|
...Remedii Divine...! |
|
|
Scriptura ne copleseste...! |
|
“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)
|
NU NUMAI CEI NEMANTUITI PLATESC PRETUL POSIBILITATILOR PIERDUTE! Noi, cei credinciosi suntem indemnati sa fim seriosi in umblarea noastra cu Domnul, si-n aprecierea binecuvantarilor ce ni se ofera in Domnul Isus Hristos. In caz contrar, vom plati un pret mare, asa cum a patit Esau: “Luati seama bine ca nimeni sã nu se abatã de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sã dea lãstari vreo rãdãcinã de amãrãciune, sã vã aducã tulburare, si multi sã fie întinati de ea. Vegheati sã nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare si-a vândut dreptul de întâi-nãscut. Stiti cã mai pe urmã, când a vrut sã capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru cã, cu toate cã o cerea cu lacrãmi, n-a putut s-o schimbe.”(Evrei 12:15-17) Esau n-a apreciat binecuvantarile lui Dumnezeu, considerandu-le ca mai nimica. El n-a fost serios, nu si le-a dorit din toata inima, asa ca nu le-a mai dobandit, si “mai pe urma” (dupa ce-a ratat ocazia) a regretat amarnic. Fiecare credincios are posibilitatea sa intre in plinatatea binecuvantarilor lui Dumnezeu, dar unii sunt lumesti, sunt dezinteresati de ele pentru o vreme, si pierd multe oferte divine, lucrari deosebite, pe care Dumnezeu le are in vedere pentru ei. Tuturor credinciosilor li se ofera binecuvantarea de-a deveni “maturi in Hristos”! “Si noi, deci, fiindcã suntem înconjurati cu un nor asa de mare de martori, sã dãm la o parte orice piedicã, si pãcatul care ne înfãsoarã asa de lesne, si sã alergãm cu stãruintã în alergarea care ne stã înainte.” (Evrei 12:1) Suntem indemnati sa ne antrenam cu toata inima pe calea credintei, si “sã ne uitãm tintã la Cãpetenia si Desãvârsirea credintei noastre, adicã la Isus” (Evrei 12:2), care inseamna pentru noi atat maturitate, cat si desavarsire. Sunt insa unii care pierd maturizarea in ‘scoala Domnului’, pierd posibilitatea unei ‘calificari superioare’…, si nu mai ajund la tot ceea ce ar fi putut deveni! Un tanar care poate merge la studii superioare, dar refuza, fiindca il tenteaza acum un castig imediat, dar minim, este lipsit de minte, pentru ca dupa ce si-ar fi terminat studiile, ar fi castigat mult mai mult, si ar fi recuperat si aparentele pierderi… Acelasi lucru se intampla si pe plan spiritual! Dumnezeu ne-a pus in scoala Lui, pe care unii o frecventeaza, studiaza si inainteaza…, iar altii nesocotesc: stau ‘absenti’, chiulesc… Sunt crestini care rar dau pe la biserica, nu participa la studiile biblice, nu-s seriosi cu ‘disciplinele spirituale’, etc. ratand posibilitatile de crestere… De aceea, nu putini au ramas puerili si ‘plangaciosi’… La Proverbe, ni se arata cum oameni sunt indemnati sa primeasca întelepciunea pe care Dumnezeu le-o ofera in dar: “Fiule, dacã vei primi cuvintele mele, dacã vei pãstra cu tine învãtãturile mele, dacã vei lua aminte la întelepciune, si dacã-ti vei pleca inima la pricepere; dacã vei cere întelepciune, si dacã te vei ruga pentru pricepere, dacã o vei cãuta ca argintul, si vei umbla dupã ea ca dupã o comoarã, atunci vei întelege frica de Domnul, si vei gãsi cunostinta lui Dumnezeu. Domnul dã întelepciune; din gura Lui iese cunostintã si pricepere.” (Proverbe 2:1-6) Ca sa creasca spiritual deci, credinciosii trebuie sa se antreneze, sa asimileze Scripturile, si sa le puna pe prim plan. In acest fel, deschidem usa binecuvantarilor lui Dumnezeu: “El dã izbîndã celor fãrã prihanã, dã un scut celor ce umblã în nevinovãtie. Ocroteste cãrãrile neprihãnirii, si pãzeste calea credinciosilor Lui.” .” (Proverbe 2:7-8) Credinciosii care nu iau aminte la aceste indemnuri, vor platii pretul neglijentei lor, si vor ajunge sa citeasca cu ochii in lacrimi texte ca cel de la Proverbe 5:12-14: „Cum am putut eu sã urãsc certarea, si cum a dispretuit inima mea mustrarea? Cum am putut sã n-ascult glasul învãtãtorilor mei, si sã nu iau aminte la cei ce mã învãtau? Cât pe ce sã mã nenorocesc de tot în mijlocul poporului si adunãrii!” Chiar si in ‘poporul lui Dumnezeu’, unii se codesc pana “aproape se nenorocesc”, fiindca lasa sa treaca pe langa ei posibilitatea maturizarii… Cei seriosi insa cu viata lor spirituala, vor fi binecuvantati din plin.
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura
fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!
TIMPUL este o paranteza a eternitatii... |
|||||||||||||||||||||
|