|
BINECUVANTAREA...!
În
Psalmul 115:12-13 citim:
“Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui
Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.”
Binecuvântarea copiilor este o practică necesară, bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte să
binecuvânteze pe toţi oamenii.. După ce l-a creat pe om, parte bărbătească şi parte femeiască, le-a spus:
“Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l…”
Este o binecuvântare să ai familie, să ai copii… Tuturor credincioşilor din vechime care au întreţinut o relaţie
apropiată cu El, Dumnezeu le-a declarat solemn că-i binecuvântează.
Lui Avraam, Domnul i-a grăit astfel:
„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din
tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe
cei ce te vor binecuvânta … şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine (în sămânţa ta).” (Gen.
12:1-3)
Toată relaţia lui Avraam cu Dumnezeu este centrată pe binecuvântarea pe care Domnul i-o promite.
Când a fost format un popor care să fie al
Lui, Dumnezeu a spus următoarele lucruri cu privire la cei ce-I aparţineau (Numeri 6:23-27), adresându-se lui
Moise:
„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel, şi să le
ziceţi:
Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!
Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.”
Pornind de la acest text, să evidenţiem
câteva adevăruri legate de binecuvântare: cerinţa Cuvântului de-a binecuvânta pe copii,
conţinutul binecuvântării, condiţia binecuvântării, certitudinea
binecuvântării.
CERINŢA
BINECUVÂNTĂRII copiilor noştri.
Domnul a zis: “Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi: Domnul să te
binecuvinteze…”.
Este deci o cerinţă directă, clară şi indiscriminatorie. Dumnezeu nu-i are în vedere doar pe unii copii. De fapt
Dumnezeu ar vrea să-i binecuvinteze pe toţi oamenii, “pe cei mici şi pe cei mari” (Ps. 115: 13)
Bine, bine, veţi spune, dar aici este vorba despre “casa lui Israel”, de “poporul ales”…
În N.T., apostolul Pavel clarifică astfel de lucruri şi explică la Rom. 9 că “nu toţi cei ce se coboară din
Israel, sunt Israel” ci mai degrabă cei ce cred în Dumnezeul cel adevărat sunt „copiii făgăduinţei”,
cei ce şi-au pus nădejdea în Domnul Isus Hristos.
Tot Pavel mai aminteşte şi de faptul că:
“Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe
dinafară, în carne, ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh,
nu în slovă…” (Rom. 2:28-29) Iudeul adevărat este cel care a fost atins in inimă de Cuvântul lui Dumnezeu.
“Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel…”, se referă la cei care au credinţă, ca şi
Avraam.
Observăm că binecuvântarea nu este oferită
în masă, la grămadă:
„…să le ziceţi: Domnul să TE binecuvânteze…”. Dumnezeu binecuvintează în mod individual, pe fiecare în
parte.
Prin această cerinţă, Dumnezeu vrea ca fiecare copil, fiecare tânăr, fiecare bărbat sau femeie să fie
binecuvântaţi. El îndeamnă pe cei credincioşi să rostească tot timpul binecuvântări: „…binecuvântaţi, căci la
aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.”
| 