşte, fii destoinic pentru orice lucrare bună..., pentru că va veni ziua când Dumnezeu te va răsplăti!

Biblia sfătuieşte, pe cei angajaţi în raporturile de producţie, să aibă o etică sănătoasă, şi anume:
1. Cei care muncesc pentru alţii s-o facă în mod conştiincios, ca pentru Domnul, iar cei care au angajaţi, să răsplătească lucrătorii în acord cu munca lor. (1 Tim. 6:1-5)
2. Trăirea în frugalitate, cu mulţumiri, aduce fericirea..., pe când lăfăirea în bogăţie, în lucrurile lumii, aduce distrugere. (1 Tim. 6:6-10)
3. Bogaţii să se dedice operelor caritabile, de ajutorare, de asistenţă..., pentru a-şi aduna comoară-n cer!

Dumnezeu să ne călăuzească să ne facem datoria în relaţiile de producţie, să ne mulţumim cu ceea ce primim de la El, iar surplusul să nu-l irosim, ci să-l punem în slujba Împărăţiei Lui!