|
...Remedii Divine...! |
|
|
Scriptura ne copleseste...! |
|
“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)
|
Hula împotriva Duhului Sfânt este infaptuita nu de oamenii care n-au fost in contact cu Evanghelia si cu biserica ci de cei care au ajuns sa cunoasca adevarurile mantuitoare. Unii teologi sustin ca aceasta hula este posibila numai in cazul credinciosilor, fiindca acestia au cunoscut lucrarea Duhului Sfânt, au fost mantuiti…, apoi s-au lepadat de Domnul si s-au intors la vechile lor apucaturi si obicee, pe cata vreme cei necredinciosi pot refuza o vreme sa creada in Isus Hristos, si pot batjocori pe Duhul Sfânt, dar, daca se pocaiesc ulterior, vor fi iertati. Ca exemplu ne sunt dati apostatii din epistolele 2 Petru sau Iuda… La 2 Petru, cap. 2 sunt prezentati niste oameni care au fost in contact cu Evanghelia, si totusi s-au indepartat. In versetul1 citim ca: “În norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si între voi vor fi învãtãtori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepãda de Stãpânul, care i-a rãscumpãrat…” Vedeti, spun acei teologi, aici este vorba despre niste oameni care au fost mantuiti! In versetul 15 aflam ca “dupã ce au pãrãsit calea cea dreaptã, au rãtãcit, si au urmat calea lui Balaam”, nu?! Apoi in versetul 20, respectiv: “Dacã, dupã ce au scãpat de întinãciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcã iarãsi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urmã se face mai rea decât cea dintâi”, lucrurile devin si mai clare, argumenteaza aceeasi teologi… In acelasi fel, in Epistola lui Iuda, tot apostati, oameni care au fost in biserica, care au cunoscut adevarul, s-au indepartat si s-au lepadat de Domnul, si-au ajuns sa batjocoreasca harul lui Dumnezeu… Hula împotriva Duhului Sfânt este mentionata si la Evrei 6:4: “Cãci cei ce au fost luminati odatã, si au gustat darul ceresc, si s-au fãcut pãrtasi Duhului Sfânt, si au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, si care totusi au cãzut, este cu neputintã sã fie înoiti iarãsi, si adusi la pocãintã, fiindcã ei rãstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sã fie batjocorit.” (Evrei 6:4-6) Batjocura de care se spune, nu-i altceva decat hula… Iata niste oameni care “au fost luminati”, care “au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”, care “s-au fãcut pãrtasi Duhului Sfânt”, au cazut si nu mai pot fi adusi “la pocãintã”! Similar, aceeiasi oameni impotrivitori, batjocoritori si hulitori sunt descrisi si la cap. 10, unde se spune ca va fi pedepsit aspru “cel ce va cãlca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângãri sângele legãmântului, cu care a fost sfinþit, ºi va batjocori pe Duhul harului”. (Evrei 10:29) Tinand cont de astfel de texte, multi teologi sustin ca hula împotriva Duhului Sfânt este infaptuita de oamenii care au cunoscut pe Domnul Isus Hristos si mantuirea Lui, numai ca ei omit o serie de alte adevaruri…! Biblia insa se explica pe ea insasi, cu propriile-i texte ajutatoare! Hula împotriva Duhului Sfânt poate fi comisa numai de persoane care au ajuns sa cunoasca mult despre Domnul Isus Hristos si despre lucrarea Lui. Sunt de acord ca si credinciosii pot sa pacatuiasca in relatie cu Duhul Sfânt, dar nu pot sa-L huleasca. Noi, cei credinciosi putem “sa intristam” pe Duhul Sfânt: “Sã nu întristati pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rãscumpãrãrii. Orice amãrãciune, orice iutime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rãutate sã piarã din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:30-31) Pe de alta parte, tot noi, credinciosi putem “sa stingem” Duhul Sfânt: “Nu stingeti Duhul. Nu dispretuiti proorociile. Ci cercetati toate lucrurile, si pãstrati ce este bun.” (1 Tesaloniceni 5:19-21) “Intristarea” Duhului Sfânt se face prin pacate concrete pe care le mai comitem, si de care Cuvantul spune “sã piarã din mijlocul vostru”, iar “stingerea” Duhului Sfânt are loc atunci cand nu facem ceea ce El ne indeamna (e vorba de pacate prin omitere - lucrari bune pe care le putem face, dar neglijam, amanam, eschivam…) Ca credinciosi, putem sa intristam sau sa stingem Duhul lui Dumnezeu, dar nu-L putem huli, pentru ca noi formam “Templul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:16) iar “Duhul lui Dumnezeu locuieste” acolo, in cei pe care i-a rascumparat. De aceea, nicaieri in Sfanta Scriptura, nu se spune celor credinciosi sa nu huleasca pe Duhul Sfânt! Domnul Isus spune despre “Duhul adevarului” (Ioan 14:17 si 16:13) ca este si ramane in veac cu noi, cei credinciosi, pe care ne-a “pecetluit pentru ziua rãscumpãrãrii”, ziua finala in care Dumnezeu va invia si transforma trupurile noastre, la venirea din nou a Domnului Isus. Noi uneori nu stim cine a comis sau nu hula împotriva Duhului Sfânt (fapt pentru care indemnam pe toti oamenii la pocainta), dar stim ca atunci cand cineva doreste iertarea, avem indicatia ca respectiva persoana n-a infaptuit acest pacat. Hula aceasta nu se iarta, dar cei ce sunt munciti de acest gand, probabil ca n-au comis-o. Un om care sincer doreste iertarea, n-a ajuns sa huleasca pe Duhul lui Dumnezeu! La Evrei, cap. 6 ni se vorbeste despre niste oameni care au avut niste experiente impresionante in relatie cu Domnul Isus si cu lucrarea Duhului Sfânt. Este adevarat ca ei au cazut, dar n-au fost niste oameni mantuiti. Ei au fost foarte aproape de mantuire, s-a parut ca sunt nascuti din nou. Si Fariseii au fost foarte aproape… Ei au vazut lucrarile Domnului Isus, au auzit cuvintele Lui, indemnurile Lui, au inteles in ce consta mantuirea, dar, pentru slava desarta pe care au urmarit-o, si pentru alte interese personale si temporare, ei au intors spatele Domnului si L-au batjocorit. Multi, dea lungul vremurilor au ajuns a fi chiar “partasi Duhului Sfânt”, au venit la biserica, au ctivat poate cu zel, dar, exista un daca: “Când un pãmânt este adãpat de ploaia care cade adesea pe el, si rodeste o iarbã folositoare celor pentru care este lucrat, capãtã binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacã aduce spini si mãrãcini, este lepãdat si aproape sã fie blestemat, si sfîrseste prin a i se pune foc.” (Evrei 6:7-8) Ploaia cade si peste un pamant si peste un altul, dar unul aduce roada (pentru ca-i nascut din nou, regenerat), iar altul “aduce spini si mãrãcini”. Apostatii stau si ei sub “ploaia binecuvantarilor lui Dumnezeu”, dar, in loc sa aduca “roada vrednica de pocainta”, in mod deliberat, din interese personale, ca sa scape de persecutii de tot felul, prefera sa huleasca pe Domnul Isus Hristos si pe Duhul lui Dumnezeu. Hula impotriva Duhului Sfânt nu este un pacat izolat, intamplator, o neatentie a cuiva care s-a exprimat ofensator la adresa Duhului lui Dumnezeu, nu este un incident cand cineva a rostit o vorba necugeteta, sau chiar vreo injuratura la adresa Duhului Sfânt, nu este cand cineva a negat realitatea lucrarilor Duhului Sfânt, fara o cercetare prealabila, etc. Hula impotriva Duhului Sfânt este o stare, o inima rea si revoltata impotriva lucrarii Duhului Sfânt, atitudine in care omul a convenit deliberat sa nege lucrarile lui Dumnezeu, sa numeasca binele rau si sa respinga lumina si pe Cel pe care-L intruchipeaza ea, pe Domnul Isus Hristos. Un om care devine constient de cine-i Domnul Isus Hristos, de care-i lucrarea Lui, cum poate fi iertat, cum poate fi mantuit, un om care cunoaste adevarul…, dar in mod deliberat decide sa respinga si sa batjocoreasca harul lui Dumnezeu, si pe Duhul Sfânt care poate sa-l mantuiasca, pentru acela nu va fi scapare! Privindu-ne pe noi, cei credinciosi, Duhul Sfant ramane in noi pentru totdeauna, ne calauzeste si intretine in noi “nadejdea slavei”. El ne-a pecetluit pentru ziua rascumpararii, iar datoria noastra e sa nu-L intristam sau sa-L stingem, ci sa fim totdeauna plini de Duhul lui Dumnezeu!
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura
fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!
TIMPUL este o paranteza a eternitatii... |
|||||||||||||||||||||
|