|
Un alt text considerat de arminieni ca un atu in justificarile
lor:
La Ioan 15:1-2 citim:
“Eu Sunt adevarata vitza, si Tatal Meu este vierul.
Pe orice mladita, care este in Mine si n-aduce roada, El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste,
ca sa aduca si mai multa roada.”
Domnul Isus este vitza si cei credinciosi sunt mladitele, spun arminienii. Aceasta reiese foarte clar mai ales din
versetul 5:
“Eu Sunt Vitza, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti
de Mine, nu puteti face nimic.”
Iata ca Domnul Isus vorbeste de posibilitatea ca unii sa nu ramana in El, desi au fost mantuiti initial, tin dansii
sa atentioneze…
Versetul 6 (“Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele
uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.”) specifica si ce-i asteapta pe credinciosii care s-au despartit
ulterior de Domnul, argumenteaza tot dansii.
Haide sa analizam cu atentie aceasta pilda!
Domnul Isus ne-a spus ca cei care aduc roada sunt cu adevarat ucenicii Sai. (“Dupa roada ii veti cunoaste”) Si acum
Domnul Isus Hristos mentioneaza ca ei pot aduce roada daca raman in El. El este vitza care rodeste in mladite.
Aceasta comparatie este evident facuta cu Isaia 5:1-2, in care Dumnezeu spune:
“Voi canta Prea Iubitului meu, cantarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o campie
foarte manoasa.
I-a sapat pamantul, l-a curatit de pietre, si a sadit in el vitzele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei,
si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici.”
Cine a fost aceasta vitza? Poporul evreu.
Domnul spune ca a plantat-o in pamant bun, a udat-o , a imprejmuit-o cu gard, etc. dar, la vremea roadelor, via a
facut roade salbatice.
Domnul Isus spune ucenicilor: “Eu Sunt adevarata vitza, si Tatal Meu este vierul.” Cu alte cuvinte, nimeni nu va
aduce roada care sa fie acceptata de Dumnezeu daca nu este in adevarata vitza, in Isus Hristos. Evreii n-au adus
roada buna si Dumnezeu i-a lepadat. Domnul este singurul care poate rodi prin credinciosii care raman in El. Domnul
Isus foloseste aceasta imagine ca sa arate ca unii oameni au o legatura stransa, vitala, cu El, si acestia sunt
mladite care aduc roada, iar altii au doar o legatura superficiala.
Cum putem sa-i deosebim pe cei superficiali din aceasta pilda?
Nu putem spune ca unele mladite plutesc in aer, nu?
Unii sunt inclinati sa afirme ca toate mladitele reprezinta pe cei mantuiti. Ei bine, nu-i asa.
Domnul Isus a spus ca dupa roade ii deosebim – cine nu rodeste, nu-i o faptura noua, nu-i mantuit.
Legatura cu adevarata vitza, cu Domnul Isus Hristos o au toti credinciosii, si cei mantuiti, si ceilalti. Cei
superficiali au fost membrii ai unei biserici, au participat la tot felul de ritualuri crestine, au facut fapte
bune in viata lor, etc. Relatie cu Domnul Isus ei au avut dar nu si roade prin Isus Hristos.
Domnul Isus spune ca pe orice mladita, cat de mica, daca aduce roada cat de neinsemnata, n-o taie, ci o curateste
ca sa aduca si mai multa roada. Pe orice mladita care n-aduce roada, care n-are nasterea din nou , pe-aceea Domnul
o taie. Mladita inlaturata n-a avut o mantuire autentica. “Fii imparatiei”, ne-a spus Domnul, “vor fi scosi afara”.
De ce? Pentru ca n-au primit mantuirea in/prin Domnul Isus Hristos
La Marcu 4:3-8 (sau Matei 13:3-8) citim
urmatoarele:
“Ascultati! Iata, semanatorul a iesit sa samene. Pe cand semana, o parte din samanta a cazut langa drum: au venit
pasarile ai au mancat-o.
O alta parte a cazut pe un loc stancos, unde n-avea mult pamant: a rasarit indata, pentru ca n-a dat de un pamant
adanc; dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea radacina, s-a uscat.
O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut, au inecat-o, si n-a dat roada.
O alta parte a cazut in pamant bun: a dat roada, care se inalta si crestea; si a adus: una treizeci, alta saizeci,
si alta o suta .”
Pe pamantul stancos, samanta “a rasarit”, subliniaza arminienii; acolo a avut loc o trezire, o nastere din nou,
dupa conceptia lor. Cu atat mai mult creste incredintarea lor privind posibilitatea pierderii mantuirii cu cat
incolteste si “creste” samanta cazuta “intre spini”… Daca din samanta a ajuns sa creasca acele plante, inseamna
c-au avut odata mantuirea, ne dau unii oameni explicatii.
Explicatii ne da insa si Domnul Isus, si inca directe, ‘la obiect’:
“… cei infatisati prin samanta cazuta in locurile stancoase, sunt aceia cari, cand aud Cuvantul, il primesc indata
cu bucurie; dar n-au radacina in ei, ci tin pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina
Cuvantului, se leapada indata de el.
Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul; dar navalesc in ei
grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul, si-l fac astfel neroditor.”
(Marcu 4:16-19)
Vedeti, unii au primit Cuvantul “cu bucurie”, si nu admitem ca acestia sa nu fi fost mantuiti, sustin arminienii.
Iar daca la unii Cuvantul a fost innabusit de griji, inselaciuni si pofte, inseamna ca intai Cuvantul a crescut
acolo, nu?
Au pierdut toti aceia mantuirea?
Da, au pierdut-o pentru ca n-au primit-o, pentru ca n-au
avut-o!
Si-n aceasta pilda sunt
prezentate persoane care au inselat prin aparente. Numai faptul ca cineva spune ca si el L-a primit pe Domnul Isus
nu spune totul. Schimbarea vietii vine sa confirme, sa ne convinga de aceasta hotarare. Cine-L primeste cu adevarat
pe Domnul Isus, acela aduce roada. Domnul Isus rodeste in cei pe care-i mantuieste.
Daca cineva a primit Cuvantul cu bucurie, dar cand a venit primul necaz s-a lepadat de Domnul, si cand a venit
batjocuta colegilor a spus ca el nu este pocait dar mai da si el pe la biserica din curiozitate sau ca are prieteni
pe-acolo, si cand au venit ingrijorarile a lasat si credinta si biserica si tot, acela n-a fost niciodata mantuit.
Acela s-a-nselat singur
Evrei 6:4-6: “Caci cei ce au fost luminati odata, si au
gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si
puterile veacului viitor si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la
pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit.
Sunt incluse in acest text o serie de expresii care par sa dea ‘dreptate’ arminienilor…
In conceptia lor, cei care “au fost luminati odata”, cei care au fost “partasi Duhului Sfant” sau cei care “au
gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului”, toti acestia au fost mantuiti, sustin dansii, iar
apoi au cazut. Acum “este cu neputinta sa fie innoiti iarasi” (inseamna c-au fost innoiti odata…), cu neputinta sa
fie adusi iarasi la pocainta (inseamna c-au fost in pocainta odata…). Iata un text care spune foarte clar ca aceia
au cazut si n-au mai revenit la starea ‘buna’ de dinainte si-au pierdut mantuirea.
Domnul Isus ne-a avertizat ca vor fi si unii care-si vor cere niste ‘drepturi’ pe motiv ca ei au predicat, au facut
minuni, chiar au scos draci in numele Lui, fara insa sa fi fost “cunoscuti” de catre Domnul. Nu pare paradoxal?
Cei mentionati in versetele de mai sus, au avut parte, fara indoiala, de multe binecuvantari in compania celor
credinciosi, dar acestea n-au adus mantuirea in viata lor.
A fost o mare binecuvantare pentru ei sa fie “luminati” de catre Domnul Isus Hristos prin Cuvantul Sau, nu-i asa?
Biblia spune insa ca Domnul Isus este Lumina care “lumineaza pe orice om venind in lume”. Acuma, simpla iluminare a
omului pacatos nu inseamna ca acela e si mantuit. “Oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina”, n-au vrut
sa accepte lumina.
Acei oameni “au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu”…, dar a gusta e una si a manca si ‘digera’, e cu totul
alta. Si Domnul Isus a gustat otetul cand era pe cruce, dar l-a refuzat, l-a respins. Sunt unii care “gusta”,
impreuna cu credinciosii, cat de minunat este Domnul, care vin la adunarile de inchinare, asculta cantarile harului
lui Dumnezeu, si se bucura, dar inca n-au avut un moment de pocainta, de sinceritate, de deschidere catre Domnul
Isus Hristos si sa fie mantuiti.
Da, dar “s-au facut partasi Duhului Sfant” subliniaza arminienii…
Da , au fost partasi lucrarii Duhului Sfant care i-a cercetat si pe ei, care a batut si la usa inimii lor si i-a
convins de starea de pacat in care se afla si care le-a aratat pe Domnul Isus Hristos ca mantuitor al lor. Ei au
fost iluminati de Duhul Sfant dar n-au acceptat lucrarea Lui. Au experimentat doar o oarecare reformare, au fost
innoiti ceva, s-au pocait partial, si-au marturisit chiar unele pacate si si-au luat angajamente ca nu vor mai trai
in ele, etc. si de la aceasta stare au cazut. Tot frecventand biserica, fiind in legatura apropiata cu cei
credinciosi, ajungi desigur la o oarecare reformare…
De unde stim ca acei oameni n-au fost mantuiti? Din text.
Cui se adreseaza de fapt apostolul? Sunt descrisi aici evreii care au venit in contact cu biserica si s-au bucurat
de binecuvantarile Domnului revarsate peste cei credinciosi dar n-au vrut sa treaca de la “adevarurile incepatoare”
despre Mesia la realitatea pe care puteau s-o aiba in Domnul Isus Hristos. Iata cum incepe capitolul:
“De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavarsite…”
(Evrei 6:1)
Care sunt “adevarurile incepatoare ale lui Hristos”? Sunt adevarurile din Lege. In Lege, oamenii au invatat despre
curatiri…, aceasta denotand sfintenia la care ne chiama Dumnezeu prin “spalare”. Cand cineva pacatuia, trebuia sa
vina la Templu, sa-si marturiseasca pacatul cu pricina si sa-si puna mainile pe capul animalului sacrificat spre
‘acoperirea’ acelui pacat… Tot in Lege omul a fost invatat ca va veni o inviere si o judecata finala, etc. Toate
acestea erau de fapt niste “umbre ale lucrurilor viitoare”. De aceea apostolul Pavel ii indeamna sa lase deoparte
acele invataturi incepatoare, care nu-si mai au rostul acum cand ne bucuram de realitatea care ne-a fost adusa prin
Mesia.
Domnul Isus Hristos ne-a spalat de toate pacatele si nu mai avem nevoie de acele curatiri rituale. Privind
jertfele, spune apostolul, cine ramane la practicile vechi si nu se-ncrede in Mielul lui Dumnezeu, este pierdut.
Privind judecata, cine crede in Domnul Isus Hristos “nu va mai fi judecat” pentru ca “a inviat la o viata noua”,
pentru ca “a trecut din moarte la viata”.
Vedeti, in Domnul Isus Hristos sunt realitati noi, spune Pavel, pe care daca le acceptati sunteti salvati iar daca
ramaneti cu acele adevaruri incepatoare sunteti pierduti.
Acesti evrei, in mod deliberat au intors spatele Domnului Isus Hristos, singurul care putea sa-i mantuiasca. Daca
nu suntem innoiti prin nasterea din nou, toate ritualurile vechi de curatire n-au nici o valoare. Daca oamenii nu
accepta jertfa Domnului Isus Hristos, toate ritualurile vechi de marturisire a pacatelor n-au nici o valoare.
Cine nu crede, nu trebuie sa astepte judecata finala ca sa vada daca este mantuit sau nu pentru ca de fapt acela “a
si fost judecat” deja.
Pentru acei evrei, care i-au intors spatele Domnului Isus Hristos in mod deliberat, n-a mai existat o alta
posibilitate de a fi adusi la pocainta!
|
