COPIII CARE SUNT O PRICINĂ DE BUCURIE PENTRU PĂRINŢII CREDINCIOŞI, SUNT MARI ÎNAINTEA DOMNULUI– aceasta-i o altă caracteristică a celui considerat “mare”.
Citim la Luca 1:14:
“El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.”
… sau la Proverbe 23:19-24:
“Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne.
Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
Asculă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit.
Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură."

Orice tânăr poate hotărâ, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, să fie înţelept şi priceput şi să aducă bucurie părinţilor săi.
Copiii care întristează pe părinţi nu pot ajunge mari înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nu pot fi folosiţi de Domnul… Copiii, tinerii care trăiesc în neprihănire (v. 24), în sfinţenie, aceia pot ajunge “mari”.

Din versetele 20 şi 27 aflăm din nou de cele două lucruri, beţia şi curvia, care strică viaţa oamenilor şi-i opreşte a ajunge “mari”…
Care părinte credincios se bucură dacă copiii săi cresc în imoralitate?! - Nimeni!
Nici chiar părinţii beţivi nu se bucură dacă copiii lor ajung şi ei dependenţi de alcool!
Pe cine a dus vinul la sfinţire?!
Copiii care-şi găsesc bucuria în relaţia lor cu Domnul, care trăiesc în neprihănire, care trăiesc în abstinenţă (care nu se bucură de alcool şi de petrecerile lumii…), care strâng Cuvântul în inima lor, aceia au călăuzirea Duhului Sfânt şi sunt mari înaintea lui Dumnezeu.

Dumneata, tinere, aduci bucurie părinţilor? Dacă-i întristezi, Dumnezeu nu se poate folosi de tine…
În V.T. de exemplu, au fost 2 fraţi gemeni – Esau şi Iacov.
Esau era mai curajos, mai întreprinzător, mai ‘descurcăreţ’ – a fost admirat de contemporani… Acesta a ajuns o non-entitate însă înaintea lui Dumnezeu pentru c-a adus întristare părinţilor săi prin comportamentul său lumesc. Ce-a ajuns să spună mama lui: …m-am scârbit de viaţa aceasta din pricina lui Esau – nu-mi aduce nici o bucurie.
Iacov era mai retras, mai ‘pe lângă casă’…, dar ascultător de părinţi. Cu toate scăderile lui, Iacov a ajuns să aibă numele folosit ca binecuvântare pentru toţi oamenii – a ajuns mare înaintea lui Dumnezeu.
Dac-ar ştii copiii, când supără pe părinţi, ce vinovaţi se fac înaintea lui Dumnezeu…!

Citim despre Ioan:
“El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.” (Luca 1:16)

IOAN A FOST MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU, PENTRU CĂ A “ÎNTORS” NORODUL LA/SPRE DOMNUL.
El a ajutat pe mulţi să aibă o relaţie corectă faţă de Dumnezeu.
Au avut nevoie “fiii lui Israel” să fie “întorşi la Domnul, ei, “poporul lui Dumnezeu”?!
- Toţi oamenii au această nevoie! Numai românii îşi închipuie că ei sunt ‘popor creştin’, şi n-au nevoie să se pocăiască. Cât de rătăcit popor suntem…!

A “întoarce” înseamnă a asista pe oameni să se pocăiască, să vină la Domnul.
Orice tânăr care ajută pe alţii să-L cunoască pe Domnul, este mare înaintea lui Dumnezeu.

Să trecem la versetul următor:
“Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:17)

O PERSOANĂ CARE ‘REPARĂ’ RELAŢIILE DE FAMILIE, ESTE MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.
Ioan a “întors inima părinţilor spre copii”, a copiilor spre părinţi – el a reparat relaţiile defectuoase din familii. Orice familie are şi probleme, nu?!

Şi noi putem să ajutăm pe cei cu probleme în familii…, sau putem sta nepăsători.
Cei în vârstă pot ajuta, pot sfătui şi asista pe tinerii căsătoriţi…
Tinerii pot s-ajute pe colegii sau copiii care au probleme în relaţiile cu părinţii, şi să elimine ‘conflicte’…

Copiii când cresc, trec prin perioada ‘de rebeliune’, când se ‘răscoală’ contra autorităţii părinteşti… Cel mai bun ajutor pentru copiii răsculaţi astfel, poate să vină de la tineri ca ei, care pot să-i ‘înconjoare’ cu atenţie.

Şi predicatorii ar trebui să dea atenţia cuvenită relaţiilor din familie! Sunt de exemplu păstori care-şi formează biserici mai mult din tineri, pe care-i atrag învăţându-i că părinţii lor sunt învechiţi, cu concepţii retrograde…, şi că n-au nici o datorie să-i asculte. Din partea lor, tinerii pot veni la biserică îmbrăcaţi cum vor, pot să cânte ce muzică vor, etc., pretinzând că acestea-s doar probleme de gust, de preferinţe…
Acei păstori or fi ei mari înaintea lumii, dar mase de tineri vor fi duşi la dezastru!

Să reluăm versetul de mai sus şi să-i subliniem partea a doua:
“Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:17)

Observaţi că Ioan a ajutat pe cei “neascultători” să ajungă să umble cu înţelepciune pe calea neprihănirii. De regulă cei neascultători nu-s nici înţelepţi, nici fără prihană…
Concluzia cred c-aţi tras-o înainte de-a citi ce-am scris mai jos:

CINE AJUTĂ PE ALŢII SĂ UMBLE ÎN NEPRIHĂNIRE, ESTE MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.

Cum să-i caracterizăm pe alţii care procedează exact invers, şi ruinează vieţile altora?!
Unii tineri invită pe alţii la beţii, la imoralitate, la trăire în nelegiuire…
Aceştia persiflează înfrânarea, ascultarea de părinţi, etc. fluturând ‘steagul emancipării’, fălindu-se că ei au ‘spart tiparele’…, ş.a.m.d.
Săracii oameni ‘de nimic’, ce mari se cred!!!

Tinere!
Dacă vrei să trăieşti cu semnificaţie, cum a făcut-o Ioan Botezătorul (tânăr şi el),
caută să fii MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU!

Pentru aceasta, urmăreşte să ai:
1. O relaţie corectă cu Domnul, fiind plin de Duhul Sfânt;
2. O relaţie corectă cu cei din familie, dând respectul şi cinstirea cui i se cuvine;
3. O relaţie corectă cu societatea, ajutând pe cei care nu-L cunosc pe Domnul să-L cunoască, şi pe cei neascultători să umble în neprihănire, pe cărarea înţelepciunii.