UNDE ‚MERGE’ SUFLETUL...?!

Unde ‘merg’ sufletele oamenilor la moarte?!

Biblia vorbeste in Vechiul Testament despre “Locuinta mortilor” (de Sheol), si ne spune ca sufletele celor decedati merg acolo.

“Locuinta mortilor “ nu trebuie confundata cu termenul “mormant” (sau ‘groapa’), pentru care evreii au termen separat, consacrat, si-l folosesc numai atunci cand fac referire la corpul omului…!

De exemplu la Genesa 5:20 citim asa: “Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este si azi.”

La Genesa 50:5, Iacov ii spune lui Iosif: “Sã mã îngropi în mormântul pe care mi l-am sãpat în tara Canaan.”

La Deuteronom 34:6, ni se relateaza ca nimeni nu stie unde a fost ingropat Moise: “Nimeni nu i-a cunoscut mormântul pânã în ziua de azi.”

La Isaia 53:9, referitor la Mesia, se specifica faptul ca : “Groapa Lui a fost pusã între cei rãi, si mormântul Lui la un loc cu cel bogat, cu toate cã nu sãvârsise nici o nelegiuire si nu se gãsise nici un viclesug în gura Lui.”

Termenul de Sheol (in romaneste tradus prin “Locuinta mortilor”), este rastalmacit din nestiinta sau in mod voit, de catre anumite grupari religioase, si preluat tot drept “mormant”. Sa parcurgem insa niste texte privitore la Sheol, pentru a incepe a ne edifica…!

Citim de exemplu la Iov 7:9 urmatoarele:

“Cum se risipeste norul si trece, asa nu se va mai ridica cel ce se pogoarã în Locuinta mortilor!”

In Psalmul 6:5, David aminteste si el ceva:

“Cãci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lãuda în Locuinta mortilor?”

Tot David, in Psalmul 86:13, reia cumva problema:

“Cãci mare este bunãtatea Ta fatã de mine, si Tu îmi izbãvesti sufletul din adânca Locuintã a mortilor.”

Dumnezeu are control si asupra Locuintei mortilor, spune psalmistul:

“Dacã mã voi sui în cer, Tu esti acolo; dacã mã voi culca în Locuinta mortilor, iatã-Te si acolo.”

In Psalmul 16:8-10, respectiv:

“Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mã clatin. De aceea inima mi se bucurã, sufletul mi se veseleste, si trupul mi se odihneste în liniste. Cãci nu vei lãsa sufletul meu în Locuinta mortilor, nu vei îngãdui ca prea iubitul Tãu sã vadã putrezirea (in groapa).”

… imparatul David subliniaza ca i se odihneste sufletul in liniste, pentru ca nu va fi abandonat in Sheol.

Din analiza doar a catorva versete ce amintesc despre Sheol, observam ca asa cum este deosebire intre trup si suflet, tot asa este facuta distintia dintre “mormant si “Locuinta mortilor”.

Chiar in acelasi verset 10 din Psalm 16 (verset profetic, vizandu-L pe Mesia) apare distinctia intre suflet, care ajunge in Sheol, si trupul supus “putrezirii”, care ajunge in groapa, in mormant. La acesta face referire atat apostolul Petru, in predica sa de la Cincizecime (Fapte 2:27), cat si apostolul Pavel, in predica sa (Fapte 13:27), tinuta in sinagoga din Antiohia Pisidiei.

O alta distinctie intre Sheol si “mormant” o constituie faptul ca “Locuinta mortilor” este undeva “in adanc”, pe cata vreme mormantul este de regula pozitionat ‘sub scoarta’, sau chiar cocotat , de exemplu in vreo pestera…

Sa recitim versetul din Psalmul 86:13:

“Cãci mare este bunãtatea Ta fatã de mine, si Tu îmi izbãvesti sufletul din adânca Locuintã a mortilor.”

Oamenii vii, pot patrunde intr-un mormant, il pot vizita, dar niciodata nu pot accede in Locuinta mortilor, pentru ca acolo se ajunge printr-o “coborare” aparte, si de amploare…!

Nu intamplator Iacov, care avea mormantul pregatit langa Hebron, in pestera pe care o cumparase Avraam de la Efron Hetitul, specifica in mai multe instante, referindu-se la suflet, ca-si va “cobora batranetele” in “Locuinta mortilor”.

In Seol ajungeau toti oamenii, si cei mari si cei mici, si cei buni si cei rai, fapt pentru care Eclesiastul era profund indignat de acest fapt. Si Iov era framanta de faptul ca atat omul credincios, cat si cel nelegiuit, ajungeau si unul si altul tot in Locuinta mortilor…

Sufletele celor ajunsi in Sheol erau constiente…, si intretineau dialoguri unele cu altele.

De exemplu la Isaia cap. 14, este vorba despre Imparatul Babilonului, unde citim astfel”

“Locuinta mortilor se miscã pânã în adâncimile ei, ca sã te primeascã la sosire, ea trezeste înaintea ta umbrele, pe toti mai marii pãmântului, scoalã de pe scaunele lor de domnie pe toti împãratii neamurilor. Toti iau cuvântul ca sã-ti spunã: „Si tu ai ajuns fãrã putere ca noi, si tu ai ajuns ca noi!””

Sufletele deci, “umbrele” acelea…, se aflau in Sheol in plina conversatie!

Un exemplu ni-l da chiar Domnul Isus, despre “bogatul” care a ajuns in Locuinta mortilor, si a putut sa stea de vorba cu Avraam… Astfel de texte nu sunt prezentate in Biblie ca simbolice…

Anumite texte, care spun ca mortii nu mai stiu nimic, care descriu incetarea constientei de sine…, acestea se refera la starea celor morti vazuta prin prisma celor vii, atat cat se poate observa. Pentru cei din lumea vie, mortii nu mai simt si nu mai actioneaza…!

Sufletele celor ce ajungeau in Sheol erau ‘rupte’ si de oameni, si de Dumnezeu, asa ca nici chiar sufletele celor neprihaniti nu se puteau bucura de prezenta Tatalui. Acolo se astepta in tensiune, sa se ajunga la un deznodamant…

Textele din V.T. descriu Sheolul ca pe o “lume a umbrelor”, deoarece se refera la spiritele celor decedati, si acestea nu au trup…

Daca mormantul in care intra trupul omului decedat ar fi Sheolul (cum se grabesc sa afirme unii), si daca dialogul celor morti ar fi doar ceva simbolic, atunci autorii biblici, care descriu interactiunea celor care intra acolo, ar fi vorbit despre cei decedati ca de niste fapturi cu trup…!

Daca ar fi fost adevarat zvonul eronat ca credinciosii nu credeau initial intr-o lume subpamanteana a spiritelor celor decedati, si aceasta conceptie ar fi fost introdusa in crestinism de catre greci, dupa raspandirea crestinismului in lumea greco-romana, atunci de ce traducatorii Bibliei au folosit pentru Sheol termenul “Hades”, cand stiau bine ca la greci, Hades descria tocmai o lume din adanc, populata cu spiritele celor decedati?!

Daca Hades n-ar fi fost cuvantul potrivit, desigur ca s-ar fi ales un alt termen, pentru ca una din principalele caracteristici ale limbei grecesti este exactitatea.

Domnul Isus foloseste si El termenul de Hades, pentru a ne spune unde a ajuns bogatul care nu a vrut sa se pocaiasca. Acolo, in Locuinta mortilor, bogatul a putut comunica cu Avraam, care se afla impreuna cu Lazar, dar in celalalt ‘COMPARTIMENT’.

In V.T. ni se spune ca sufletele tuturor oamenilor ajungeau in Locuinta mortilor, dar Domnul Isus vine si cu precizarea ca acolo erau doua compartimente net despartite, fara ‘trecere’ intre ele: unul pentru cei nemantuiti, si altul pentru cei mantuiti (numit Rai, sau “Sanul lui Avraam”).

Termenul “Sheol” vine de la “Sha’al” , care inseamna loc de tensiune, locul intrebarilor, locul framantarilor… (Un alt termen apropiat ar fi “silu”, care se traduce prin “locas”).

Compartimentul sufletelor celor nemantuiti este caracterizat prin teroare si suferinta, in asteptarea judecatii viitoare, finale…, pe cata vreme in Rai, sufletele ccredinciosilor erau “mangaiate”, si asteptau sa fie solutionate prin planul de rascumparare intocmit de Dumnezeu. Aici, in Rai, a ajuns si Domnul Isus Hristos, la moartea Sa, in urma sacrificarii Lui la Golgota.

Inainte de a invia fizic, Domnul Isus a “coborat” si mai in “Adanc” chiar, pana in “Tartar“ (termen preluat tot din lb. greaca), cel mai groaznic loc subpamantean, unde sunt ‘legate in lanturi’ duhurile ‘ingerilor razvratiti’ (a celor care “si-au pierdut vrednicia…), de pe vremea lui Noe, inainte de Potop (v.de ex. 2 Petru 2:4…). Duhurile incarcerate asteptau de pe pamant vestea eliberarii lor, crezand intr-o victorie a lui Satan, dar Domnul Isus i-a ‘dezamagit’ complet, proclamandu-le in schimb victoria Lui asupra lui Satan, si implicit, asupra Mortii. Prin victoria Lui deplina, Domnul Isus a pecetluit: soarta acelor ‘ingeri cazuti’, condamnarea oamenilor nepocaiti, si salvarea celor credinciosi.

Pana la invierea Domnului Isus, Raiul nu a fost un ‘locas ceresc’, nu era in prezenta lui Dumnezeu, ci era un compartiment distinct al Locuintei mortilor…

Cei care ajunsesera in Rai erau “mangaiati”, dar totusi “tristi”, desi erau credinciosi… Ei erau limitati in mai multe privinte, si nu aveau nici posibilitatea de a-L lauda pe Dumnezeu (vezi Psalmi ca 6, 30, 88…!)

In Duminica Invierii insa Domnul Isus Hristos, “a luat robia roabã”, si a stramutat Raiul, a mutat pe toti cei rascumparati din Sheol in cer, in prezenta glorioasa aTatalui, fiindca mult asteptata rascumparare a lor fusese infaptuita.

De atunci, de la invierea Domnului Isus, toti credinciosii, cand stau in fata mortii, nu mai experimenteaza tristete sau teama de necunoscut, pentru ca sufletele lor merg acum direct acasa la Domnul, in prezenta Tatalui ceresc.

Primim o serie de asigurari din Cuvantul lui Dumnezeu asupra acestui fapt, si, pentru o edificare mai ampla, recomand de exemplu spusele apostolului Pavel de la 2 Corinteni 4:16 pana la 5:8…

Nici sufletele celor nemantuiti, si nici ale celor mantuiti nu experimenteaza “anihilarea”, asa cum vor sa argumenteze unii teologi (Saducheii vremurilor noastre…) care nu cunosc “nici Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu”!

Deseori, textele prin care unii incearca sa sustina ca odata cu trupul, moare si sufletul omului se leaga de faptul ca Dumnezeu este Singurul Nemuritor, si ca sufletul care pacatuieste va muri.

Daca sufletul omului moare si el la deces, inseamna ca nu exista nici Locuinta mortilor, nici Raiul ceresc.

Pana la invierea din morti a oamenilor , sufletul lor continua sa existe, dupa decesul trupului, in stare de constienta. “Moartea” de fapt, in limbaj biblic, nu inseamna anihilare, ci DESPARTIRE! Astfel, cand Adam a pacatuit, el n-a experimentat o moarte fizica, ci a fost despartit de Dumnezeu. Cand sufletul paraseste trupul, amandoua entitatile se considera c-au murit, pe motivul despartirii, dar, in timp ce trupul intra in disolutie, sufletul nu intra in anihilare…, ci continua sa existe, si merge intr-un loc precis: al celor nemantuiti merge in “Locuinta mortilor “, asteptand cu infrigurare judecata finala, iar al celor mantuiti merge in Raiul ceresc, in prezenta Tatalui. O a 3-a cale nu exista, oricat ar incerca sa se amageasca oamenii care imbratisaza teorii care mai de care mai bizare si copilaresti, precum de exemplu reincarnarea…! Ce a hotarat Dumnezeu, aceea se implineste intocmai!

Pentru adevaratii credinciosi, este o nespusa bucurie si o mare mangaiere, sa stie ca sufletul lor nu merge in Sheol, in locul tensiunii, al intrebarilor si invinuirilor, ci direct la Domnul, in prezenta glorioasa a Tatalui ceresc.