Indemnul “Supuneti-vã lui Dumnezeu!” inseamna sa ne supunem tuturor ‘autoritatilor’ pe care El le-a randuit in viata noastra. Toti oamenii, toti credinciosii, se afla sub ‘autoritati’ de diferite feluri, dar cati iau seama? 

Un copil care nu se supune parintilor, de fapt nu se supune lui Dumnezeu…, si n-are sanse de izbanda impotriva duhurilor rele, nu se poate abtine de la a comite pacate urate, distrugatoare…! 

Nevestele care nu sunt supuse sotilor, nu pot castiga bataliile cu duhurile rautatii. La fel si barbatii, nesupusi sefilor lor , nesupusi stapanirii, nesupusi presbiterilor bisericii, etc. 

Daca suntem oameni ascultatori, supusi lui Dumnezeu, si daca ne impotrivim duhurilor rele, avem asigurarea ca diavolul va fugi de la noi. Mai zice cate unul ca el nu vrea sa se angajeze in conflict cu cel rau, insa textul nostru nu prezinta c-am avea si optiune de a sta deoparte, ci ne mentioneaza “ZIUA CEA REA” ca pe o certitudine. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, tot vine o zi a conflictului, si, daca nu suntem inarmati, daca n-avem garda sus, vom suferi infrangeri…! 

Sunt si multi credinciosi infranti (desi duhurile rautatii au fost dezbracate de autoritatea lor, prin triumful Domnului Isus), tocmai datorita nesupunerilor din viata lor. Ei nu pot repurta victoria, fiindca n-au fost vigilenti, n-au vegheat, iar “vulpile mici” s-au strecurat, si le “strica viile in floare”…! 

Satana este el infrant, dar poate sa produca inca stricaciuni mari, daca nu veghem, sau daca colaboram cu el pe post de ‘coada de topor’, si lovim in aproapele nostru… 

“Fiti treji, si vegheati!”, ne spune apostolul Petru, “pentru cã potrivnicul vostru, diavolul, dã tîrcoale ca un leu care rãcneste, si cautã pe cine sã înghitã!”, cauta sa faca victime. Inaintea acestui verset care vorbeste despre vigilenta, se face insa referire tot la supunere: 

“…Tinerilor, fiti supusi celor bãtrâni. Si toti în legãturile voastre, sã fiti împodobiti cu smerenie. Cãci „Dumnezeu stã împotriva celor mândri, dar celor smeriti le dã har.” 

Ucenicii au experimentat si ei un fiasco… La Matei, cap. 10 vedem cum Domnul Isus le-a dat putere sa vindece pe bolnavi si sa alunge din oameni duhurile rele, si au mers, facand astfel de minuni, intr-o multime de cetati. La Matei, cap. 17 insa, citim despre acel tata care-i solicita pe ucenici sa-l elibereze si pe fiul sau de duhurile rele, dar ei au incercat in zadar…, crezand initial ca nu-i nici o problema pentru ei. 

Domnul Isus le arata care-i cauza, si le spune ca “acest soi de draci nu iese afarã decât cu rugãciune si cu post.” (Matei 17:21) 

Ce se intamplase cu ucenicii?! Acestia se culcasera pe laurii victoriei, si nu mai vegheasera – o slabisera atat in ce priveste postul, cat si privind rugaciunea… Din cauza aceasta a lasat de dorit si credinta, implicand in mod direct lipsa de putere, de vlaga spirituala. 

Practicam noi rugaciunea cu seriozitate, si continuu, sau am vegheat candva…, dar acum nu mai avem timp in camaruta noastra pentru Dumnezeu, nu mai frecventam orele de rugaciune/inchinare ale bisericii, etc.? 

Sa nu neglijam, si sa nu uitam, ca vine “ziua cea rea” (Efeseni 6:13), in care ni se va veruifica puterea spirituala…! Daca nu vom fi pregatiti, ne vom intreba apoi ca si ucenicii: “Doamne, noi de ce n-am putut?” 

Te vei intreba poate de ce n-a fost posibil pentru tine sa invingi vreo ispita, de ce ai ajuns intr-o situatie dezastruoasa… Atunci, Duhul Domnului iti va aduce aminte ca n-ai vegheat in vederea rugaciunii, ca L-ai pus pe Dumnezeu undeva pe locul doi… 

Victoria asupra duhurilor rele ne este asigurata si prin slujirea in/cu smerenie! Cand ucenicii au constatat cu uimire ca nu mai au putere spirituala, si cand Domnul i-a intrebat “Despre ce vorbeati intre voi pe drum?”, ei au tacut rusinati, fiindca voisera sa stabileasca care ce post de frunte va ocupa cand va fi instarata ‘Imparatia lui Dumnezeu’. Ei , in loc sa vegheze, se lasasera antrenati in dorinta de-a ajunge mari, de-a avea pe altii in subordine… Mandria incepuse a-i umfla in pene… 

Antidotul impotriva mandriei nu este smerenia, cum cred unii, ci SLUJIREA cu smerenie, slujirea reala… 

Cand vorbeste de nevoia de a fi smerit, Domnul ne indeamna sa luam astfel seama: 

“ Luati jugul Meu asupra voastrã, si învãtati de la Mine, cãci Eu Sunt blând si smerit cu inima; si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29) Numai luand “jugul” Domnului, numai prin slujire, se ajunge la adevarata smerenie! Nimeni nu va izbandi in razboiul spiritual, cata vreme mandria din viata lui il plaseaza la ‘mila’ vrasmasului spiritual ! Satana n-are mila…! 

Ucenicii se certau care din ei sa fie mai mare, pentru ca nu dadusera atentie cuvintelor Domnului Isus Hristos, care le spusese ca “Fiul omului a venit sa slujeasca, si nu sa I se slujeasca.” Si Satana a fost animat de aceeasi dorinta de intaietate, iar multi il imita, intrand pe terenul lui, si nu pe al Domnului, care a venit sa slujeasca in/cu smerenie. 

DE DREPT, avem autoritate asupra domniilor si stapanirilor rautatii din locurile ceresti, dar aceasta este activata atunci cand ne supunem Domnului, cand veghem in rugaciune, cand suntem animati de duhul smereniei, si slujim pe semenii nostri… 

Domnul Isus ne-a spus sa fim cutezatori: Indrãzniti, caci Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33) Victoria Lui este acum si victoria noastra, a celor ce ne-am pus nadejdea in El. Triumful Lui asupra duhurilor rautatii, devine acum si triumful nostru. El ne-a dat autoritate, iar Scriptura ne asigura ca “Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.” (1Ioan 4:4) 

Daca suntem totusi infranti, aceasta se datoreaza faptului ca nu vrem sa-L lasam pe Domnul sa stapaneasca, sa calauzeasca viata noastra, nu suntem vigilenti, si nici gata pentru slujirein smerenie, asa cum ne-a invatat Domnul Isus si prin indemnuri si prin exemplul Sau personal. Cu umflatul in pene nu putem castiga victorii impotriva celui rau: “mândria merge înaintea pieirii, si trufia merge înainte cãderii.” (Proverbe 16:18) 

Dupa inviere, cand Domnul S-a intalnit cu credinciosii in Galileea, undeva pe munte, El le-a declarat astfel: “Toatã puterea Mi-a fost datã în cer si pe pãmânt.” (Matei 28:18) Apoi le-a explicat ca lor le revine sarcina ca cu aceasta autoritate, ei sa mearga si “sa faca ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh.” (Matei 28:19) 

Noi, cei credinciosi, avem autoritatea de a proclama Evanghelia Domnului Isus Hristos, Cel care a castigat victoria asupra Mortii si a Locuintei ei, victoria asupra duhurilor rautatii, s.a.m.d. 

De exemplu, cand citim Psalmul 91, ar trebui sa dam mai mare atentie promisiunilor insertizate…! Printre ele se afla si aceasta (v. 13): Vei pãsi peste lei si peste nãpîrci, si vei cãlca peste pui de lei si peste serpi.” Aceasta nu inseamna doar ca avem protectia Domnului cand ne aflam inre-un pericol, ci mult mai mult! Cine sunt “leii” si “serpii”, ne-o spune chiar Domnul Isus, la Luca 10:19: “Iatã cã v-am dat putere sã cãlcati peste serpi si peste scorpii, si peste toatã puterea vrãjmasului, si nimic nu vã va putea vãtãma.” 

Serpii si scorpiile se refera mai ales la duhurile rautatii, si, daca ne bazam pe puterea lui Dumnezeu, iesim biruitori din astfel de conflicte… 

Domnul Isus este Triumfatorul, in “carul Lui de biruinta”, este “razboinicul viteaz” care “apãrã adevãrul, blândetea si neprihãnirea” (Psalm 45:4) 

In N.T. ni se spune ca si noi suntem “purtati in carul Lui de biruinta”, si, pentru ca El a triumfat asupra duhurilor rele, aceasta victorie ne este acordata implicit si noua . 

Versetul 12 cu care se incheie capitolul 53 din Isaia, spune asa: 

“De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va împãrti prada cu cei puternici, pentru cã S-a dat pe Sine însusi la moarte”… 

- Cine sunt “cei mari” si “cei puternici”, cu care Domnul Isus “imparte prada?! 

- Sunt tocmai credinciosii Sai…! 

Triumfatorul, Cel care a “dezbracat” duhurile rele de autoritate si putere imparte acum victoria Sa, cu noi, cei credinciosi. Prin El suntem invingatori, pentru ca ne poarta in carul Sau de biruinta, spre a ne exercita toata autoritatea pe care El ne-a dat-o impotriva duhurilor rautatii.