Alte argumente care vin sa certifice ca acei evrei n-au fost mantuiti…:

Un argument ILUSTRATIV (un ‘tablou’) il avem in versetele 7 si 8 din acelas capitol:
“Cand un pamant este adapat de ploaia care cade adesea pe el, si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvantare de la Dumnezeu.
Dar daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat, si sfirseste prin a i se pune foc.” (Evrei 6:7-8)

Apostolul Pavel spune ca binecuvantarea lui Dumnezeu cade peste toti care sunt in biserica. Duhul Sfant lucreaza la viata fiecaruia. Unii se-ntorc cu pacainta si credinta la Domnul, si acestia sunt pamantul bun care rodeste. Aceeasi ploaie a binecuvantarii cade si peste cei care numai vin si asculta Cuvantul, dar nu se pocaiesc. Ploaia care a adus roada buna pe un lot, aduce pe altul spini si palamida, revolta fata de Domnul Isus Hristos. Cei care au avut parte de ploaie, de binecuvantari, si n-au adus roada, vor sfarsi prin a fi blestemati si a li se pune foc.

Acum un argument EXPLICATIV. Sa parcurgem versetul urmator, nr. 9:
“Macar ca vorbim astfel, prea iubitilor, totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea.”
Tot ce-a spus apostolul pana aici: iluminarea, gustarea, etc. sunt lucruri bune dar care nu insotesc neaparat mantuirea. Haide sa vedem care sunt acele “lucruri mai bune” care insotesc in mod necesar mantuirea! Le explica Pavel in versetele imediat urmatoare:

“Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti.
Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeasi ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde, asa incit sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele.” (Evrei 6:10-12)

Care sunt deci aceste lucruri? CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA.
Daca acestea exista in viata cuiva, acolo este si mantuire.
Daca nu exista credinta autentica in Domnul Isus Hristos si omul se increde in Lege, in moralitatea lui, in faptele lui bune, in ritualuri, etc. acolo nu-i mantuire.
Daca exista nadejdea asteptarii Domnul Isus Hristos si credinciosul se gandeste la venirea Sa si se sfinteste, acela-i mantuit. Cine n-are nadejde si traieste cum vrea si nu-i pasa ca venirea Domnului este aproape, acela nu-i mantuit.
In ce priveste manifestarea dragostei, cititi va rog capitolul 13 de la 1 Corinteni!

Evreii descrisi de Pavel au avut “lucruri bune” dar le lipseu acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Cu toata religiozitatea cuiva, cu toate actele sale de binefacere…, daca n-are dragoste ca roada a Duhului Sfant, daca n-are innoirea vietii prin credinta adevarata, daca n-are nadejdea aceea care duce la sfintire, acela n-are mantuirea, oricata aparenta-ar fi de ea.
Si cand te gandesti ca toate acestea le putem primii deodata, ca dar, prin har… Daca stai “nepasator fata de o mantuire asa de mare” si-ntorci spatele Domnului Isus Hristos, singurul care “are putere pe pamant sa ierte pacatele”, nici pentru tine nu mai e salvare! 

In Evrei 10:26-29 apostolul Pavel spune asa:
“Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti.
Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori.
Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului?”

Iata, sustin arminienii, oameni care au fost “sfintiti”, care au “primit cunostinta adevarului”, totusi s-au “razvratit” si au apucat pe calea “batjocoririi” Fiului lui Dumnezeu…
Acei evrei au fost expusi invataturii privind pe adevaratul Mesia – Domnul Isus Hristos. Li s-a explicat ca El este implinitorul Legii pentru noi, ca El este acela in care Dumnezeu ne-a dat mantuirea si viata, dar, dupa ce au ajuns la cunostinta adevarului, I-au intors spatele si au batjocorit si “Duhul harului”. Ce mai ramane ramane pentru acestia, decat asteptarea unei “judecati infricosatoare”? Toti acestia au stiut ceva ‘teorie’, dar nu s-au invrednicit s-o aplice-n practica, au ramas in ‘ale lor’ si n-au fost niciodata mantuiti.

Acesta a fost si pacatul fariseilor din vremea Domnului Isus. Ei au stiut cine este Domnul Isus, au vazut minunile si lucrarile Lui, si-au fost impresionati pana peste masura de ele. Domnul Isus le-a si spus direct de fapt ca sa creada macar pentru acele lucrari, daca nu se-ncred in vorbele Lui. In ciuda tuturor evidentelor, ei au afirmat totusi ca Domnul Isus este un pacatos care lucreaza cu domnul dracilor.
Domnul Isus i-a avertizat ca cine huleste pe Duhul lui Dumnezeu, acela care-i convinge de pacat si vrea sa-i duca la mantuire, pentru aceia nu mai exista posibilitate de iertare.
Au fost mantuiti acei farisei care L-au etichetat pe Domnul Isus ca indracit? Desigur ca n-au fost.
Evreii care au inteles Evanghelia si identitatea Domnului Isus, sunt avertizati in aceasta epistola ca nu cumva sa batjocoreasca pe Domnul si pe Duhul harului si sa ramana astfel in asteptarea infricosatoare a judecatii viitoare. 

2 Timotei 2:19: “Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe cei ce Sunt ai Lui””
Noi (nu numai arminienii) ne putem insela de multe ori cu privire la altii. Oamenii se pot insela pe ei insisi sau unii pe altii, dar nu si pe Dumnezeu. De multe ori aparentele inseala. Judecati dupa adevar, nu dupa infatisare, suntem indemnati in Cuvant.

Cel care s-antors la Domnul Isus Hridstos cu credinta reala, acela care si-a pus nadejdea in venirea Lui si-n mantuirea si rascumpararea deplina in El, acela in care a inceput sa se vada roada Duhului Sfant (v. Galatians 5:22-23), acela are certitudinea ca e mantuit.
Biblia ne asigura ca suntem mantuiti prin harul Domnului si suntem mentinuti in aceasta stare tot prin har, pana la capat. Slava lui Dumnezeu pentru convingerea pe care a pus-o in noi cei mantuiti, si pentru nadejdea vie si minunata, ca-ntr-o zi, mantuirea de care ne bucuram deja de acum, va fi finalizata.  

Dumnezeu a tratat cu omenirea prin Adam si trateaza cu ea , in continuare, prin actualul reprezentant: “al doilea Adam”.
Intre cei doi sunt multe deosebiri care nu tzin de studiul nostru. Precizez doar ca:
“este scris: „Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viatza.” (1 Cor 15:45)
Unii oameni inca vor sa fie reprezentati de primul Adam. N-au aflat poate ca : “Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos;” (1 Cor 15:22)
Altii nu accepta nici un reprezentant si tin sa-si sustina ei cauzele lor inaintea lui Dumnezeu. Ei inca nu stiu sau nu cred ca la judecata “orice gura va amutzi”!

Domnul Isus este si "al doilea Adam" si "adevarata Vitza" - rezulta ca "MLADITELE" SUNT TOTI OAMENII.
Intrucat Domnul Isus Hristos a ispasit vina pacatelor noastre ale tuturor, ca toti sa putem fi acceptati de Tatal. Toti avem parte de ‘seva’ binecuvantata a Domnului; avem conditii de “viatza” si de crestere. Nu toti avem insa aceeasi ‘atitudine’.

Domnul Isus explica ucenicilor inca necrestinati ca Tatal, 'Gradinarul', 'trateaza' cu mladitele prin intermediul "adevaratei Vitze", nu prin al vitzei salbatice sau al iederei, si nu le accepta decat pe cele roditoare. Prin Domnul Isus Hristos ni s-au creat toate conditiile necesare pentru a aduce roada.

Unele mladite, smerite, ascultatoare, folosesc seva atat la cresterea si maturizarea lor cat si la a rodi. Ele traiesc in simbioza cu Vitza propriuzisa (“impreuna lucratori”) si stiu ca au si o menire-n lume, au un scop, au o nadejde. Tot ele vor sa fie folositoare si onoreaza Vitza si ‘slujesc’ si altora prin “roadele” ce le ofera (au si dragoste).

Alte mladite insa nu vor decat sa 'creasca' si sa se faleasca - nu stiu decat sa se mandreasca. Acestea ‘sug’ seva, nu gluma, mai rau ca ‘lipitorile’!. Au numai pretentii si merite. Ele nu stiu decat sa primeasca, fara sa si multumeasca. Toata ziua cartesc si comanda: Doamne da-mi, da-mi da-mi…
Acestea n-au decat carcei si frunze (pe cele mai mari) si umbresc strugurii mladitelor roditoare, incercand sa le compromita coacerea.
Regasim in aceste mladite pe cei care aduc ocara Evangheliei. Aceste mladite au facut multe rele in numele crestinismului...