|
MANTUIREA, O CERTITUDINE...!
Gal. 3:1-5 “O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat,
pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Isus Hristos ca rastignit? Iata numai ce voiesc sa stiu de la
voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? Sunteti asa de nechibzuiti? Dupa ce
ati inceput prin Duhul, vreti acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca? In zadar ati suferit voi atat de mult?
Daca, in adevar, e in zadar! Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii
sau prin auzirea credintei?”
Stim ca Dumnezeu, care ne-a dat in dar mantuirea fara meritele noastre , ne mentine in mantuire tot prin indurarea
Lui.
Unii sustin ca mentinerea in mantuire este responsabilitatea noastra si o traire necorespunzatoare duce la
pierderea ei. Omul coopereaza cu Dumnezeu , spun ei, si daca omul nu-si face partea lui el poate pierde
binecuvantarea mantuirii.
Mantuirea o primim numai prin credinta in Domnul Isus Hristos, fara a pune si noi umarul la aceasta. Faptele bune
vin de la sine, ca rezultat al mantuirii noastre, al nasterii noastre din nou. Oricine pune faptele bune inaintea
mantuirii greseste enorm, negand astfel Evanghelia harului lui Dumnezeu.
Inaintea oamenilor trebuie sa se exteriorizeze insa schimbarea launtrica ce a avut loc in noi, altoirea
noastra.
Iacov spune: “Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.
"Dar va zice cineva: „Tu ai credinta, si eu am faptele.” „Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata
credinta mea din faptele mele.” (Iacov 2:17-18)
Credinta care n-a adus roade n-a adus nici mantuirea intrucat acolo inca n-a avut loc o pocainta veritabila – a
fost doar un simulacru ce a amagit cu impresia mantuirii…
Noi, cei care am crezut in Domnul Isus, nu facem fapte bune ca sa fim mantuiti, ci le efectuam pentru ca suntem
mantuiti prin har. Pentru darul mantuirii nu putem plati prin faptele noastre.
Rom. 6:23: “… DARUL FARA PLATA al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” Observati
sublinierea prin folosirea acelei tautologii (repetitie redundanta – dar, fara plata), ca sa ne intre bine-n cap
ca-i numai dar, complet si perfect. Cei ce se straduie sa obtina mantuirea si prin meritele lor se ‘descalifica’ si
n-o vor obtine pana nu o vor primi cu multumiri ca pe darul lui Dumnezeu. Cei ce-ncearca sa adauge si faptele lor
bune in procesul mantuirii nu fac altceva decat pervertesc si strica Evanghelia haruluilui Dumnezeu.
Intrucat inaintea lui Dumnezeu suntem socotiti neprihaniti “prin credinta si numai prin credinta”, noi , cei care
am primit mantuirea in dar, am primit odata cu ea si SIGURANTA MANTUIRII. Suntem siguri c-o avem, ca-i a noastra,
si aceasta chiar din cuvintele Domnului Isus:
“Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica.” (Ioan 6:47), or
“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si
nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Ioan 5:24)
Spurgeon spunea: “Cautati o singura instanta in care Domnul Isus Hristos sa fi lasat pe un credincios in
incertitudine!”
Si acum, “marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau.
“Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe
Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.”
Certitudinea ca avem pe Fiul, ca avem VIATA VESNICA ne este adeverita si reamintita continuu de catre Duhul Sfant
cu care am fost pecetluiti:
“Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa
strigãm: „Ava! adica: Tata!”
Insus Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca Suntem copii ai lui Dumnezeu. (Rom. 8:15-16)
Ce intelegeti, dragii mei, prin expresia “viata vesnica”? Eu personal o iau asa cum este scrisa, "vesnica". Pentru
cei care se straduiesc sa obtina mantuirea sau sa se mentina-n ea prin meritele lor, aceasta reprezinta de regula o
perioada limitata de timp (sa-i zicem zeci de ani) si in mod exceptional un timp vesnic (pentru cine va ‘izbuti’
pana la sfirsit).
Precum ati sesizat, exista o importata diferenta intre siguranta mantuirii si mentinerea (sau securitatea)
mantuirii.
|
