|
HULA IMPOTRIVA DUHULUI SFANT
Pentru inceput, sa parcurgem textul de la Matei 12:22-37, si sa ne oprim asupra
versetului 31, care spune astfel:
“Orice pãcat si orice hulã vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi
iertatã.”
Multi oameni sunt consternati si ingrijorati daca nu cumva si ei au infaptuit acest pacat
ingrozitor – “hula împotriva Duhului Sfânt” – iar acum nu mai exista iertare pentru ei…
In ce consta acest pacat care “nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (v.32) ?!
Dumnezeu este “indelung rabdator, bogat in indurare”, si “nu oboseste iertand”…
La 1 Ioan 1:9 scrie astfel:
“Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios si drept, ca sã ne ierte pãcatele si sã ne curãteascã de ORICE
nelegiuire.”
Totusi, Domnul Isus spune raspicat ca este un singur pacat care nu se iarta: “hula împotriva Duhului Sfânt”.
Hula inseamna a te exprima impotriva, a blasfemia, a rosti vorbe batjocoritoare…, si unii oameni
suspecteaza ca s-ar incadra aici, intrucat si ei au fost impotrivitori Duhului Sfant, sub diferite
‘forme’…
Hula împotriva Duhului Sfânt nu consta in caracterizarea gresita a lucrarilor sau
manifestarilor Duhului Sfânt sau in criticarea celor ce sunt sub controlul Sau, sub calauzirea Sa. De ex. in
ziua Cincizecimii (la Rusalii) unii dintre ascultatori au inceput sa-i batjocoreasca pe ucenicii plini de
Duhul Sfânt, cum c-ar fi “plini de must”…, insa, la sfarsitul predicii sale, Petru le spune “pocaiti-va si
credeti”, indemn ce s-a soldat cu intoarcerea la Dumnezeu a “trei mii de barbati”, oameni care au fost
iertati.
E posibil ca cineva sa aiba o intelegere gresita a lucrarii Duhului Sfânt, si totusi sa nu fie vinovat de acest
pacat…!
Sunt si situatii cand anumite persoane, voit sau nu, speculeaza…, pretinzand ca nimeni sa nu le analizeze
activitatea si manifestarile lor, pe motiv ca ei sunt convinsi ca actioneaza sub directa calauzire a Duhului Sfânt.
Au unii manifestari bizare, pe care le pun pe seama Duhului Sfânt…! Ei vor sa-mpiedice critica altora,
amenintandu-i ca pot sa intre sub incidenta hulei împotriva Duhului Sfânt…
Noi, ca credinciosi, suntem chemati sa discernem lucrurile, pentru ca nu tot ceea ce se pretinde c-ar fi de la
Duhul Sfânt este intradevar lucrarea Duhului lui Dumnezeu! Sa nu ne lasam intimidati de astfel de oameni, pentru ca
nu “cercetarea duhurilor” (v. 1 John 4:1) este hula împotriva Duhului Sfânt!
Dumnezeu Tatal a planificat mantuirea noastra, Fiul a lucrat aceasta mantuire, platind cu jertfa Sa
pentru noi si pentru pacatele noastre, iar Duhul Sfânt este Cel care ne transpune in viata mantuirea.
Duhul Sfânt ii convinge pe oameni ca sunt pacatosi, ii determina sa creada si sa se increada in Dumnezeu, sa cheme
numele Domnului Isus Hristos. Duhul Sfânt regenereaza pe pacatos, si-i innoieste viata prin ‘nasterea din nou’,
aplicand in viata lui mantuirea lucrata de Domnul Isus Hristos.
O caracteristica a hulei împotriva Duhului Sfânt este ca se infaptuieste deliberat si
constient. In textul de la Matei, cap.12, dupa ce Domnul Isus alunga demonul din acel indracit, il si
vindeca, iar multimea, impresionata se intreaba “Nu cumva este acesta Fiul lui David” (adica Hristosul), pentru ca
era evident ca Domnul Isus lucra in puterea Duhului Sfânt – acolo era ‘degetul’ lui Dumnezeu. Imediat insa,
carturarii si fariseii, din invidie si ura, au lansat ideea ca Isus “nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul
dracilor!”. Aici nu era vorba de neintelegere, de ignoranta sau necredinta, ci de impotrivire constienta fata de
lucrarea Duhului lui Dumnezeu!
O alta caracteristica a hulei împotriva Duhului Sfânt este infaptuirea ei verbala, prin
defaimare, vorbire de rau, batjocorire in vorbire. In acest context, Domnul Isus avertizeaza ca “oamenii
vor da socotealã de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit” (Matei 12:36)
Sa trecem in revista ce spun teologii privind categoriile de oameni care pot infaptui hula împotriva
Duhului Sfânt!
Unii spun ca numai contemporanii Domnului Isus au fost pasibili de acest pacat, pentru ca L-au vazut pe Fiul lui
Dumnezeu, i-au auzit invataturile, i-au vazut lucrarile, etc., dar au negat provenienta lor, si L-au declarat ca
indracit sau colaborator al Satanei…
Altii spun ca acest pacat este posibil a fi infaptuit de cei care s-au intors la Dumnezeu pentru o vreme…, apoi au
cazut din credinta…, fapt pentru care nu mai pot fi adusi la pocainta, nu mai pot fi iertati…!
In o a treia opinie, acest pacat este vazut a fi efectuat numai de catre oameni necredinciosi, fiindca cine a fost
mantuit, ramane copil al lui Dumnezeu pana la capat.
Sa privim in continuare, mai cu atentie, la aceste trei categorii!
Nu exista dubii in ce priveste originea lucrarilor Domnului Isus Hristos! Scriptura subliniaza ca “Isus,
plin de Duhul Sfânt”, mergea din loc in loc, ii invata pe oameni cu putere, facea lucrari deosebite (minuni,
vindecari…) etc. Totusi, carturarii si fariseii, din cauza pismei, desi erau constienti de sursa puterii si
intelepciunei Lui, au atribuit lucrarile Sale Satanei. Domnul Isus le arata acestora cat de ilogic si vicios este
argumentul lor, mentionand ca „orice împãrãtie desbinatã împotriva ei însãsi, este pustiitã, si orice cetate sau
casã, desbinatã împotriva ei însãsi, nu poate dãinui” (Matei 12:25), deci, “Satana nu poate scoate afarã pe
Satana”, fiindca n-are acest interes… “Dar dacã Eu scot afarã dracii cu Duhul lui Dumnezeu” (Matei 12:28), bagati
de seama, ii atentioneaza Domnul Isus, “atunci Împãrãtia lui Dumnezeu a venit peste voi”.
Carturarii si fariseii n-au luat aminte la explicatiile Domnului, pentru ca ei nu din ratiune se impotriveau, ci
din invidie, in mod deliberat! Si preotii cei mai de seama, tot din invidie, au refuzat sa-si plece fiinta in fata
lui Isus chiar si dupa ce-au aflat ca Domnul a inviat! Si guvernatorul Pilat a remarcat ca preotii L-au dat la
moarte pe Isus Hristos din pricina invidiei…!
In Talmud, evreii au mentionat ca da, Isus Hristos a inviat…, dar cu ajutorul lui Beelzebul !?! Aceasta este
impotrivire fatisa, deliberata, impotriva Adevarului…
Este clar deci ca unii contemporani ai Domnului Isus au comis hula împotriva Duhului
Sfânt, dar, a fost limitat acest pacat doar la contemporanii Domnului Isus?! Dac-ar fi asa, ce rost ar fi
avut avertizarea de-a lungul secolelor privind acest pacat limitat doar la timpul cat a trait Isus pe pamant?
Evangheliile au fost scrise dupa ce Isus Hristos S-a inaltat la cer…
Adevarul este ca acest pacat a putut fi infaptuit de oameni din orice generatie de-a lungul
timpurilor!
In Luca, cap. 12 (text ‘paralel’ cu Matei, cap. 12) se regaseste aceasta tematica a hulei împotriva
Duhului Sfânt, iar Domnul Isus explica cum se ajunge gradual, treptat, la comiterea acestui pacat…
Mai intai apare FATARNICIA:
“În vremea aceea, când se strânseserã noroadele cu miile, asa cã se cãlcau unii pe altii, Isus a început sã spunã
ucenicilor Sãi: „Mai întâi de toate, pãziti-vã de aluatul Fariseilor, care este fãtãrnicia.” (Luca 12:1)
Fariseii excelau in fatarnicie, prin nepotrivirile intre ceea ce ziceau si ceea ce faceau ei.
Domnul Isus continua apoi:
“Vã spun vouã, prietenii Mei: Sã nu vã temeti de cei ce ucid trupul, si dupã aceea nu mai pot face nimic… Temeti-vã
de Acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în gheenã…” (Luca 12:4-5) Faza urmatoare este FRICA!
Oamenii care au frica, actioneaza din interes, si refuza sa-L marturiseasca pe Isus Hristos ca Domn si
mantuitor.
“Eu vã spun: pe orisicine Mã va mãrturisi înaintea oamenilor, îl va mãrturisi si Fiul omului înaintea îngerilor lui
Dumnezeu;
dar cine se va lepãda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepãdat si el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.” (Luca
12:8-9)
Sunt oameni care stiu cine este Domnul Isus, cunosc lucrarea Sa, mantuirea Sa, dar nu-L marturisesc public…, pentru
ca se tem, si au un interes sa n-o faca.
De ex. Domnul isus ii intreaba pe carturari si farisei:
“Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” (Luca 20:4) , la care acestia s-au temut de oameni a da un
raspuns, spre a nu-si periclita pozitia lor, spre a fi adulati in continuare de adoratorii lor …
Cine o ia pe aceste trepte, adica pe fatarnicie, frica de marturisire a lucrarii Domnului, pus inainte mai ales
interese personale, acela ajunge lesne la “lepadare” (Luca 12:9), la hulirea Duhului lui
Dumnezeu.
|
