REMEDIUL DIVIN AL CADERII NOASTRE…! 

Dumnezeu a fost constient ca omul, creat cu un potential enorm pentru bine si fericire, ar putea sa-l foloseasca pentru rau,  pentru nefericire…  De aceea, in planul Sau cu noi, El a prevazut caderea noastra si ne-a planificat rascumpararea.  Planul Sau poate fi sumarizat prin trei cuvinte ca acestea: CREATIE, CADERE, CORECTARE.
Sa vedem acum care este REMEDIUL DIVIN al caderii noastre!
Dumnezeu , datorita dragostei Sale, a gasit calea sa ne ridice din mocirla pacatului in care ne zvarcoleam neputinciosi, si sa redevenim tot ceea ce El a intentionat sa fim de la inceputul creatiei.  Explicatia  de cum face Dumnezeu aceasta operatie de restaurare o gasim de ex. in versetele urmatoare celui de la Romani 8:28 prin care ni se asigura binecuvantarea ca tot ce survine in viata noastra, a celor care Il iubim, este spre binele nostru, ca sa implineasca planul Sau. (“Toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupã planul Sãu.”)
La Romani 8:29, ni se subliniaza ca acest plan al lui Dumnezeu se concretizeaza in metamorfoza noastra radicala…, transformare de restaurare, ce ne va asemui chipului Fiului Lui:
 “Cãci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotãrât mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentru ca El sã fie cel întâi-nãscut dintre mai multi frati.”
Pana aici, totul este o dorinta: SA FIM!

La Romani 8:30 ni se arata modalitatea concreta prin care Dumnezeu isi duce la indeplinire planul:
“Pe aceia pe care i-a hotãrât mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihãniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihãniti, i-a si proslãvit.”
Exista deci o “chemare” a Lui, pentru aceia pe care vrea sa-i faca “asemenea chipului Fiului Sãu”.  In planul Sau, cei “chemati” sunt declarati neprihaniti, iar cei “socototi neprihaniti” sunt deja “proslaviti”, sunt glorificati…! 
Glorificarea noastra consta in a dobandi chipul Fiului, adica al Domnului Isus Hristos.

Tu ai luat seama la chemarea lui Dumnezeu?!  El cheama prin Fiul Sau pe toti oamenii la mantuire, la restaurare…  Tu cum ai raspuns?!
Pentru cei nelamuriti indeajuns, am sa spicuiesc mai jos cateva precizari…!
La Galateni 1:6 ni se spune ca suntem “chemati prin harul lui Hristos”, si nu pe baza meritelor noastre (chemati prin harul Lui, prin gratierea Lui).
La Romani 1:6 scrie ca suntem “chemati sã fim ai lui Isus Hristos”, sa-I apartinem Lui…  Putem fi restaurati, daca devenim ‘proprietatea’ Domnului, si nu a EU-lui nostru sau a Satanei!
La Romani 1:7 se mentioneaza ca pe langa chemarea amintita suntem “chemati sã fim sfinti”, fiindca toti cei care apartin Domnului intra imediat, in mod ‘automat’, in procesul sfintirii.
La Efeseni 1:18 ni se spune ca chemarea lui Dumnezeu nu vine singura, ci ne aduce cu ea o “nadejde” vie…, iar la 1 Tesaloniceni 2:12 ni se explica in ce consta aceasta: “Dumnezeu vã cheamã la Împãrãtia si slava Sa” (‘Frumoasa’ chemare, nu-i asa?!)
La 1 Petru 2:20-21 insa ni se spune c-am fost chemati sa suferim, si apostolul scrie astfel: “…Dar dacã suferiti cu rãbdare, când ati fãcut ce este bine, lucrul acesta este plãcut lui Dumnezeu.
Si la aceasta ati fost chemati; fiindcã si Hristos a suferit pentru voi, si v-a lãsat o pildã, ca sã cãlcati pe urmele Lui.”

Poate unii raman consternati…!?  Care este realitatea?  Suntem chemati la slava sau la suferinta?!
Adevarul este ca suntem chemati la SLAVA, dar drumul spre ea trece prin SUFERINTA…, fiindca slava nu poate fi experimentata fara DESAVARSIERE.  Nici o fiinta creata de Dumnezeu nu va putea experimenta gloria, fara a obtine mai intai desavarsirea!  Gloria divina este un lucru atat de extraordinar, atat de minunat…, incat nu poate apartine decat unei fiinte perfecte!  Dumnezeu este o fiinta perfecta si numai fiintele care devin desavarsite ca si El, acelea pot sa experimenteza gloria Lui.  De aceea suntem de atatea ori indemnati in Biblie:  “Voi fiti, desãvârsiti, dupã cum si Tatãl vostru cel ceresc este desãvârsit!”( de ex. Matei 5:48)

La Evrei, cap. 2, ni se vorbeste despre planul initial pe care Dumnezeu l-a avut cu noi, despre felul in care acel plan a fost ruinat…, si despre modul in care  Tatal reactiveaza planul Sau in Domnul Isus Hristos.
In versetele 7-8se spune astfel despre om:
“L-ai fãcut pentru putinã vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavã si cu cinste, l-ai pus peste lucrãrile mânilor Tale - toate le-ai supus sub picioarele lui.” 
Aceasta a fost intentia lui Dumnezeu cu noi.  “În adevãr, dacã i-a supus toate, nu i-a lãsat nimic nesupus” omului, completeaza apoi autorul…  Omul urmeaza sa domneasca peste creatie, “totusi, acum, încã nu vedem cã toate îi sunt supuse” (Evrei 2:8).  De ce?!  Fiindca acum suntem zdrobiti de Universul in care functionam, dar, autorul continua astfel:
“Pe Acela care a fost fãcut pentru putinã vreme mai pe jos decât îngerii adicã pe Isus, Îl vedem încununat cu slavã si cu cinste din pricina mortii pe care a suferit-o, pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El sã guste moartea pentru toti.” (Evrei 2:9).  
Deci, Omul Isus Hristos, a ajuns deja la pozitia pe care Dumnezeu a intentionat-o pentru noi, adica “încununat cu slavã si cu cinste”…
Si acum versetul 10:  “Se cuvenea, în adevãr, ca Acela pentru care si prin care sunt toate, si care voia sã ducã pe multi fii la slavã, sã desãvârseascã, prin suferinte, pe Cãpetenia mântuirii lor.”
Intentia lui Dumnezeu este ca si noi ceilalti, care suntem copiii Lui, sa ajungem intr-o zi la slava pe care a experimentat-o “al doilea/ultimul Adam”, Domnul Isus Hristos.

Domnul Isus a ajuns desavarsit,  in natura sa umana, prin suferinta, fapt pentru care Omul Isus a putut sa fie glorificat.  Noi suntem “fratii Lui”, si ne place lucrul acesta…, dar avem acelasi Tata care procedeaza cu noi ca si cu Fiul.  Daca suntem fratii Sai, trebuie sa-I semanam, subliniaza Cuvantul… Versetul 11 spune asa:
“Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sã-i numeascã ‘fraþi’”
Pentru ca apartinem Celui Sfant, explica autorul, si noi vom fi dusi la sfintire, si noi vom fi dusi la desavarsire, dar acestea nu pot fi atinse decat prin suferinta.  N-a existat o alta cale pentru Fiul lui Dumnezeu, ca sa duca natura lui umana la desavarsire, decat suferinta, asa ca stim la ce sa ne asteptam si noi.  Cine ar vrea, dintre noi, sa ramana ne-desavarsit?!  Nimeni, nu-i asa?!

Apoi,  cine ar vrea sa ramana intr-o lume ne-desavarsita?!  Cred ca ne-am saturat deja de aceasta lume afectata de pacat…!  Noi toti, cei rascumparati, dorim sa fim perfecti, si sa intram in lumea perfecta pe care o pregateste Dumnezeu.  El ne-a promis ca tot ceea ce a planificat pentru noi va deveni realitate.
“Pe cei ce i-a chemat”, spune apostolul, “ i-a si socotit neprihãniti, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihãniti, i-a si proslãvit.”.  Aceasta inseamna ca in planul Lui suntem deja la capat.  Binecuvantarile sunt certe, ca si realizate, dar timpul le va permite desfasurarea, conform promisiunilor Lui.  Cine raspunde chemarii lui Dumnezeu, are si “nadejdea slavei”, si aceasta ne determina sa acceptam cu bucurie suferinta.
Apostolul Pavel spune astfel:
“Eu socotesc cã suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã fatã de noi.” (Romani 8:18)  
Practic, tot ceea ce suferim in aceasta lume paleste, are o valoare insignifianta, comparativ cu slava viitoare, mai ales ca-i si far’ de sfarsit !

Tu ce socoteli iti faci?  Ai raspuns chemarii lui Dumnezeu? Te bucuri in nadejdea slavei?!
Intelegi de ce apostolul Pavel spune ca noua ne-a fost dat harul (v. Filipeni 1:29) nu numai sa credem ci si sa patimim?!  Da, e un har, un favor, e o mare binecuvantare…!
Deschideti-va ochii si inima, studiati Scriptura, “ca sã puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bunã, plãcutã si desãvârsitã”! (Romani 12:2)