LEGEA NU RODESTE…!  

Legea nu poate produce in noi “roade vrednice de pocainta”.  ‘Pomul bun, se cunoaste dupa roada’, nu-i asa?!
- Ce este insa “roada” ?!
- ROADA este CARACTERUL NOU, divin, pe care-l poate produce Duhul lui Dumnezeu in omul credincios.
Legea n-a produs roada in practicantii ei, pentru ca n-are aceasta putinta…!  Ea ne da constienta pacatului, dar daca ne bazam pe ea nu progresam cu nimic, ci ajungem la esec.
Privind caracterul nou, nobil, al celui ‘nascut din nou’, apostolul Pavel scrie astfel:
“Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22)
Toate aceste aspecte ale roadei, numai Duhul lui Dumnezeu le poate produce in viata noastra.

Domnul Isus, referindu-se la conditia inimii noastre, spune ca “nu ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din el”… Cu alte cuvinte, avem o serie de probleme cu launtrul nostru… Exista acolo un ‘izvor’, care da la iveala pacate, nelegiuiri, murdarii, s.a.m.d., un izvor care nu poate fi suprimat de Lege.  Dumnezeu insa, prin Duhul Sfant, pune in noi o inima noua, din care vor tasni roadele Sale, amintite de apostolul Pavel.  Cand Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi, cand ne lasam calauzit de El, roadele nu pot fi decat binecuvantate.

N-avem nevoie de Lege, pentru a trai  dupa voia lui Dumnezeu, ci de prezenta Duhului Sfant in viata noastra, cu El fiind “pecetluiti” in momentul in care il primim pe Dumnezeu Fiul ca Domn si Mantuitor.
Nu intamplator, de exemplu cand pacatul imoralitatii s-a strecurat in biserica din Corint, apostolul Pavel nu le spune ca Legea interzice moralitatea, ci se exprima astfel: ‘Nu stiti ca voi sunteti temple ale Duhului Sfant, si ca El locuieste in voi!?’  Constienta acestui fapt ne face capabili sa traim in sfintenie, suprimand pacatul de la radacina.

Imparatul David scrie Psalmul 51 dupa o experienta dureroasa si umilitoare, dupa o lamentabila cadere, ajungand sa comita adulter cu Bat-Seba, si sa grabeasca moartea sotului ei (Urie, Hetitul).  Ulterior el regreta profund faptele sale, se caieste cu adevarat si se pocaieste. (Nici un credincios nu poate comite pacat fara sa se pocaiasca, pentru ca Duhul lui Dumnezeu il convinge de starea rea, si nu poate sa se complaca pe mai departe in ea…!)
Dupa ce s-a pocait, David scrie acel Psalm, in care nu cere doar sa fie doar iertat, ci spune:
“Zideste în mine o inimã curatã, Dumnezeule, pune în mine un duh nou si statornic!
Nu mã lepãda de la Fata Ta, si nu lua de la mine Duhul Tãu cel Sfânt.
Dã-mi iarãsi bucuria mântuirii Tale, si sprijineste-mã cu un duh de bunãvointã!”
David vrea sa aiba o conditie in care sfintenia sa fie mentinuta, vrea o inima inoita, curata, din care sa izvorasca acum doar lucruri dupa voia lui Dumnezeu.  Numai Duhul Sfant produce in noi infranarea poftelor, si celelalte “roade” de care avem nevoie, iar David stie acest lucru…

Versetul amintit de la Galateni 5:22, care vorbeste despre “roada Duhului”, apare in contextul in care se vorbeste, prin contrast, despre actiunea Legii si despre actiunea Duhului.  In versetul 16, Pavel indeamna astfel: “ Umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pãmântesti!”
Pe de o parte este Legea, care produce faptele firii pamantesti, fapte nedemne de un credincios, iar de cealalta parte este Duhul lui Dumnezeu, care produce roade divine, binecuvantate…
“Dacã Sunteti cãlãuziti de Duhul”, spune apostolul (v.18), “nu Sunteti sub Lege.”
Daca un credincios vrea sa se intoarca inapoi la Lege, si-si inchipuie ca prin eforturi proprii poate sa ajunga la sfintire si la rodire, acela va ajunge sigur la esec!

Daca recitim Romani 8:2, respectiv: “Legea Duhului de viatã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului si a mortii.” , observam ca noi ne aflam, sub Lege, in stare de robie.
Duhul Sfant este agentul lui Dumnezeu, care actioneaza dinlauntru si ne desrobeste, ne descotoroseste de dominatia oribila a Legii, si ne face, prin puterea, calauzirea si roada Sa, sa traim dupa voia lui Dumnezeu, in libertate.  Legea constrange, impune, robeste, pe cata vreme Duhul Sfant produce in noi traire divina, bucurandu-ne de statutul de “copii ai lui Dumnezeu”.
La Galateni 4:4-5 citim urmatoarele:
“Dar când a venit împlinirea vremurii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, ca sã rãscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca sã cãpãtãm înfierea.” 

Contrastul este evident! 
Unde este Legea, acolo este pacat si pierzare, dar unde este Duhul Domnului, acolo este MANTUIRE.
Unde este Legea, acolo este esec in ceea ce priveste sfintenia, dar unde este Duhul Domnului, acolo este traire dupa voia lui Dumnezeu.
Unde este Legea, acolo sunt “faptele firii pamantesti”, dar unde este Duhul Domnului, acolo este “roada” binecuvantata a dumnezeirii.
Unde este Legea, acolo este robie, este constrangere, dar unde este Duhul Domnului, acolo este LIBERTATE.  Legea te robeste, te apasa, dar Duhul Sfant este si “Duhul infierii”, si “Duhul slobozeniei”…  Si la  2 Corinteni 3:17 ni se mentioneaza ca “unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”, acolo este adevarata libertate.

Referindu-se la Lege, Pavel spune ca “slova omoara, dar Duhul da viata”.  Legea ne tine in pacat, dar Duhul ne elibereaza… Apoi, este o mare diferenta intre a fi rob sau fiu, nu-i asa?!
Un om care toata viata a fost ‘rob al Legii’, si s-a ferit sa faca cutare sau cutare incalcare, dar care n-a experimentat eliberarea prin Duhul lui Dumnezeu, acel om va ramane pierdut.  Un “fiu” insa cunoaste ce inseamna relatia directa cu Dumnezeu Tatal, o relatie in care se desfata…, prin libertatea adusa de Duhul lui Dumnezeu.
- De ce a ales Dumnezeu Ziua Cincizecimii ca sa ne trimeata Duhul Sfant?!
- Tocmai pentru a ne spune ca Legea a fost incapabila sa ne duca la ‘lucrurile’ pe care el le-a randuit pentru noi din vesnicie, la binecuvantarile Sale.

In Epistola catre Galateni, apostolul Pavel arata ca orice binecuvantare ar dori omul s-o obtina de la Dumnezeu, daca doreste s-o primeasca prin Lege, se inseala..  Cine se bizuie insa pe credinta/increderea in Domnul Isus, si cel care accepta pe deplin lucrarea Duhului Sfant in viata sa, acela se bucura de toate binecuvantarile lui Dumnezeu.  Ieremia, Isaia, si alti profeti din V.T., au spus ca plinatatea binecuvantarilor lui Dumnezeu o vor primii  credinciosii atunci cand Dumnezeu va turna peste ei Duhul Sau cel Sfant. 
Si profetul Zaharia spune ca promisiunile si binecuvantarile lui Dumnezeu nu se vor face prin “tarie si putere”, ci “prin Duhul lui Dumnezeu”.  Taria noastra, puterea si eforturile noastre, nu vor duce niciodatala obtinerea binecuvantarilor lui Dumnezeu, dar bizuirea pe Duhul lui Dumnezeu ne va face sa le obtinem din plin.

Pentru multe veacuri, Dumnezeu a lasat omenirea sub ‘imperiul’ Legii, ca sa ne arate neputinta cand este vorba de-a incerca sa ne mantuim prin eforturile noastre proprii.  Apoi, in aceeasi zi in care a dat Legea, El a turnat Duhul Sau cel Sfant, ca sa ne invete ca neputinta Legii si a noastra este inlocuita de puterea desavarsita a Duhului Sfant.
Ceea ce era cu neputinta Legii, este acum posibil prin agentia Duhului lui Dumnezeu.  Noi intram acum in binecuvantarile lui Dumnezeu nu prin eforturile noastre, ci datorita harului pe care l-am primit in Domnul Isus Hristos.  Datorita inaltarii Sale in glorie, Dumnezeu ne-a trimes in loc pe Duhul Sfant, si cu El, plinatatea binecuvantarilor Sale.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti, in asa fel incat sa traim viata pe care El ne-o doreste, prin puterea si calauzirea Duhului Sfant!