LEGEA NU SFINTESTE…!  

Legea nu poate realiza in viata noastra SFINTIREA, adica trairea dupa Cuvantul lui Dumnezeu.
Noi suntem mantuiti prin credinta in Domnul Isus Hristos, lucrare savarsita prin agentia Duhului Sfant, dar, dupa ce ajungem sa fim declarati neprihaniti, in viata noastra trebuie sa se vada inoirea noastra. Cuvantul lui Dumnezeu ne arata explicit ca Legea nu ne este de folos in a trai in sfintenie.. Apostolul Pavel, in Epistole ca cea catre Romani sau Galateni abordeaza tocmai acest subiect al trairii dupa voia lui Dumnezeu.

In cap. 6 din Romani, apostolul Pavel spune ca noi am murit impreuna cu Hristos, si am inviat, impreuna cu El, la o viata noua, viata pe care putem s-o traim in sfintenie.
Acuma, ‘putem’ este una, dar realitatea poate fi de multe ori diferita…
Pavel ne indeamna astfel: “socotiti-vã morti fatã de pãcat, si vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos” (Romani 6:11), vii pentru neprihanire.
“Sã nu mai dati în stãpânirea pãcatului mãdularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu mãdularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihãnirii!” (Romani 6:13)

Toate aceste lucruri sunt frumoase, dar, daca trecem mai departe, in cap.7, citim despre o experienta care ne lasa perplecsi…! Apostolul Pavel se exprima aici astfel:
“Stim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã, dar eu sunt pãmântesc, vândut rob pãcatului,
cãci nu stiu ce fac - nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc.” (Romani 7:14-15),
apoi continua:
“ Stiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieste în mine, adicã în firea mea pãmânteascã, pentru cã, ce-i drept, am vointa sã fac binele, dar n-am puterea sã-l fac, cãci binele pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul pe care nu vreau sã-l fac, iatã ce fac!” (Romani 7:18-19)
Paragraful se incheie cu un strigat de disperare: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?..”
Nu sunt in stare sa traiesc in sfintenie, concluzioneaza apostolul…, iar esecul constatat este dublu: cand este vorba sa fac raul, nu sunt in stare sa-l inving iar cand este vorba sa fac binele, nu sunt in stare sa-l realizez…!

- Care este explicatia esecului unui om nascut din Dumnezeu, care are mantuirea?!
- Simplu: aceasta-i situatia (esecul…) cand crestinul incearca sa traiasca in sfintenie prin eforturile proprii, apeland la Lege! Biblia ne spune raspicat, ca Legea merge intotdeauna cu pacatul. Legea ne face mult mai constienti despre pacat, dar ea nu produce sfintenie, cum isi inchipuie multi…!
Numerosi credinciosi considera ca avem nevoie de Lege, pentru a trai dupa voia lui Dumnezeu.. Legea nu ne-a dat insa nici mantuirea, si nici capacitatea de a trai in sfintenie, dar, “ceea ce este cu neputintã la oameni, este cu putintã la Dumnezeu.” (Luca 18:27)
Omul care recunoaste ca este incapabil sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu prin eforturile proprii, priveste cu credinta la Domnul Isus Hristos, si, prin Duhul Sfant poate experimenta sfintenia!

In cap. 8 din Romani, apostolul Pavel face o mare afirmatie: “Legea Duhului de viatã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului si a mortii.” (v.2)
“Legea Duhului de viata” este o ‘lege’ noua, conform careia putem sa traim ca ‘nascuti din nou’, pentru ca ea infrange in noi “Legea pãcatului si a mortii”.
Citind cu atentie versetele 3-4, respectiv:
“Lucru cu neputintã Legii, întrucît firea pãmânteascã o fãcea fãrã putere - Dumnezeu a osîndit pãcatul în firea pãmânteascã, trimitand, din pricina pãcatului, pe însusi Fiul Sãu într-o fire asemãnãtoare cu a pãcatului, pentru ca porunca Legii sã fie împlinitã în noi, care trãim nu dupã îndemnurile firii pãmântesti, ci dupã îndemnurile Duhului”,
…observam acum actiunea Duhului Sfant. Lucrurile cu neputinta Legii (de a ne duce la sfintenie), le realizeaza Duhul lui Dumnezeu in viata noastra, atunci cand ne punem increderea in Domnul Isus Hristos, si ne bizuim pe Duhul Sfant, pe care L-a pus sa locuiasca in noi.

Sfintirea in viata noastra se realizeaza numai prin agentia Duhului Sfant, si nicidecum prin eforturile noastre proprii, oricat ne-am stradui!