Dacă Isus nu este Dumnezeul din V.T., aşa cum susţin Martorii lui Iehova, sau alţii? Admiţând prin absurd că-i aşa, ar însemna ca nimeni să nu mai poată fi mântuit, neştiindu-se Numele lui Dumnezeu. Numai că Biblia se auto-explică în orice privinţă (cei neştiutori sau superficiali o interpretează…).
În Isaia 45:23, Dumnezeul din V.T. spune aşa:
“Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.”
În N.T. citim:
“De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:9-11)

Ştim cu certitudine că Isus este Dumnezeul cel adevărat, creatorul nostru, cel care S-a revelat, S-a făcut cunoscut atât în V.T. cât şi în N.T.. Acum putem să-L cunoaştem şi să avem o relaţie personală cu acest Dumnezeu minunat. El are Numele Suprem.

Ajunşi în faţa preoţilor din Ierusalim, apostolul Petru şi cu ceilalţi, sunt confruntaţi cu cerinţele preoţilor: “Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta?” (Fapte 5:28) altfel scis ar fi aşa: V-am spus să nu mai predicaţi în Numele lui Isus! Ce-au răspuns apostolii?:
“În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12) Mântuirea este numai a Domnului! 

Apostolul Pavel, în Rom. 10:9 spune: “Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
Considerând acum intregul paragraf, Rom.10:9-13, putem afirma că: Dacă mărturiseşti pe Isus Hristos ca Domn, dacă recunoşti că El este Domnul care mântuieşte şi dacă chemi acest Nume al lui Isus Hristos, vei fi mântuit.De ce numai Isus Hristos poate să ne mântuiască? Pentru că El este singurul care a plătit pentru păcatele noastre.

Apostolul Ioan spune:
“El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan2:2)
Şi proorocul Isaia expune clar şi răspicat:
“El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)
… de aceea, oricine cheamă numele Domnului Isus Hristos este salvat. El este Dumnezeu şi are dreptul, bunăvoinţa şi autoritatea ca să ierte.

Când chemi numele Domnului, inseamnă că-ţi pare rău de păcatele care L-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, şi crezi că El a plătit preţul pentru păcatele tale. Înseamnă că te încrezi în El pentru mântuire şi nu în altul sau în altceva. Nu cine face anumite ritualuri, nu cine dăruieşte averi impresionante, nu cine-şi canuneşte trupul şi sufletul, nu cine are experienţe extatice, etc. niciunul din toţi aceştia nu vor fi mântuiţi, ci doar aceia care cheamă Numele Domnului. Cine chiamă acest Nume, aceia se încred în El, iar credinţa aduce mântuirea.
Iată cum se adresează apostolul Pavel celor din Corint:
“… către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru” (1 Cor. 1:2)
Pavel scrie celor care au scăpat de păcate şi acum sunt sfinţiţi pentru Domnul, scrie celor care, oriunde se află, cheamă numele lui Isus Hristos. Accesul oamenilor la mântuire este nelimitat şi necondiţonat de locaţie. Domnul Isus, când a fost întrebat unde să ne închinăm Domnului, El a spus că locul este irelevant, şi că “vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23) 

Ce se întâmplă cu cel care nu cheamă Numele Domnului? Rămâne cu fărădelegile lui asupra sa. Ştiind că are păcate, că se va confrunta cu mânia viitoare, că-i pasibil de pierzanie veşnică şi să nu strige după mântuire, asta-nseamnă nebunie. În Psalmi 14:4 citim:
“Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?”

Isaiah 64:6-7: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.”
Poţi să chemi pe oricine altcineva, să chemi prelaţi la capul tău…dar dacă nu-L chemi pe Domnul vei pieri în păcat.

Sunt 3 locuri în Scriptură tratând în mod direct chemarea Numelui Domnului.
1. La Ioel, Dumnezeu promite că mântuirea va fi accesibilă pentru toţi oamenii şi “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (cap.2, v.32)
2. La Fapte 2:21, apostolul Petru anunţă că s-a împlinit profeţia de la Ioel. În aceeaşi predică, (v.36) Pavel aminteşte audienţei că: “…Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos (mântuitor) pe acest Isus” pe care ei L-au răstignit, şi-i îndeamnă să cheme Numele Domnului. “În ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.” (v. 41)
3. La Rom. 10:13, apostolul Pavel ne asigură din nou că mântuirea este accesibilă în Domnul Isus Hristos.  Cine chiamă acest Nume, cu credinţă, cu sinceritate, va primi MANTUIREA !