|
INTRUPAREA DOMNULUI...!
De Craciun am sarbatorit una dintre cele mai
impresionante doctrine crestine: INTRUPAREA Domnului. Putini insa stiu ce implica acest lucru pentru
noi, ce importanta are…!
A fost oare necesar ca Dumnezeu sa devina om? In ce masura rascumpararea noastra a depins de unirea in
persoana lui Isus Hristos a celor doua naturi, cea divina (Fiul lui Dumnezeu), si cea umana ?!
Au existat, si inca mai sunt in crestinism, curente care neaga una din cele doua naturi ale Domnului Isus
Hristos ….
De ex. inca din primul secol Docetii (secta dochetistilor) sustineau ca Domnul Isus a avut numai o natura divina ,
si a parut doar ca El are un trup fizic. Prin secolul al treilea, altii au negat natura Sa divina, iar, in
zilele noastre se vehiculeaza si ideea ca Isus Hristos a preluat ‘forma’ divina la inviere…
Toate aceste pozitii, care neaga una din naturile Domnului Isus Hristos, practic demonteaza in mod inconstient
lucrarea de rascumparare a noastra, pentru ca aceasta n-ar fi fost altfel posibila.
S-o luam deci metodic, pentru a-L intelege pe Dumnezeu, si a constientiza binecuvantarile induse in urma faptului
ca El a devenit om!
1. Mai intai, unirea naturii divine cu cea umana,
L-au calificat pe Domnul Isus ca Marele nostru Preot.
Noi nu ne putem apropia de Dumnezeu dupa cum vrem noi, prin proceduri pe care le credem noi potrivite. De ex.
Iov si-a dat seama la un moment dat ca pretentia lui de-a se intalni cu Dumnezeu este una gratuita, cata vreme nu
exista un mijlocitor…, si si-a exprimat apoi dorinta de a-l avea.
La 1 Timotei 2:5 ni se precizeaza un lucru extrem de important: “Este un singur Dumnezeu, si un singur
mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”. Din start sunt excluse alte persoane gen Maria (mama
Domnului), sfintii, preotii, oricare altii…, pentru ca nu se califica!
In Epistola lui Pavel catre Evrei, ni se mentioneaza deseori ca marea slujba a lui Isus Hristos, ca Mare Preot,
este sa mijloceasca intre noi si Dumnezeu Tatal. Prin intermediul mijlocitorului, doua parti pot reconcilia,
iar procesarea este eficienta atunci cand intermediarul reprezinta si intelege ambele parti implicate. In
cazul nostru, prin natura Sa dubla, numai Domnul Isus se califica a ne reprezenta si a ne
rascumpara!
La 1 Ioan, cap. 1, citim ca El era Dumnezeu, era
“Cuvantul vietii”. Acest Cuvant , care “S-a facut trup, si a locuit printre noi” Il reprezinta atat pe
Dumnezeu (fiindca era Dumnezeu), dar impartaseste si conditia noastra, a oamenilor, fapt pentru care ne poate
reprezenta inaintea Tatalui. “Prin urmare, a trebuit sã Se asemene fratilor Sãi în toate
lucrurile, ca sã poatã fi, în ce priveste legãturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de
încredere, ca sã facã ispãsire pentru pãcatele norodului.” (Evrei 2:17) Domnul Isus, ca sa ne
reprezinte in legaturile noastre cu Dumnezeu, trebuia deci sa ni se asemene noua, sa aiba si natura
umana.
Tu pe cine ai ca mijlocitor intre tine si Dumnezeu? Atatia oameni se inseala apeland la tot felul de
persoane, nestiind ca numai “Omul Isus Hristos” a mijlocit pentru noi aici pe pamant, si continua sa o faca sus in
cer, “la dreapta Tatalui”…
2. Mijlocitorul nu trebuie numai sa sa reprezinte
legal ambele parti, dar trebuie sa le si inteleaga. El trebuie sa fie “un mare preot milos”, sa aiba
compasiune fata de omul cazut in pacat. De aceea, rascumparatorul din V.T. trebuia sa fie ruda cu cel
care avea nevoie de rascumparare (pentru bunuri, libertate, etc.), pentru ca trebuia sa manifeste
compasiune, mila…, trebuia sa aiba dorinta de a rastaura…!
Domnul Isus, prin intrupare, a devenit aproapele nostru, avand compasiune fata de noi, fiind sensibil la
problemele, necazurile si suferintele noastre. El a fost “ca si noi, dar fara pacat”… Neavand pacat,
compasiunea Sa pentru noi a fost autentica, a fost una adecvata, intrucat, necomitand pacat, capacitatea Sa de
intelegere pentru altii n-a fost afectata, n-a fost diminuata (tocita) sau stearsa… De regula, pacatul
iti afecteaza capacitatea de a te pune in locul celui care experimenteaza suferinta…, si nu mai simti cu cel
care trece prin greu.
Inseamna ca Domnul Isus este cel mai potrivit care sa ne inteleaga, pentru ca El n-a fost afectat de pacat si n-a
fost desensibilizat. Fiindca avea compasiune, El privea cu mila peste multimile care-L cautau (v. de ex.
Matei, cap.9), cand a intrat in Ierusalim a plans pentru norod, s.a.m.d.
Noi cum ne manifestam?! Ne mai amintim de acel tsunami din Filipine, de cutremurul din Haiti, de multiple
inundatii si alunecari de teren sau vaste incendii din lumea intreaga, sau doar am ascultat stirile, apoi ne-am
vazut linistiti de treburile noastre? Ce facem noi fata de cei ce sufera?!
Noi avem ratiunea si simturile tocite, avem o constiinta a carei acuitate s-a dus… Suntem deficitari la
sensibilitate, dar “Omul Isus Hristos” nu a fost asa! Petru de ex. s-a lepadat de Domnul de 3 ori, dar El i-a
inteles slabiciunea si l-a tratat cu compasiune. Cand a fost solicitat sa condamne pe femeia prinsa in pacat,
n-a facut-o, fiindca El judeca drept, dar cu mila, etc.
In teologie exista discutii privind intrebarea
daca Dumnezeu este sau nu IMPASIBIL…
Poate Dumnezeu suferi sau nu? Daca El este neschimbat, poate manifesta compasiune?
Daca Dumnezeu sufera, El devine schimbator, ‘vulnerabil’, spun unii…
Dumnezeu, da, este impasibil, dar nu in sensul ca nu simpte, ci in sensul ca El este deasupra patimilor si
pasiunilor, si ele nu-L pot afecta.
Dumnezeu manifesta compasiune fata de noi, dar noi nu putem pricepe compasiunea Sa , atata timp cat El este
Dumnezeu si noi suntem oameni. In Domnul Isus Hristos insa, Dumnezeu a devenit om, si Si-a manifestat
compasiunea Lui intr-un mod in care am putut s-o evaluam, s-o apreciem… In acest fel noi am priceput
dragostea Lui, mila si intelegerea Sa fata de noi.
El stie conditia noastra, problemele noastre, slabiciunile noastre, si manifesta intelegere pentru ele, spune
Biblia, dar ne si indeamna sa apelam la ajutorul Sau.
La Evrei 4:15-16 citim urmatoarele:
“Cãci n-avem un Mare Preot, care sã n-aibã milã de slãbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost
ispitit ca si noi, dar fãrã pãcat. Sã ne apropiem, deci, cu deplinã încredere de scaunul harului, ca sã
cãpãtãm îndurare si sã gãsim har, ca sã fim ajutati la vreme de nevoie.”
Care este nevoia ta? Ai nevoie de mantuire? Apropie-te de “scaunul harului” si cere-o!
Ai nevoie sa fi eliberat de pacatele care te apasa si te robesc? Apropie-te de “scaunul harului”, cere-I
eliberare si El te va dezlega de orice patima care te robeste si-ti distruge viata!
Domnul Isus nu a refuzat pe nimeni, niciodata…, si toti cei care au venit la El au gasit compasiune si
intelegere. Ai necazuri, treci prin suferinte grele? Spune-I-le Lui, caci El te intelege, te ajuta, si
te scoate la liman!
|
