'S-A ARATAT' si 'SE VA ARATA'...!  

Să privim mai cu atenţie la expresiile: “S-a arătat” şi “Se va arăta”!
Pentru început , să ne oprim la v. 26: …” S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” S-a arătat are aici sensul de a fi fost manifestat, a fi fost revelat.
Domnul Isus S-a arătat “la sfârşitul veacurilor” ca să moară pe cruce în locul nostru, pentru păcatele noastre. Verbul este la trecut - acţiunea descrisă a avut deja loc. Arătarea Domnul Isus a fost în relaţie cu jertfirea Lui şi a implicat moartea Sa.

Î n cadrul slujbelor religioase, mulţi pervertesc Cina Domnului. Unii preoţi rostesc ‘formule’ care, chipurile, folosind aşanumitul fenomen de TRANS-SUBSTANŢIERE, schimbă elementele - pâinea, în trupul Domnului iar vinul, în sângele Lui. După ei, pâinea nu mai e pâine, ci-i chiat trupul lui Hristos; doar aparenţele rămân ale pâinii, şi tot aşa… Oridecâteori are loc “sacramentul Cinei”, spun ei, Isus Hristos este sacrificat din nou, jertfa Lui este repetată iar noi, numai participând la reactualizarea jertfirii Lui prin acest ritual, numai aşa putem beneficia de ea.

Cuvântul spune lămurit: “S-a adus jertfă o singură dată”. Jertfa Lui este suficientă pentru mântuirea noastră, a tuturor, şi nu este nevoie a se repeta. Domnul S-a arătat “la sfârşitul veacurilor”, mai precis (din greacă) la ÎMPLINIREA veacurilor, a vremurilor (nu a secolelor): “acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.”
În fiecare veac (perioada istorica, nu secol), Dumnezeu a lucrat ceva, dar la împlinirea veacurilor, Dumnezeu a lucrat salvarea noastră, mântuirea noastră din păcat, prin Domnul Isus Hristos. Toate lucrările Lui Dumnezeu îşi gasesc împlinirea în jertfa Domnului Isus. Toate epocile anterioare au dus, au punctat, spre această împlinire a vremurilor.
Înseamnă că evenimentul ce-a marcat aceasta este unic, si nu poate fi repetat întrucât nu exista mai multe culminări…

Scopul arătării lui Isus Hristos a fost “să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” Mai precis, în greacă este folosită expresia SĂ ABOLEASCĂ PĂCATUL. (Abolire înseamnă înlăturare totală şi permanentă.)
Dacă păcatul a fost abolit, înseamnă că nu mai e nevoie de vreo altă jertfă. Expresia folosită este “să şteargă păcatul”, nu păcatele. Astfel, prin cuvântul ‘păcat’, sunt cuprinse generic toate păcatele noastre, toate încălcările noastre de lege. Domnul Isus Hristos, S-a arătat la împlinirea veacurilor, ca prin jertfa ce a adus-o, să abolească tot păcatul.
Scopul acestei arătări a stabilit deci realitatea unica a jertfei lui Isus. Nu mai este loc pentru o alta jertfa. Cu toate acestea, multi işi închipuie că jertfa Domnului Isus Hristos este mereu re-editata şi că această reluare aduce un fel de beneficiu… participanţilor.

Şi-n versetul 27 se reafirma unicitatea jertfei lui Isus: “oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”. Isus Hristos a fost om, iar daca jertfa sa nu a fost suficientă, atunci nu se mai poate face nimic, pentru că Domnul Isus nu mai poate muri şi altă dată. Oamenii nu se pot reîntoarce din moarte pentru a completa ceea ce n-au făcut în timpul vieţii.
Mântuirea ni se oferă în timpul vieţii. Dacă o acceptăm, o avem, suntem salvaţi.
Omul Isus Hristos a avut o viaţă, pe care şi-a adus-o ca jertfă, cu consecinţe veşnice, pentru totdeauna. Cel care respinge aceasta jertfă, este pierdut pentru totdeauna.

Domnul Isus Hristos S-a arătat “ca să poarte păcatele multora”. Înseamna că nu pe-ale tuturor oamenilor?! Nicidecum!
Sunt unii teologi care cred că jertfa Domnului Isus a avut loc numai pentru cei aleşi, care sunt în planul lui Dumnezeu ca să fie mântuiţi. Aici, cuvântul “multora” nu stă în opoziţie cu ‘toti’, cu întreaga umanitate, ci-i în opoziţie cu unul singur, care a fost Domnul Isus, Unul singur a stat de o parte, ca neprihănit, şi prin jertfa Lui a putut să şteargă păcatele celor mulţi din cealaltă parte. Noi cu toţii formăm pe-acei mulţi.
Apostolul Ioan spune în prima sa epistolă:
“El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2 ) 

Cuvântul spune că Domnul Isus se va arăta a doua oară “ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”
“Se va arăta” este la viitor şi este un verb care implică vederea, arătarea fizică. Domnul Isus va fi vizibil. El va veni pe nori “şi orice ochi Îl va vedea”
Care este scopul acestei arătări viitoare, a venirii a doua oară a Domnului Isus? El nu va veni “în vederea păcatului” – nu va mai trata această problemă pe care a rezolvat-o eficient, odată pentru totdeauna, la prima Sa venire. Domnul Isus, de data aceasta, va aduce mântuirea “celor ce-L aşteaptă.”

Nu-i mântuirea noastră un lucru sigur? Este, este certă. Cine a beneficiat de prima arătare a Domnului Isus Hristos va beneficia şi de cea dea doua. Prima arătare constituie începutul mântuirii noastre, iar cea de-a doua va finaliza această izbăvire. El va duce la bun sfârşit ceea ce a-nceput în noi.
La ce fel de mântuire se referă apostolul aici, de vreme ce-am scăpat odată de păcat la prima sa venire?
Pavel spune celor din Tesalonic: “v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare. (1 Tes. 1:9-10)
Nu se face referire la judecata pentru păcate, de care cei credinciosi deja au scăpat. Este vorba de mânia pe care Dumnezeu o va vărsa peste pământ în timpul necazului cel mare, ca să pedepsească pe toţi locuitorii pământului, fiindcă au refuzat dragostea pe care Tatal le-a oferit-o prin Fiul Său.

La a doua venire, Domnul Isus ne va mântui de acest “trup de moarte”.
În Rom., cap. 7, apostolul Pavel atinge aceasta problemă:
“Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.”
“O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..”
Domnul Isus Hristos, la a doua Sa venire, ne va da în dar un trup glorificat, aşa cum a primit şi El după înviere.
În Rom., cap. 8, Pavel spune că natura întreagă a fost supusă stricăciunii şi deşertăciunii, din pricina păcatului – “toată firea suspină şi sufere durerile naşterii”.
Natura întreagă “aşteaptă cu o dorinţă înfocată” izbăvirea.
Domnul Isus Hristos se va arăta a doua oară ca să ne aducă mântuirea de trupul acesta neputincios, de mânia ce se va revărsa peste locuitorii pământului şi de această lume supusă robiei şi stricăciunii.
Cei care au beneficiat de întâia venire, aşteaptă acum cu-nflăcărare (cu dorinţă înfocată), cu mare interes (în greacă) a doua arătare a Domnului.

Mai avem, în paragraful citit iniţial, şi-un al treilea verb, la prezent, care se referă tot la a se arăta (v. 24): “Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”
Domnul Isus se arată acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Ştim că mântuirea noastră are trei aspecte. Noi nu avem doar experienţa trecută, c-am fost scăpaţi de plata păcatului, şi nu vom avea nici doar experienţa viitoare, când vom fi izbăviţi de acest trup de moarte. Există ceva şi la mijloc, între cele două veniri: sfinţirea noastră. Tocmai pentru aceasta Domnul Isus Hristos se arată acum înaintea Tatălui şi mijloceşte pentru noi pentru salvarea noastră, la prezent, de practica păcatului.

‘Părţile’ omului sunt acestea trei: trupul, sufletul (sau mintea) şi duhul (sau spiritul). Când Dumnezeu ne mântuieşte, ne izbăveşte integral, cu toate aceste componente. Nu ne este mântuit doar spiritul nostru, cum cred unii. Trupul ne va fi izbăvit atunci când va reveni Domnul Isus Hristos, dar acest fapt este un lucru cert.
Sufletul nostru este în procesul mântuirii acum. Mintea noastră trebuie înnoită în mod continuu, ca să avem o viaţă victorioasă asupra păcatului, asupra ispitelor, şi să avansăm în procesul sfinţirii noastre. 
Îl lăsăm sau nu să lucreze în vieţile noastre?!
Îl aşteptăm noi pe Domnul cu entuziasm şi-nflăcărare?!

(P.S.: În prezenta expunere, mi-am propus să nu intru în detalii şi să nu desfac separat anumite aspecte ce ţin de exemplu de Rapire sau de Venirea a doua propriuzisă, acestea fiind evenimente foarte apropiate.)