|
MAGARUSUL...!
DOMNUL ARE TREBUINTA DE MAGARUS, citim la Luca 19:31: "Daca va va intreba cineva:
"Pentru ce-l dezlegati?" sa-i spuneti asa: "Pentru ca Domnul are trebuinta de el.""
Să începem chiar cu expresia Domnului Isus: “Domnul are trebuinţă de el”.
Şocant, nu?!
Stăpânul tuturor lucrurilor, ne spune că are nevoie de lucruri din partea noastră…
Prin natura Sa, Domnul nu are nevoie de nimic. El există prin Sine, şi El este autosuficient. Noi toţi avem nevoie
de El, şi nu din când în când, nu numai în anumite momente deosebite, ci clipă de clipă. Noi nu putem fără El …
Ni se spune despre Domnul, la Evrei 1:3:
“El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii
Lui”,
… adică El ne susţine; noi toţi îi datorăm şi existenţa, şi subzistenţa de fiecare zi, şi fiecare lucru ce-l avem
(chiar şi măgăruşul).
Lucrurile de care spunem “sunt ale mele”, de fapt sunt ale Lui, dar date nouă-n folosinţă.
Acum, acest Domn, acest Suveran absolut, care posedă Pământul, lumea şi toate lucrurile, spune că El are nevoie de
lucruri din partea noastră!
Domnul solicită pe cei care vor să-I recunoască domnia, le cere să-I pună la dispoziţie lucrurile
lor!
Care-i raţiunea?
De ce El, Stăpânul, solicită lucrurile noastre?!
Niciunul din noi nu putem înţelege acum pe deplin…! De ce Domnul a hotărât să devină om, şi sărac?!
În momentul în care Domnul Isus Hristos solicita acel măgar, l-a cerut pentru că-I trebuia, pentru că n-avea nici
măcar un animal care să-L poarte din loc în loc.
Domnul Isus n-a făcut niciodată o minune pentru Sine, pentru a-Şi satisface trebuinţele proprii. Nici când a
flămânzit 40 de zile în pustie, n-a produs pâine în mod miraculos, ca să-Şi astâmpere foamea. El a avut nevoie când
a fost flămând, să-I ofere cineva pâine, când a fost însetat, să-I ofere cineva apă, când a fost să intre în
Ierusalim, să-I ofere cineva măgăruşul…
De ce a hotărât să ne solicite pe noi, pentru a–I pune la dispoziţie lucrurile trebuincioase?!
În suveranitatea şi înţelepciunea Lui, Domnul a hotărât să ne facă părtaşi lucrărilor Sale, şi El
S-a limitat, ca să ne dea nouă posibilitatea de-a lucra împreună cu El.
Domnul poate face totul fără aportul nostru, şi totuşi ne solicită şi pe noi să-I punem la dispoziţie lucrurile
noastre, prin care El să-Şi facă lucrarea.
Cel ce n-are nevoie de nimic, cere de la noi! Auzim noi glasul Lui? Distingem cerinţele Lui? Suntem gata să-I
oferim acele lucruri?
Domnul nu ne cere lucruri/fapte de care nu suntem în stare – El ne cere însă lucruri de care şi noi avem
nevoie!
(Apare cumva ‘ciocnire de interese’, ce credeti?!)
Domnul nu solicită de la noi ceea ce ne
prisoseşte…!
Domnul nu ne cere lucruri de care nu mai avem nevoie, de care ne
debarasăm!
Proprietarii aveau şi ei nevoie de animale (măgăriţa + măgăruşul), fapt pentru care le priponiseră afară din grajd,
doar să plece la treburi.
Domnul nu solicită de la noi ceea ce ne prisoseşte…!
Unii creştini îşi închipuie că pot să-L slujească pe Domnul oferindu-I lucrurile de care nu mai au ei nevoie…!
Aparent, interesele Domnului intră-n conflict cu interesele noastre.
Care interes va prima?
Expresia: “DOMNUL ARE TREBUINŢĂ de el”, ne arată că interesele Domnului trebuie să primeze. Dacă
El este Domnul nostru, ar trebui să punem totdeauna interesele Lui inaintea alor noastre, altfel ne-am situa
printre aceia care doar spun Doamne, Doamne, dar nu-L tratează ca Domn şi ca Stăpân.
| 