PLINATATEA DUHULUI SFANT - INSEMNATATE  

Ce este “PLINATATEA Duhului Sfânt”?  Ce inseamna a fi PLIN de Duhul Sfânt?
Nu înseamnă a avea o experienţă mistică, bizară, aşa cum cred unii… 

Plinătatea Duhului Sfânt este realitatea în care cel credincios este controlat pe deplin, total, de către Duhul Sfânt, adică cel credincios se lasă pe deplin sub autoritatea, controlul şi stăpînirea Duhului Sfânt .  În acest fel, nu mai rămâne loc în viaţa credinciosului pentru trăirea şi manifestarea omului vechi.  Apare vizibilă acum o trăire nouă, duhovnicească, o trăire în sfinţenie, după voia lui Dumnezeu, având victorie asupra atacurilor şi ispitelor celui rău.
Duhul lui Dumnezeu locuieşte-n noi dar El nu se impune cu forţa în viaţa noastră.Trăirea cea nouă nu vine în urma eforturilor noastre de-a elimina treptat fie o manifestare a firii, fie alta, ci ne inundă, ca urmare a preluării controlului nostru de către Duhul Sfânt căruia i-am încredinţat hăţurile şi care acum ne umple şi ne învăluie.
Să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să împlinească în noi lucrarea pentru care a venit în viaţa noastră pentru că El a venit să ne ofere viaţă din belşug, din abundenţă. A venit să ne maturizeze spiritual, a venit să ne ofere daruri, şi să ne facă apţi ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. 

Când suntem plini de Duhul Sfânt, atunci apar manifestările şi roadele Duhului, şi nu mai este loc şi pentru manifestările firii pământeşti. Avem nevoie de umplere, pentru a trăi în sfinţenie, în victorie asupra păcatului, şi pentru a avea rezultate (roade) bogate.Cel mai virtuos om nu poate să trăiască după voia lui Dumnezeu, cum poate să triăiască cel mai simplu om, cel mai simplu credincios care se lasă umplut de prezenţa Duhului Sfânt. Ceea ce nu putem face noi într-o viaţă-ntreagă prin eforturile noastre, poate face Duhul Sfânt atunci când îi d ăm voie să ne umple.
Plinătatea Duhului Sfânt este experimentarea în prezent a ceea ce am avut de la început în mântuire, dar dintr-un motiv sau altul nu a devenit realitate. Ce citim la Efeseni 1:3?:“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.”
Păi dacă ne-a binecuvântat (la trecut), cum se face că nu le avem pe toate?! 

Dintr-un motiv sau altul, nu materializăm toate binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că nu suntem plini de duhul Său.
Binecuvântările ce ni s-au dat în Hristos, devin realităţi în viaţa noastră, avem acces la ele, în măsura în care avem acea umplere a Duhului. Să fim plini de Duhul este o cerinţă, o poruncă: “Fiţi plini de Duhul!” Este o responsabilitate a credinciosului de a permite Duhului Sfânt să-i controleze viaţa pe deplin.
De ce-i această cerinţă atât de stringentă în Cuvântul lui Dumnezeu? -Pentru că plinătatea Duhului Sfânt este cauza oricărei experienţe creştine corecte. Fiind plini, nu mai putem experimenta decât lucruri corecte, divine, şi tare mulţi credincioşi cad victime unor experienţe şi experimente care nu sunt originate de Duhul Sfânt., ci originate de duhuri de rătăcire. 

A nu fi total controlat de către Duhul lui Dumnezeu, putem fi expuşi la experimente incorecte, nebiblice, de sursă îndoielnică. Multe experienţe bizare din vremea noastră, sunt atribuite în mod voit (de cei puţini, de regulă “înşelători”) sau inconştient (de către mulţimea ignorantă) Duhului Sfânt. De exemplu, nu cu mulţi ani în urmă, apăruse faimoasa experienţă denumită impropiu “Binecuvântarea de la Toronto” care era de fapt un blestem… Ce se întâmpla acolo?
Oamenii veneau la biserică şi cădeau ca nişte leşinaţi iar apoi unii se sculau si-ncepeau să scoată sunete animalice (mieunat, lătrat, mugit,…) însoţite de gesturi sălbatice, iar oamenii spuneau că Duhul lui Dumnezeu este la lucru acolo. Si la alte aşazise treziri din istorie, de exemplu la cea din anul 1700, oamenii s-au comportat similar.
Un om care are manifestări animalice este mai degrabă aflat sub judecata lui Dumnezeu, cum s-a aflat şi Nebucadneţar, care a fost înlăturat din societate şi izolat când a început să pască iarbă.
Tot felul de experienţe, aflate sub pedeapsa lui Dumnezeu, sunt puse pe seama Duhului Sfânt de către cei necunoscători. Dacă suntem plini de Duhul, suntem scutiţi de astfel de experimente dăunătoare, care duc pe oameni în rătăcire.Plinătatea Duhului Sfânt ne dă forţa necesară slujirilor creştine, pentru a activa eficient în lucrarea Domnului. 

Ucenicii, dupâ învierea Domnului Isus, s-au umplut de Duhul Sfânt si au predicat Cuvântul cu îndrăzneală. La fel Ştefan şi ceilalţi 6 diaconi. Ştefan predică la Ierusalim iar Filip merge în Samaria unde are loc o mare trezire spirituală. Pliătatea ne dă forţă suficientă pentru a duce cu brio orice slujire. Dacă slujirile din biserică lasă de dorit, ştiţi acum care e cauza: nu-i lipsa de abilitate a celui care slujeşte ci lipsa plinătăţii Duhului Sfânt.Observăm că cei care au fost plini de Duhul Sfânt n-au avut doar capacitatea de slujire eficientă ci şi capacitatea de-a expune falsul. Filip, în Samaria a început să le predice pe Domnul Isus Hristos (nu să-i iniţieze în experienţe bizare) . Era deja acolo o lucrare pe care oamenii o credeau că-i de la Dumnezeu:
“ În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”. (Fapte 8:9-10)
Era acolo puterea lui Dumnezeu? Nu, era a Satanei. Oamenii credeau că acel magician se foloseşte de degetul lui Dumnezeu. Şi-n timpurile noastre sunt multe lucrări de vrăjitorie pe care oamenii le atribuie Duhului Sfânt. Filip are curajul să ia atitudine şi să dea pe faţă acea lucrare de rătăcire. Când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, au fost botezaţi atât bărbaţi cât şi femei şi n-au mai avut nevoie de lucrările lui Simon magul.
Cine-i plin de Duhul lui Dumnezeu înţelege Cuvântul şi n-are nevoie nici de vrăjitori, nici de prevestitori de viitor.  

Duhul Sfânt este mai mult decât suficient, spre a ne călăuzi în tot adevărul Scripturii. De Adevăr avem nevoie.
Plinătatea ne garantează orice binecuvântare duhovnicească. Unele binecuvântări le putem experimenta şi fără a avea plinătatea Duhului Sfânt. Dumnezeu are binecuvântări nenumărate, dar parte din ele sunt condiţionate de acea plinătate. Domnul Isus spune ucenicilor: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” (Ioan 16:12) Dacă n-avem o ‘condiţie’ adecvată, nu putem primi parte din binecuvântări. Domnul continuă apoi :
“Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-15)
Când va veni Duhul Sfânt, si-I vom accepta umplerea, El ne va călăuzi şi ne va face accesibile acele binecuvântări pe care acum nu le puten purta, ne transmite Domnul Isus.
Un copil nu poate duce sarcina pe care o poartă un om matur, nu-i aşa? Când mergi într-o excursie, este o binecuvântare să poţi purta un rucsac încărcat, nu? La fel şi la război, pentru soldat, să-şi care greutăţile din dotare. Greutăţile puse pe copii îi doboară. Cu un copil nu poţi raţiona ca şi cu un adult; copilul n-are o completă înţelegere… Sunt fraţi în biserică cu care nu poţi să dezbaţi lucruri spirituale, pentru că n-au maturitate…Apoi sunt anumite experienţe (binecuvântări) pe care un copil nu le poate avea, dar un matur da. Experienţa căsătoriei n-o poţi oferi unui copil. Nici o moştenire nu o poţi da pe mâna unui copil nevârstnic… Tot aşa nici Dumnezeu nu lăsă bogăţiile Sale unor oameni care nu-s maturi spiritual. 

Plinătatea Duhului Sfânt este cerută de Cuvânt (“fiţi plini…”) pentru că Tatăl vrea să ne ‘încarce’ cu toate binecuvântările Sale cu care ne-a binecuvântat deja, dar vrea să ni le facă şi operative în noi , s-avem oricând acces la ele.