Cel credincios ramane cu adunarea Domnului, cu ceilalti credinciosi, si cu credinta nezdruncinata, pana la capat.
CREDINTA neclintita, este cea AUTENTICA, este cea care mantuieste si ramane "pana la sfarsit".
Mantuirea nu este determinata de perseverare, cum cred unii ‘predicatori’ ci-i tocmai invers:
PERSEVERAREA ESTE DETERMINATA DE MANTUIRE.
Perseverarea credinciosilor in trairea si umblarea cu Domnul Isus dovedeste ca ei au fost
mantuiti.
Credinta AUTENTICA, cum am numit-o eu cu putin mai
inainte cuprinde in ea si INCREDEREA in Domnul Isus Hristos. Cine are aceasta credinta veritabila n-o mai
poate pierde niciodata. Mantuirea este “asa de mare” ,harul atat de coplesitor si “bratul Domnului” atat de
atotputernic… incat nimeni si nimic nu ne mai poate smulge din aceasta stare. Nu s-a intalnit pana acum vreun
credincios care a fost nascut din nou si ulterior sa se fi intors de pe Cale.
Unii crestini au doar credinta ca spoiala, superficiala, de fatada, si n-au ajuns sa-L “cunoasca” pe Domnul Isus.
Acestia pot sa se insele pe ei insisi, sau pe noi, pentru o vreme, dar nu si pe Dumnezeu.
Propun sa mai amanam pentru o vreme discutiile privind “mladitele care nu aduc roada” ori “locurile stancoase” sau
napadite de “spini” pe care a cazut “samanta cea buna” (v. Matei 13), ori cele “cinci fecioare neintelepte”, ori
alte categorii similare carora li se va spune raspicat de catre insusi Domnul Isus Hristos: “niciodata nu v-am
cunoscut”.
Inca mai avem de trecut in revista o serie de aspecte mai generale tot legate de mantuire cum ar fi de exemplu
teologia arminiana privind securitatea mantuirii, conceptie gresita, imbratisata de un mare procent de BER-isti ca
fiind adevarata.
Sa prezentam si un grup de versete invocate de unii ca
fiind ‘de baza’ in sustinerile lor privind obtinerea mantuirii tocmai la capat, la finis. Acestea au fost de
regula gresit interpretate din cauza necunoasterii treptelor mantuirii.
In viitor urmeaza a se finaliza mantuirea noastra, ca urmare a mantuirii singurei 'componente' ce mai are de
asteptat: trupul. Unii ‘predicatori’ sustin prin aceasta ca mantuirea o vom obtine numai in viitor, cand se va
“trage linie”.
Cuvantul ne prezinta cu claritate insa ca mantuirea este SI in viitor, nu numai in viitor cum pretind acei
nestiutori.
Iata cateva exemple mai ‘semnificative’ de care se 'leaga' dansii:
1 Petru 1:5 “Voi Sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in
vremurile de apoi!”
1 Petru 2:1-2 “Lepadati, deci, orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de
clevetire;
si, ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre
mantuire,
Rom. 6:22 Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod
sfintirea, iar ca sfarsit: viata vesnica.”
Mantuirea nu este o garantie pentru prezent si viitor, spun acestia, ci este un lucru ce-l vom obtine la sfarsit.
Fie vom finaliza cu bine, fie vom sfarsi in dezastru, sustin ei.
In realitate, Cuvantul nu ne prezinta viitorul ca pe ceva nesigur sau incert cu privire la mantuirea noastra.
Haideti sa citim cu atentie si alte versete ‘ajutatoare’!
De exemplu la Romani 5:8-9 citim:
“ Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit
pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin
El de mania lui Dumnezeu.”
"Vom fi mantuiti", ni se spune, nu ca s-ar putea numai ca unii sa fie salvati. Nu exista vreun dubiu privind
aspectul viitor al mantuirii noastre, nu? Chiar este subliniata aceasta garantare prin reluarea (repetarea)
cuprinsa in versetul imediat urmator:
“Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult
acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.” (Rom. 5:10)
Acum suntem “impacati” cu Dumnezeu prin Fiul Sau, nu mai suntem in “vrajmasie”, deci cu atat mai mult “VOM FI
MANTUITI”.
“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre
binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. (Rom. 8:28)
Care-i de fapt planul Sau, sa ne piarda pe drum cand pe unul, cand pe altul?! Credeti ca Tatal isi ia mana de pe
noi tocmai acum, dupa ce am devenit copiii Sai!?
Uitati care-i planul Sau:
Rom. 8:29: “Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului
Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai-nascut dintre mai multi frati.”
Cand vom ajunge sa avem chip ca al Domnului Isus Hristos, mantuirea noastra va fi finalizata. Dumnezeu “a inceput
in noi aceasta buna lucrare” si tot El “o va duce la bun sfarsit”.
Tot in planul lui Dumnezeu au fost cuprinse si urmatoarele (v. Rom. 8:30):
“…si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si
proslavit.”
Observati deci ca in planul lui Dumnezeu se-mplinesc cu certitudine toate cele trei etape (trepte) ale mantuirii –
toate sunt prezentate ca infaptuite (la trecut) desi faptic n-am ajuns inca la glorificare (proslavire). Mantuirea
nu este reversibila. Nici un credincios nascut din nou nu mai are ‘loc de-ntors’ ci va fi ‘nevoit’ a trece din faza
de JUSTIFICARE la cea de SANCTIFICARE (sfintire) si sa astepte (si sa
‘grabeasca’) pe cea de GLORIFICARE.
|
