|
...Remedii Divine...! |
|
|
Scriptura ne copleseste...! |
|
“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)
|
Iuda s-a crezut exceptie… S-a crezut si s-a increzut pana cand, tot inseland pe altii, a ajuns sa se-nsele si pe sine, sa-si fure singur caciula. Mergand alaturi de Domnul Isus, Iuda a avut parte de atatea invataturi si a vazut atatea minuni incat oricine ar fi fost in locul lui ar fi fost ‘miscat’ si ‘rascolit’. - De ce credeti totusi ca Iuda s-a mentinut in ‘ale lui’?! (Raspunsul e si nu e totusi “simplu”…) Pana la reantoarcerea din misiunile in care fusesera trimisi doi cate doi, toti ucenicii au avut parte de o calauzire si protectie speciala. Chiar si duhurile rele le fusesera supuse. In acest timp si inca ceva vreme dupa, Iuda L-a crezut pe Domnul Isus si cel putin teoretic I-a acceptat invataturile. Pana aici n-a fost cu nimic mai prejos decat ceilalti… Ulterior, alipindu-se de bani, Iuda i-a impins, pe Domnul si pe toti ceilalti, pe locul doi... De fapt ce s-a intamplat? Iuda s-a ‘schimbat’ pentru c-a persistat in a fura, si-n a-si ascunde fapta. Urmariti in Biblie care a fost soarta persoanelor sau a popoarelor care s-au complacut in repetarea sistematica a unor pacate! Aproape toti au ajuns “impietriti”. Dumnezeu, dupa ce i-a “cercetat” o vreme, fiindca ei L-au tratat cu indiferenta sau impotrivire, i-a lasat “in voia mintii lor” si chiar daca aveau ochi si urechi nu mai ‘vedeau’ si nu mai ‘auzeau’ glasul Lui… Se ocupau numai ‘de-ale lor’. De regula, pacatele repetete de multiple ori sunt numite “pacate care duc la moarte”. Stiti ca “plata pacatului este moartea” si ca “toti am pacatuit” – aici referinta se face la moartea spirituala. Expresia “pacate care duc la moarte” se refera la moartea fizica. In multe cazuri Dumnezeu a curmat mult mai timpuriu firul vietii celor care L-au sfidat sau batjocorit. Aceasta ‘formula’ se aplica si crestinilor care, dupa ce s-au pocait isi reiau niste practici reole, vechi (1 Ioan 5:16). Si Iuda a fost lasat in ‘ale lui’... Domnul Isus stia ce gandeste fiecare, si ucenicii si ceilalti ce-L inconjurau (Ioan 2:24-25). Cunostea si ‘jocul dublu’ al lui Iuda. Pana in momentul tradarii Domnul Isus nu l-a deconspirat pe Iuda pentru ca in Biblie este stipulat ‘mai limpede’ decat clar: “nu da pe fata taina altuia” (Proverbe 25:9). Cu toate ca Iuda a cazut in impietrire Domnul i-a pregatit totusi si o ‘sansa’ de ‘trezire’. (Noi de cate ori n-am tradat, din neatentie sau voit, dand “pe fata taina altuia”. Ce sa mai vorbesc de turnatorii ‘profesionisti’?! Iuda e nimic pe langa ei… Ce afirma Domnul nostru in Matei 25:40 ?: “ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” Iuda L-a vandut pe Domnul o singura data . In ce ne priveste pe noi, oare putem calcula de cate ori ne-am impotrivit Lui sau L-am parasit?!?) Niciunul dintre ucenici nu s-a 'intors la Dumnezeu' pana la invierea Domnului Isus. Toti L-au 'tradat' pe Domnul. Petru chiar de 3 ori… Toti au "fugit ca potarnichiile", toti care promisesera 'solemn' ca sunt gata sa-si dea viata alaturi de Domnul Isus... Desi n-au avut 'caderea' lui Iuda nu s-au comportat 'la inaltime'. Haide sa nu-l mai facem pe Iuda numai “cu ou si cu otet” sau sa-l “tratam cu flit”! Daca ar fi sa-l incadram pe Iuda intr-una din categoriile de 'pamanturi' pe care a cazut "samanta cea buna" (Luca 8:5-15) desigur ca nu l-am trece la categoria de "pamant bun", roditor, dar nici la categoria "drum batatorit" ci mai degraba la cea de 'pamant stancos'... (O mica ‘paranteza’: Cam tot in acest fel le casuna mai tuturor pe imparatul Saul. Cand poporul L-a lepadat pe Dumnezeu si-au vrut in schimb un rege ca al popoarelor din jur, Dumnezeu nu le-a facut dupa pacatul lor ci i-a ajutat totusi sa aleaga pe cel mai bun dintre ei, pe Saul care era iscusit, harnic, voinic, chipes, smerit, etc. Noi ‘trecem’ peste toate acestea si ‘sarim’ pe Saul numai ‘la sfarsit’… Si unul ca Iuda sau ca Saul, si altul ca noi, toti ne schimbam… sau am fost "schimbati"...) M-am exprimat mai inainte la o stare de moment in care Iuda L-a “vandut” pe Domnul iar ucenicii L-au ‘tradat’. Daca preferati ca in loc de ‘tradat’ sa folositii expresia ca ‘nu si-au tinut cuvantul dat’ sau ca doar s-au laudat cand au mintit, nu-i nici o ‘confuzie’ – efectul a fost acelas: Domnul Isus a fost parasit de toti ucenicii… A incercat Ioan sa stea mai prin preajma dar nici el n-a intervenit cu ceva spre a-L ‘sustine’ pe Domnul Isus, precum promisese doar cu putin timp inainte… (Pe unul ca Ioan n-ar trebui sa-l analizam pentru ca descoperim ca de multe ori si noi, chiar langa Domnul fiind, stam ‘cu mainile-n san’. De promisiunile noastre … nici nu mai amintesc.) Pentru identificarea precisa si arestarea pe timp de noapte a Domnului Isus, Iuda a procedat la o metoda ‘eficace’: sa-L imbratiseze pe Domnul, sa-L tina de vorba si, daca va fi cazul, sa-L tina si de mana… Zis si facut, numai ca Domnul i-a transformat ‘siretlicul’ intr-o “terapie de soc”. Domnul i-a deschis ochii din nou, la despietrit si l-a ajutat sa vada ca de fapt ce-a considerat Iuda ca ‘istetime’ curata e de fapt josnicie mizerabila… Domnul Isus i s-a adresat prieteneste, pe nume, i-a spus in fata de ce pacate se face vinovat (vanzare, plus complicitate) si l-a atentionat ca de fapt ‘loveste’ in cel de care ‘atarna’ destinul tuturor, implicit si al lui. Domnul l-a dojenit rascolitor pe Iuda care s-a trezit dar n-a mai avut loc de-ntors, bazandu-se pe sine. Ar fi vrut el acum sa dea timpul inapoi… Iuda s-a cait mai cu amar decat Petru din moment ce a considerat ca de acum inainte nu mai poate da ochi cu vreo fiinta umana dupa ce a vandut pe Fiul Omului. Inainte de-a se sinucide a incercat a-si repara gresala incercand sa-i determine pe adevaratii criminali (preotii cei mai de seama) sa-si revizuiasca intentiile ce le aveau impotriva acelui “sange nevinovat”. Indirect deci, a incercat sa-I ia apararea Domnului Isus… Vazind ca acestia il trateaza cu nepasare si dispret, in agonia lui, Iuda se ‘precipita’ , nu mai are rabdare si simte cum pamantul ii fuge de sub picioare. I s-a facut scarba de el insusi (peste noapte a devenit un ‘nenorocit’) si hotareste sa-si ia viata. Din nou, “zis si facut”... Imediat, noi ne dam cu parerea, fara a incerca a ‘intra in pielea’ lui Iuda: pai trebuia sa mai astepte mai frate, sa vada si el cum decurg evenimentele, sa-si fi cerut apoi iertare…etc. dar nu tinem cont de faptul ca Iuda nu avea in fatza ‘tot tabloul’ de care benaficiem noi astazi, avea numai un coltisor la care privea de unul singur… ! Numai ca lucrurile nu se termina aici… Sunt multe versete in Vechiul Testament ca cele de genul Psalmi 25:16 or 34:6… Acestea pot include si “nenorociri” asemanatoare cu cea a lui Iuda si ca sa rasuflati mai repede usurati, trec la subiect: - Ati purtat vreodata discutii cu oameni care au fost foarte aproape de moarte? Mai toti va vor explica cum in decurs de minute, secunde, chiar fractiuni de secunda li s-au perindat prin fata ochilor ‘filme’ intregi cu aspecte din viata lor, ei fiind constienti (cu putere de discernere si decizie) in acel rastimp. Si Iuda s-ar putea sa fi avut parte de-o astfel de ‘ultima portita'.! - Stiti ca vor fi in cer si oameni mantuiti “ca prin foc” (1 Cor. 3:15)? Printre ei, s-ar putea oare sa se numere si Iuda?! (Expresia “mantuiti ca prin foc” nu se refera atat la mantuirea in sine ci la rasplatire. Mai face cate cineva pe smeritul si pretinde ca e multumit in cer cu locul de dupa usa. Pe toti acestia tin sa-i anunt ca locul acela a fost demult ocupat…) In Ioan 17:12 Domnul Isus se refera la moartea fizica. Ucenicii inca nu se intorsesera la Dumnezeu. Nici ei nu aveau inca “adevarata viata”, “viata din belsug”. Ca locuinta vanzatorului urma sa “ramana pustie” tot la moartea fizica este facuta referinta: Fapte 1:20 “In adevar, în cartea Psalmilor (Psalm 69:25) este scris: „Locuinta lui sa ramana pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea!” si: „Slujba lui s-o ia altul!” .
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura
fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!
TIMPUL este o paranteza a eternitatii... |
|||||||||||||||||||||
|