...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    1  [2]    Next >>

2. Criza impiedica risipa
In criza devenim chibzuiti, cu masura…, si nu mai risipim valorile materiale pe care Dumnezeu ni le-a dat. Teoretic, noi stim ca suntem administratori ai lui Dumnezeu. Stim ca banii pe care El ni-i da pe mana sunt ai Lui, dar, in timpuri de prosperitate economica, incepem sa cheltuim nejustificat si uitam ca vom da socoteala pentru modul in care-i folosim. In perioadele de criza devenim mai buni ispravnici ai Domnului, si ne limitam la nevoi strict necesare. 

3. Adevaratele valori
Auzim pe unii exprimandu-se cam asa: “Am pierdut bani, proprietati…, dar ii multumim lui Dumnezeu pentru ca n-am pierdut pe nimeni din familie!”
Banii uneori nu mai au valoare, devin o mai nimica… Ei nu reprezinta o adevarata valoare cand ii avem din abundenta, ci cand ne sunt foarte limitati.
In perioadele de criza, oamenii se apropie mai mult de Domnul iar relatiile familiale se cimenteaza puternic. Rata divorturilor scade intotdeauna in crize economice si creste unde este prosperitate. Tot in perioade de criza, bisericile/adunarile sunt frecventate de un numar mult mai mare de oameni…!
Trebuie sa ajungem si noi sa apreciem care sunt lucrurile valoroase in ochii lui Dumnezeu! Daca n-ar veni si cate o astfel de criza economica, cei mai multi credinciosi am fi angrenati in urmarirea multor lucruri fara valoare. Criza ne apropie de Dumnezeu, de ceilalti membrii din familie, de sfintii din biserica (partasie), etc.  

4. Criza ne reorienteaza
Noi avem mereu nevoie de cercetare, cum spune si David:
“Cerceteazã-mã, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Încearcã-mã, si cunoaste-mi gândurile! Vezi dacã Sunt pe o cale rea, si du-mã pe calea vesniciei!” (Psalm 139:23-24)
El era constient ca foarte usor putem s-apucam pe cai gresite… Avem nevoie de corectare, de indreptare a vietii, fiindca uneori ne pierdem directia si viziunea corecta. In timpul crizelor economice noi recapatam viziunea clara asupra realitatii si ne focalizam asupra a ceea ce este important cu adevarat.
Incepem astfel sa deosebim prioritatile si sa le urmarim cu mai multa atentie; ajungem sa recunoastem cata dreptate avea Domnul Isus Hristos cand ne sfatuia:
“Cãutati mai întâi Împãrãtia lui Dumnezeu si neprihãnirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33 )  

Criza ne invata dependenta de Domnul si trairea prin credinta. Simtamantul autosuficientei se duce…, este inlaturat! Cand toate ne merg bine si avem bani din belsug, ni se pare ca noi ne suntem suficienti, ca n-avem nevoie de nimic si de nimeni, nici chiar de Dumnezeu.
Domnul ingaduie crizele si ne reaminteste cat de dependenti suntem de El, si-ncepem sa traim prin credinta, cu adevarat. Ce experiente frumoase au credinciosii care ajung sa traiasca astfel!! Cei care au toate din belsug, n-au experienta cu Domnul si n-au ce spune si altora despre trairea lor prin credinta…! 

5. Slujirile
Perioada de criza economica ne ofera posibilitati multiple de slujire, de ajutorare a altora. Nu stim cat va dura si cat de adanca va fi aceasta criza dar stim ca vor fi langa noi oameni in lipsuri…, si vom avea prilejul sa-i asistam, sa le spunem/aratam si lor despre dragostea Domnului Isus.
Vor fi langa noi oameni ingrijorati… Sa-i indemnam sa-L aleaga pe Dumnezeu ca Tata, care Se-ngrijeste de ai Sai.
Vor fi in jurul nostru oameni dezamagiti, dezorientati si zdruncinati… Avem ocazia sa ne apropiem de ei si sa le vorbim despre Domnul Isus Hristos, Cel care nu dezamageste pe nimeni, si imbogateste vietile tuturor celor ce se-ncred in El.
O criza de proportii a societatii, ofera deci celor credinciosi posibilitati nebanuite de slujire. Multi au nevoie de asistenta… iar omul este mult mai deschis pentru Evanghelie atunci cand are nevoie de ajutor!
In perioada de criza ne-ntalnim cu slujiri care nu sunt realizabile in vremuri stabile…, si trebuie sa actionam, altfel le scapam…!  

Paranteza: Crestinii si Imperiul Roman
Credinta crestina s-a raspandit in Imperiul Roman si a cuprins, in 3 secole, toata societatea…
- Cum a fost posibil ca un numar mic de oameni sa impanzeasca un intreg imperiu cu credinta crestina, in ciuda prigoanelor si a multor neajunsuri?! - Crestinii au stiut sa foloseasca perioadele de criza…, pentru a raspandi Evanghelia.
De la anul 150 e.n., Imperiul Roman a cunoscut criza dupa criza: criza economica, instabilitate politica, razboaie, navaliri barbare, epidemii, etc. In acea vreme, crestinii si-au aratat dragostea prin asistarea celor napastuiti…
In epidemii, de exemplu mai toti oamenii fugeau de la orase (din aglomeratiile urbane amenintate) ca sa scape cu viata, dar, singurii care ramaneau sa-i ajute pe cei bolnavii de care nimeni nu voia sa se atinga, erau crestinii, fapt pentru care multi din cei in suferinta s-au pocait si ei. Cand societatea romana a avut de infruntat crize economice, crestinii au fost cei care i-au ajutat pe cei saraci. Cand toti luptau pentru ei insisi, sa supravietuiasca si sa-si pastreze ce avuturi mai puteau, crestinii imparteau painea lor cu cei sarmani si castigau pe oameni la Hristos. Oricare au fost trebuintele vitale ale oamenilor, determinate de o criza sau alta, crestinii au raspuns prompt, asistand, slujind in mod creativ…, fiind la dispozitia celor nevoiasi. Asa a castigat credinta crestina Imperiul Roman. 

Actuala criza – Invataminte si foloase
Si prezenta criza are rolul de-a ne dezlipi de materialism, de-a ne simplifica viata si-a distinge mai lesne care sunt valorile reale pe care trebuie sa le urmarim. O astfel de criza ne reorienteaza, ne face sa intelegem care ar trebui sa ne fie prioritatile si ne ajuta sa ne focalizam atentia asupra lucrurilor care sunt placute Domnului. Si aceasta criza ne invata sa traim prin credinta, in dependenta de Domnul, si ne poate oferi posibilitati si ocazii de-a sluji pe altii, care sa fie castigati pentru Imparatia Lui, care sa-L slaveasca pe Dumnezeu.
Noi nu suntem chemati sa ne uitam la dificultatile aduse de criza, ci la posibilitatile oferite de ea spre a sluji Domnului nostru. 

Vrei sa te lasi lucrat de Domnul in criza prin care trece societatea actuala?!
Vrei sa-I permiti Domnului sa-ti simplifice viata si sa te reorienteze spre lucrurile cu adevarat valoroase?!
Vrei sa te pui la dispozitia Lui, sa inveti sa traiesti prin credinta, ca El sa te foloseasca in slujiri deosebite?!
(Acestea sunt binecuvantari pe care ni le ofera Domnul in perioade de criza…!) 

Fie ca toti sa raspundem pozitiv la chemarile Lui si la ofertele cu care El ne-mbie cu nespusa dragoste! 

 

<< Previous    1  [2]    Next >>
Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)