3.  Acum, Dumnezeu este NEVAZUT pentru noi, dar, o alta implicatie a faptului ca “Cuvantul a devenit trup”este aceea ca ni L-a aratat pe Tatal intr-un mod adecvat, si am inceput astfel sa-L cunoastem .
La Matei 11:27 citim cuvintele Domnului Isus:
“Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatãl Meu; si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, în afarã de Tatãl; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatãl, în afarã de Fiul, si acela cãruia vrea Fiul sã i-L descopere.”
Prin Fiul deci ajungem sa-l cunoastem pe Tatal…,  fiindca El ni-L poate revela in modul cel mai elocvent.
La Evrei 1:1-3 ni se spune ca El, Domnul Isus “este oglindirea slavei Lui si întipãrirea Fiintei Lui”, a lui Dumnezeu, adica omul Isus Hristos ni-L arata, ni-L descopera pe Dumnezeu.

Fara intrupare, noi am fi putut cunoaste doar ceva despre Dumnezeu, am fi vazut in creatie doar ceva din intelepciunea Lui, ceva din puterea si maretia Lui…, dar n-am fi putut intelege si cunoaste dragostea Lui pentru noi.  De asemenea, n-am fi putut intelege necesitatea si frumusetea sfinteniei pe care Dumnezeu vrea s-o impartaseasca cu noi.  Fara intrupare n-am fi cunoscut nici smerenia si bunatatea Lui, compasiunea Lui, si multe altele.
Dumnezeu este transcendent, este dincolo de posibilitatile noastre de intelegere si de atingere…, insa El, Cel nevazut, a devenit om, pentru a ne da posibilitatea sa-L cunoastem, sa-l vedem, sa fim in legatura cu El.  “A venit si a locuit printre noi”, spune Cuvantul,  “si noi am vazut slava Lui”. 

In V.T. nimeni n-a putut sa-L vada pe Dumnezeu, dar acum, singurul Sau Fiu, ni L-a facut vizibil.  “Noi am vazut slava Lui”, spune Ioan.  De cand Cuvantul S-a intrupat, noi putem sa-L vedem pe Dumnezeu, sa avem partasie cu El. Acum putem sa-L atingem, si-L vom imbratisa, putem sa ne rugam Lui, si vom conversa fata in fata cu El. 

4.  Dumnezeu a devenit om pentru a ne oferi o JERTFA DE ISPASIRE pentru pacate, o” jertfa fara cusur si fara pata”.  Numai El putea sa ne mantuiasca, pentru ca nici o faptura din cer sau de pe pamant n-a fost in stare “sã deschidã cartea si sã-i rupã pecetile” (v. Apocalipsa 5:2), in afara de “Leul din semintia lui Iuda”.
Mantuitorul omenirii trebuia insa sa plateasca cu pret de sange, sa moara pentru pacatele noastre pe care le-a luat asupra-I, ori Dumnezeu era nemuritor…  La 1 Timotei 6: 16 citim ca “Împãratul împãratilor si Domnul domnilor” este “singurul care are nemurirea, care locuieste într-o luminã, de care nu poti sã te apropii pe care nici un om nu L-a vãzut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnicã”.  Dumnezeu nu poate inceta sa fie ceea ce este.  El este impasibil, nevazut, nemuritor, etc., dar, in intelepciunea Sa, El a gasit solutia pentru noi: a devenit om, a devenit muritor, pentru a deveni si jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

Ca om, El este calificat sa fie Mijlocitorul nostru, sa fie Marele nostru Preot, plin de compasiune fata de noi.  Tot ca om, El a devenit “chipul Dumnezeului nevazut”, si ni L-a revelat pe Tatal  cu placere si cu putere..  Apoi, ca om, El S-a calificat sa fie jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, ale tuturor.  Toate acestea El le-a realizat pe deplin, cu maxima eficienta, pentru ca este atat un om desavarsit, cat si Dumnezeu. 

5.  Sa nu uitam sa mai intelegem un lucru!  Pentru ca Dumnezeu S-a intrupat, aceasta Il califica sa fie si JUDECATORUL nostru.  Pentru unii, fiindca Dumnezeu a devenit om, ei L-au ales ca Mantuitor, dar pentru ceilaltii, tot pentru ca Dumnezeu a devenit om, ca vor sau nu, vor da ochii cu El in postura de Judecator.
La Ioan 5:24, Domnul spune astfel:
“Adevãrat, adevãrat vã spun, cã cine ascultã cuvintele Mele, si crede în Cel ce M-a trimis, are viata vesnicã, si nu vine la judecatã, ci a trecut din moarte la viatã.”

Ce asigurare minunata da El celui ce crede si se increde in El…!
Dumnezeu a acceptat ca Fiul sa-Si dea viata pentru “faptura  mainilor Sale”, dar avertizeaza astfel: “Cãci, dupã cum Tatãl are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sã aibã viata în Sine, si I-a dat putere sã judece, întrucît este Fiu al omului.” (Ioan 5:26-27) 

Fiindca Fiul a devenit om, El este calificat acum sa judece pe oameni.  Domnul a fost ispitit ca si noi, a fost in circumstante ca ale noastre, a experimentat lipsurile, mizeria si suferinta, etc.  Practic, El a impartasit conditiile umanitatii, si S-a oferit sa ne salveze din starea de pacat, cu pretul jertfei Sale, fara sa ne coste pe noi ceva...  De aceea El ii va judeca pe toti aceia care ii resping dragostea si-I nesocotesc jertfirea. 

In persoana Domnului Isus Hristos, sunt unite deci doua naturi, cea divina (Fiul lui Dumnezeu), si cea umana (omul desavarsit – ‘al doilea Adam’).  Pentru a ne putea rascumpara, a fost necesar ca Dumnezeu sa devina om.  El era impasibil, dar prin intrupare sufera cu noi, are compasiune si intelegere.  Tot prin intrupare, Dumnezeu devine vizibil, tangibil, putem sa-L cunoastem.  Dumnezeu devine om muritor, putand astfel plati pentru pacatele noastre….  Iata de ce era nevoie de Cineva care sa fie atat Dumnezeu cat si om! 

Intruparea Lui aduce binecuvantarea noastra, a celor care ne incredem in El, dar si condamnarea celor care Il resping…
Fiul lui Dumnezeu a devenit om deci:
ca sa poata sa se jertfeasca pentru pacatele noastre;
ca sa mijloceasca intre noi si Dumnezeu Tatal;
ca sa ne arate mila si indurarea lui Dumnezeu pentru noi;
ca sa ni-L reveleze pe Dumnezeu, sa ni-L faca cunoscut.  
Daca oamenii nu-L vor acum pe Domnul Isus ca Mijlocitor, daca nu-L doresc ca si Marele Preot, daca nu-I recunosc jertfa de ispasire, intr-o zi Il vor vedea, cu certitudine, ca JUDECATOR.