|
ISUS HRISTOS ESTE “DOMNUL”
Zaharia 9:9:
“Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El
este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
Domnul Isus împlineşte această profeţie folosindu-Se şi de măgăruş. El intră în Ierusalim, (ulterior şi în Templu)
purtându-Se ca un rege, ca un suveran, cu autoritate.
Domnul Isus, se şi autointitulează ca fiind “Domnul”, şi aceasta o face de fapt in formularea stabilită pentru
ucenici, cu care să ceară măgăruşul:
“… să-i spuneţi aşa: … Domnul are trebuinţă de el.” (Luca 19:31)
Observaţi că “Domnul” este articulat cu articol hotărât, pentru că este unicul!
Aplicându-şi Sieşi acest apelativ rezervat divinităţii, Domnul Isus Hristos Îşi atribuie poziţia divină de Suveran,
de Domn. Dacă şi pentru noi El este Domnul, apăi trebuie să-I dăm cinstea care I se cuvine, nu doar să îngânăm
Doamne, Doamne…, şi să ne vedem de-ale noastre…
Dacă Domnul are autoritatea, are dreptul să pretindă de la noi, nu?
Cum răspundem noi în faţa acestei autorităţi?!
Domnul Isus a cerut un măgăruş pe care nu mai încălecase
nimeni,
pentru că-n slujirea Lui, El solicită şi foloseşte lucruri care n-au fost puse în slujba altor
scopuri.
Nu-L putem cinsti pe Domnul dacă-I oferim lucruri care pentru o vreme au fost puse in alte slujbe. Domnul vrea ca
lucrurile să-I fie in primul rând dedicate Lui. Acest lucru ne cam scapă nouă, creştinilor, dar unii ca filistenii
îl ştiau şi aplicau, fapt pentru care au trimes înapoi Chivotul Domnului aşezat pe un car nou, şi au înjugat la car
nişte vaci care nu mai fuseser înjugate vreodată.
(Probabil că vă mai aduceţi aminte de “vaca roşie” (Num. 19:20) ce se aducea ca jertfă în vechime… Una din condiţii
era ca vaca cu pricina să nu fi tras niciodată la jug. La fel şi “viţeaua” de la Deut. 21:3.)
Stăpânii măgăruşului puteau să-l folosească ulterior pentru orice alte lucrări, după ce l-a folosit Domnul mai
întâi. Puse de la început în slujba Domnului, lucrurile capătă adevărată valoare şi utilitate.
Dacă vom căuta mai întâi “Împărăţia cerurilor şi neprihănirea Lui”, Domnul va-ngriji de celelalte lucruri…
Când intrăm în posesia unei case, a unei maşini, etc., le-nchinăm mai întâi Domnului, spre-a le binecuvânta?! Este
El Stăpânul casei şi al tuturor lucrurilor noastre?!
Este El Domnul şi Stăpânul copiilor noştri?!
Cu ceea ce-I punem la dispoziţie, Domnul împlineşte planurile lui Dumnezeu, şi ne ia şi pe noi ca împreună
lucrători la îndeplinirea lor.
Stăpânul măgăruşului nu s-a gândit că răspunzând pozitiv la solicitarea Domnului Isus va contribui la înfăptuirea
unei profeţii grandioase.
SLUJBE DUHOVNICEŞTI
Cu câteva săptămâni înainte de intrarea în Ierusalim, Domnul Isus
trimisese pe ucenici, doi câte doi, să predice prin localităţi Evanghelia Împărăţiei.
Şi după măgăruş Domnul a trimes tot formaţie de doi, spre a sublinia că şi această slujbă-i importantă, că este tot
în interesul Împărăţiei, şi că trebuie făcută cu dedicare.
Orice slujbă o facem pentru Împărăţie, pentru Domnul, este o slujbă duhovnicească,
... chiar dacă ne folosim pentru aceasta de ‘lucruri’ materiale.
A fost acţiunea celor ce-au oferit măgăruşul o slujbă duhovnicească?!
Mulţi fraţi, in mod greşit, cred că nu! În preconcepţia lor, numai cei care se ocupă de cele spirituale, slujesc
duhovniceşte…
În realitate, nu numai cel care vorbeşte de la amvon slujeşte duhovniceşte, ci şi cel care a pus la amvon un pahar
cu apă, şi cel care a făcut curăţenie, şi cel care activează 'la uşă', şi cel care a încălzit sau aerisit sala, şi
cel care a aranjat nişte flori, şi cel care a aranjat curtea adunării, sau care a dat zăpada,
etc.
Domnul ne dă înapoi ceea ce-I oferim!
La Matei 31:3, Domnul Isus a menţionat că va trimete imediat (“îndată”)
măgăruşul înapoi.
Ce asigurare mai mare vrem decât pe-aceea a Domnului?!
Domnul ne dă înapoi ceea ce-I dăm Lui. De fapt, cu adevărat al nostru este ceea ce I-am dat Lui, pentru că El ştie
s-aibă grijă de ele, ştie să “păstreze”.
Sunt lucruri pe care noi le ţinem pentru noi, şi zicem: Doamne, p-acelea Ţi le pot da , dar p-astea nu! N-am
învăţat încă faptul că ceea ce ţinem pentru noi nu rezistă, se iroseşte …!?
De exemplu, din toţi banii câţi am câştigat, am rămas cu cei pe care i-am dat Lui, şi ne vom întâlni cu ei într-o
zi.
Avem probleme cu proprietăţile noastre?! I le dăm Lui, şi le va păstra şi administra ca nimeni altul. Ce-I
dăm Domnului, ajungem să posedăm.
Ce-ar fi să-I dăm Lui şi timpul nostru?!
Tu i-ai dat Domnului viaţa ta? Dacă nu I-ai dat-o, ţi-o vei irosi. I-ai încredinţat Lui veşnicia? Dacă da, te vei
bucura de ea.
I-ai dat Lui familia, casa şi grădina, acareturile, maşina, …?
El dă înapoi ceea ce-I oferim!
De ce solicită Domnul lucrurile de care şi noi avem nevoie?
Tocmai pentru c-avem trebuinţă de ele, ca să ni le poată restitui, ca să putem conta pe ele şi să rămână ale
noastre.
Tot ce ne cere Domnul este deci spre binele nostru!
|
