|
A FI MARE INAINTEA DOMNULUI
Imediat după Anul Nou, creştinătatea sărbătoreşte botezul lui Isus Hristos, fapt căruia unii nu-i
dau importanţă, pentru c-a fost efectuat de către Ioan Botezătorul…
A participat oare Domnul Isus la lucrări neimportante sau de prisos, a făcut şi lucruri / lucrări
inutile?!
În aceeaşi zi este sărbătorit şi Ioan Botezătorul. Unii se abtin şi aici, fluturând “harul şi
adevărul” şi strigând din răsputeri ”jos Legea”!
- Ce-a spus îngerul lui Zaharia, privind fiul său Ioan?
- Că el “va fi MARE înaintea Domnului.” (Luca 1:5).
Tot îngerul a şi explicat ce-nseamnă a fi mare înaintea lui Dumnezeu iar noi n-am luat seama la aceasta, fapt
pentru care nici nu-l prea sărbătorim pe Ioan. ‘Ţin ziua’ poate cei ce-i poartă numele, dar aceştia se sărbătoresc
de fapt pe ei înşişi…
Ioan a fost folosit de Dumnezeu pentru un scop bine definit, şi şi-a sfârşit lucrarea de tânăr. Ioan n-a fost mare
înaintea lumii nici după standardele de atunci, nici după cele actuale…, dar a fost MARE înaintea Domnului.
După unii oameni, viaţa lui a fost un ‘eşec’…! Dar ‘după noi’, cum zicem c-a fost?
În fiecare din noi, Dumnezeu a pus dorinţa de-a fi mare, de-a însemna ceva, de-a lăsa ceva în urma noastră. Toţi
oamenii sunt însetaţi după o existenţă care să însemne ceva şi pentru societate… Nu-i nimic rău în a avea dorinţa
de-a trăi cu însemnătate, de-a fi “mari”.
Întrebarea se pune dacă vrem să fim mari înaintea lumii sau înaintea lui Dumnezeu?!
După ce ne-om lămuri prin ce-a fost mare Ioan înaintea lui Dumnezeu, cred că nu ne vom mai abţine, şi-l vom celebra
cum se cuvine.
DORESC S-AJUNG O 'NULITATE' CELEBRĂ?!
Biblia spune că cine vrea să fie mare înaintea oamenilor n-are nici o valoare… Ce este înălţat în
ochii lumii, este chiar o urâciune înaintea lui Dumnezeu:
“Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru
că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16:15)
Mulţi tineri îşi doresc s-ajungă şi ei ca acei artişti, sportivi, oameni de afaceri, ş.a.m.d., pe primele pagini
ale ziarelor, revistelor, etc. Mulţi tânjesc deci, fără să realizeze, s-ajungă ‘nulităţi’…!
Ce anume determină însă “mărimea” cuiva înaintea lui Dumnezeu?!
Ce spune Cuvântul despre oamenii care au fost mari?
Ştiaţi că orice copil, orice tânăr poate să fie mare înaintea lui Dumnezeu?!
Pentru a realiza ce ‘atribute’ sunt necesare spre a ajunge “mare”, calea cea mai practică este de-a privi la viaţa
unuia care a fost “mare”…, si un exemplu concludent ar fi deci Ioan Botezătorul…
Acesta n-a avut condiţii pentru a-şi asigura o educaţie aleasă, n-a avut mijloace materiale
la-ndemână, care să-i permită a ‘construi’ ceva grandios, n-a trăit nici mult (a fost executat la vârsta de
30 de ani), dar a fost mare înaintea lui Dumnezeu.
Considerând că suntem în temă cel puţin cu textul de la Luca 1:14-17, propun s-avem curajul necesar şi să-l
abordăm…
ORICINE ESTE PLIN DE DUHUL LUI DUMNEZEU, ESTE MARE ÎNAINTEA DOMNULUI
– aceasta-i prima caracteristică a celui considerat “mare”.
Ce a anunţat îngerul privitor la Ioan?:
“Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfânt
încă din pântecele maicii sale.” (Luca 1:15)
Ce nu cunosc mulţi credinciosi este că umplerea cu Duhul Sfânt poate fi experimentată de foarte timpuriu…
‘Surorile’ evlavioase pot să aibă copii plini de Duhul Sfânt. Dacă mama este plină de Cuvântul lui Dumnezeu, de
Duhul Sfânt, şi copilul poate fi umplut. Dacă o mamă se-ndeletniceşte cu “strângerea” Cuvântului lui Dumnezeu, care
ne binecuvintează vieţile, şi copilul va beneficia de aceasta.
Unii părinţi spun: - ‘Frate’, de când i-am adus pe copii la Casa Domnului, i-am încredinţat Lui, şi ne rugăm pentru
ei…
Alţi părinţi mărturisesc: - Am început să ne rugăm pentru copii, din ziua în care s-au născut…
Puţini părinţi pot afirma însă că s-au rugat ca Duhul Sfânt să-i umple pe copii din clipa când s-au zămislit…!
Dacă noi nu avem în viaţa noastră bucuria prezenţei Duhului Sfânt şi nu-I predăm ‘conducerea’, dacă nu ne bucurăm
că Dumnezeu ne binecuvintează cu copii…, cum vrem ca copiii noştri să fie umpluţi de Duhul?!
Câţi dintre noi s-ar bucura dacă un înger ar apărea şi ne-ar anunţa că vom mai avea un copil? Mulţi creştini se
întristează, cârtesc la astfel de veşti, şi tot cu ‘amărăciune’ stau până se naşte copilul…
Dumnezeu binecuvintează pe părinţii evlavioşi, dedicaţi Lui, pe cei care-şi doresc copii…, şi poate să-i folosească
şi pe cei micuţi spre slava Sa.
Şi tinerii, dacă iubesc şi “strâng Cuvântul” în inimă şi se lasă controlaţi de Duhul Sfânt, atunci pot fi plini de
Duhul Sfânt, atunci şi ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu.
A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi plin de Cuvântul lui Dumnezeu şi a fi controlat de Duhul Sfânt care ne
dirijează viaţa în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Prin Ioan Botezătorul, Dumnezeu a mişcat mase mari de oameni
care veneau, ascultau Scripturile, erau “străpunşi în inimă”, îşi mărturiseau păcatele, şi voiau să ştie cum să
trăiască după Cuvânt.
Ce mare influenţă are un om care-i mare înaintea lui Dumnezeu, care-i plin de Duhul Sfânt!
Când în societate există oameni mari înaintea lui Dumnezeu, poporul beneficiază într-un mod care nu poate fi
‘calculat’. Orice societate are probleme sociale de corupţie, imoralitate, etc., care se lasă cu fapte
inimaginabile… Când însă printre oamenii fără şanse de scăpare apare un om mare înaintea lui Dumnezeu, cei din
‘mocirle’ pot fi recuperaţi şi aduşi pe calea lui Dumnezeu.
La propovăduirea lui Ioan Botezătorul nu s-au pocăit preoţii, nomenclaturiştii sau politicienii vremii…, ci
“vameşii şi femeile prostituate”, adică cei corupţi şi cei care trăiau în imoralitate. Ioan a fost plin de Duhul
Sfânt şi Dumnezeu l-a folosit la ‘trezirea’ şi răscumpărarea societăţii de atunci.
Când Dumnezeu trimite astfel de oameni [“A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (Ioan 1:6)],
societatea este binecuvântată. Aşa sa-ntâmplat de exemplu cu America în perioada 1735-1760 (per. “colonială”) când
a avut loc “Marea Trezire Spirituală”. Când apărea vreun predicator în vreo localitate, oamenii dădeau buzna să
cunoască Cuvântul lui Dumnezeu, iar vieţile lor erau ‘schimbate din temelii’, cu putere.
Ioan era plin de Duhul Sfânt şi n-avea nevoie de “băuturi ameţitoare” sau alte droguri, pentru a trăi cu bucurie şi
cu satisfacţie. Bucuria, el o avea ca roadă directă a Duhului Sfânt.
- De ce? - Pentru că niciun credincios dependent de băuturi alcoolice nu poate fi mare înaintea lui
Dumnezeu.
Poţi să fi mântuit, să ai viaţa veşnică, dar nu poţi ajunge “mare” câtă vreme eşti atras de bucuria
produsă de alcool - nu poţi avea plinătatea Duhului Sfânt care este izvorul adevăratei bucurii. Drogurile,
alcoolul…, îţi ‘tocesc’ simţurile şi-ţi înlătură din viaţă moralitatea…!
Pe care bucurie o preferăm? Pe cea reală, care vine de la Duhul Sfânt, şi care ne fericeşte pentru eternitate, sau
pe cea iluzorie şi trecătoare dată de alcool?
Nu numai în textul amintit este exclusiv alcoolul cu plinătatea Duhului…
Ioan a fost dedicat Domnului, nu s-a dedat la băutură, la petreceri…, ci a renunţat la ‘lume’ şi la toate lucrurile
care puteau să-i ‘ciuntească’ plinătatea Duhului Sfânt.
|
