Daca Dumnezeu ar scapa controlului Sau un singur amanunt din toata creatiunea, atunci El n-ar mai fi Suveran. Cum insa isi va putea El duce la bun sfarsit toate planurile Sale, toata voia Sa, daca are de-a aface cu oamenii, fiinte inzestrate cu inteligenta si libertate de actiune? Este compatibila vointa omului cu suveranitatea lui Dumnezeu?!?
Noi am ales sa mergem intr-o directie care a adus raul si suferinta in lume. Dumnezeu nu le opreste, pentru ca altfel noi am inceta a mai fi oameni. Deciziile noastre ar fi fara valoare, fara logica, daca ar fi suprimate consecintele lor, iar noi n-am invata niciodata nimic. Daca Dumnezeu ar opri efectele negative ale actiunilor noastre, ne-ar lipsi atunci de experiente care sa ne produca entuziasm, care sa ne dea simtamantul c-am riscat, c-am trecut cu bine prin situatii demne de-a fi urmarite in ciuda suferintei si a privatiunilor ce le implica.
Se zice ca exista o contradictie ireconciliabila intre cine decide viitorul nostru: noi, ca oameni liberi…, sau Dumnezeu ca Suveran.
Daca omul este liber, si poate decide in mod real, unde mai este garantia ca Dumnezeu va sfarsi tot planul Sau cu bine?
Daca omul este ingradit, unde mai este atunci responsabilitatea noastra?!, ce sens mai au deciziile noastre, daca nu se pun in aplicare, daca nu-s reale?! 

Aparent, xista doua idei, doua postulate contradictorii care se confrunta: suveranitatea divina si libertatea omului. Cum poate omul sa fie liber, daca Dumnezeu este Suveran, si controleaza toate lucrurile?! Pe de alta parte, daca El controleaza totul, omul nu mai este responsabil de rau si suferinta, ci Dumnezeu!
O lume insa in care Dumnezeu ar fi sa nu controleze totul ar fi o lume inspaimantatoare, fara garantia ca totul se va sfarsi cu bine – o lume fara nadejde.
Adevarul este ca NU POT EXISTA DOUA FIINTE SUVERANE SI INDEPENDENTE IN ACELASI TIMP! Multi crestini fac gresala si afirma independenta omului, din dorinta de-a proteja demnitatea omului, din dorinta de-a mentine motivatia responsabilitatii sale, dar, in felul acesta ei denatureaza invatatura care afirma suveranitatea lui Dumnezeu.
- Omul este liber, sau se afla sub un determinism? Nu cumva suntem programati de AND (influenta ereditara). Suntem cumva sclavii mediului si a influentelor acestuia? Ceva din zestrea ereditara ne poate determina deciziile? Putem lua hotarari care sa elimine determinismul biologic si social? Suntem responsabili de actiunile noastre sau de preferintele pe care le avem? 

Suveranitatea lui Dumnezeu si libertatea omului nu s-ar respinge reciproc decat daca amandoua ar fi absolute.
Ca ne aflam sub un determinism, aceasta nu ne impiedica sa luam decizii, si sa ne bucuram sau sa suferim de hotararile respective…!
De ex. un baiat de varsta casatoriei nu e liber in mod absolut in privinta deciziei cu cine sa se insoare fiindca este limitat de numarul de fete pe care poate sa le intalneasca si din care sa poata apoi alege (din cauza timpului, a bugetului, a energiei, etc.), dar n-am vazut pe niciunul disperat pentru ca n-a putut sa le vada pe toate cele disponibile (adica sute de milioane de fete care s-ar afla la varsta casatoriei in perioada cautarii lui).
Daca tanarul se casatoreste din dragoste, el este multumit cu alegerea sa, in ciuda faptului ca are posibilitati limitate, nu-i asa?!
- Este el liber sa aleaga ce vrea? - Si da, si nu! Desi are libertate limitata, el este responsabil de decizia pe care o ia cand isi exercitata libertatea de-a alege. 

Omul are libertate deplina in a-si alege stapanul, si, in functie de ce hotarare ia, deciziile ce vor urma in viata sa vor fi puternic marcate.
Biblia pune problema astfel: vrei sa fi ‘rob al pacatului’, si sa te nenorocesti, sau vrei sa devi ‘rob al neprihanirii’, si sa te bucuri, prin Domnul, de viata vesnica si desfatare eterna?
La Romani 6:16-18, apostolul Pavel spune asa:
“Nu stiti cã, dacã vã dati robi cuiva, ca sã-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie cã este vorba de pãcat, care duce la moarte, fie cã este vorba de ascultare, care duce la neprihãnire?
Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru cã, dupã ce ati fost robi ai pãcatului, ati ascultat acum din inimã de dreptarul învãtãturii pe care ati primit-o. Si prin chiar faptul cã ati fost izbãviti de sub pãcat, v-ati fãcut robi ai neprihãnirii.”

Cei credinciosi, au fost robi ai pacatului dar au ascultat de invatatura sanatoasa data de Dumnezeu, si au devenit robi ai neprihanirii, copii ai lui Dumnezeu. Acestea sunt cele doua stari pe care le poate avea fiecare om in existenta lui terestra!
Textul continua astfel (v.19-22):
“Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pãmântesti: dupãcum odinioarã v-ati fãcut mãdularele voastre roabe ale necurãtiei si fãrãdelegii, asa cã sãvârseati fãrãdelegea, tot asa, acum trebuie sã vã faceti mãdularele voastre roabe ale neprihãnirii, ca sã ajungeti la sfintirea voastrã! Cãci, atunci când erati robi ai pãcatului, erati slo-bozi fatã de neprihãnire. Si ce roade aduceati atunci? Roade, de care acum vã este rusine, pentru cã sfârsitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odatã ce ati fost izbãviti de pãcat si v-ati fãcut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfârsit: viata vesnicã.”

Avem libertatea deci de-a alege sa fim ai Domnului, sau sa ramanem robi ai pacatului. Daca vointa noastra nu este supusa voii lui Dumnezeu, ea va fi supusa pacatului si distrugerii.
Nici un om nu-i neutru, liber, independent…, cum isi inchipuie unii! Cei ce au vointa supusa pacatului sunt obligati sa umble dupa dorintele pacatoase pe care le constata in madularele lor.

Adam si Eva au fost plasati intr-un mediu paradisiac, perfect, iar Dumnezeu le-a spus ce sa faca si ce sa nu faca, aratandu-le astfel ca ei sunt sub autoritatea Lui. Lor li s-a oferit posibilitatea de a-si insusi sau de a refuza libertatea de-a fi OAMENI, dar au ales s-o refuze. Au refuzat sa se bucure de toata creatia lui Dumnezeu, de intregul Univers pe care urmau sa-l administreze. Alegand impotriva sfatului lui Dumnezeu, oamenii au imbratisat moar-tea, aceasta ramanand singura alternativa. De atunci, descendentii lui Adam nu mai sunt liberi decat intr-un sens: sa se mentina in starea in care s-au trezit, in pacat si moar-te, sau sa devina robi ai lui Dumnezeu si sa revina in libertate.
Dumnezeu ne declara ca libertatea, viata si bucuria le avem prin El. “Plata pacatului este moar-tea”, spune Scriptura, “dar darul fãrã platã al lui Dumnezeu este viata vesnicã în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23).
Domnul Isus Hristos ne subliniaza imperios aceasta necesitate: “Veti cunoaste adevãrul, si adevãrul vã va face slo-bozi.” (Ioan 8:32)
- Care este adevarul pe care trebuie sa-l cunoasca oamenii? - Chiar El este Adevarul, Calea si Viata. Noi traim cu multe iluzii, amagindu-ne ca cunoastem ce e bine si ce e rau. Dumnezeu cunoaste cu adevarat acestea, si de aceea ne cere sa ne incredem in El si sa acceptam planurile Lui. Unii oameni traiesc cu iluzia ca-s liberi si fac ce vor. In realitate, nimeni nu-i independent. Cine se crede stapan pe situatii, pe soarta sa, cine crede ca stie el ce-i bine si ce-i rau si ca poate lua decizii intelepte doar prin el insusi, acela alege de fapt sa ramana in moar-te si sclavie, finalizand prin nefericire vesnica.

Noi nu suntem predestinati, ci avem libertatea de a alege, asa ca suntem responsabili pentru deciziile noastre. In aceasta consta demnitatea si nobilitatea omului, trasaturi ce le putem manifesta alegandu-L pe Domnul Isus Hristos.
Amenintarea libertatii si a fericirii noastre nu vine din partea suveranitatii Domnului, ci din partea pacatului si a dorintei de-a actiona independent de Dumnezeu. Cand Adam a hotarat ca face ce vrea el si-a pierdut de fapt libertatea. A face ce vrem, inseamna scla-vie… 

Noi am fost creati dupa chipul si asemanarea Domnului. Voia Lui este sa restaureze pe fiecare credincios asemenea chipului Fiului Sau. Conformarea deci fata de dorinta si voia Lui ne confera libertatea reala. In felul acesta actionam si devenim in concordanta cu scopul pentru care am fost creati.
Domnul Isus a fost cu adevarat liber, n-a fost robit de nici un lucru, si a avut puterea de-a fi mereu deasupra problemelor dificile si stresante; El n-a trait cu frustrare, asa cum traim noi, si a putut sa trateze cu gratie fiecare situatie…
- Care a fost secretul acestei trairi superioare?! - La Ioan 8:29 ne lamurim imediat:
“Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatãl nu M-a lãsat singur, pentru cã totdeauna fac ce-i este plãcut.” 

Libertatea umana se interfereaza cu planul lui Dumnezeu in doua feluri: ori alegem sa ne supunem voii Lui, si El isi implineste planul Lui fericitor cu noi, ori alegem sa ne opunem, sa respingem stapanirea Lui, avand ca rezultat moar-tea, disolutia a tot ce este uman in noi. Cine se confrunta cu Dumnezeu, pierde, fiindca el renunta astfel la libertatea pe care Dumnezeu i-a oferit-o in Domnul Isus Hristos.

- Este Dumnezeu Suveran?! - Da este, este absolut!
- Este omul liber?! - Este, dar intr-un mod limitat. Aceasta nu-l scuteste pe om sa se bucure sau sa sufere de alegerile pe care le face, si nici nu-l impiedica sa vada realizat planul lui Dumnezeu cu privire la viata sa, atunci cand el isi supune vointa si libertatea fata de Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti cu lucrurile fericitoare pe care le gasim in Domnul Isus Hristos: viata, libertatea adevarata, fericirea, nemurirea!