|
Primii crestini au cunoscut semnificatia nasterii Domnului Isus Hristos. La romani, aceasta
sarbatoare este denumita CRACIUN, iar ligvistii spun ca acest nume deriva de la expresia “DIES CREATIONIS”,
care inseamna ZIUA NOII CREATII.
Primii crestini au stiut ca prin intruparea Domnului Isus Hristos a inceput o noua creatie, o “noua
zidire”…
Isus Hristos, fiind fara pacat, a fost cel care a putut sa adauge ce lipsea numaratorii de care
spune Eclesiastul…! Ce-a lipsit in decursul istoriei, a fost de fapt un om neprihanit, Unul desavarsit,
care sa rezolve problema degradarii lumii noastre. Prin jertfa Sa de la Golgota, El a oprit pacatul de
a-si mai face lucrarea pana la capat, si a inceput o realitate noua, intr-o directie opusa celei
vechi.
Atunci cand Dumnezeu i-a dat lui Ezechia promisiunea ca-l va vindeca (v.2 Regi cap. 20), i-a
intarit aceasta astfel: “Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul
soarelui lui Ahaz.”
- De ce “pe cadranul soarelui lui Ahaz”?
- Pentru ca lui Ahaz i s-a dat marea promisiune ca “fecioara va rãmâne însãrcinatã, va naste un
fiu, si-i va pune numele Emanuel”, dar el n-a crezut acest lucru…
Dumnezeu a aratat ca poate sa intoarca si timpul inapoi, ca poate reversa cursul istoriei si al
naturii, si toate acestea sunt legate de Emanuel, de Cel care urma sa salveze omenirea.
Procesul de degenerare al lumii a fost reversat pentru intaia oara in domnul Isus Hristos. Cu
nasterea Lui a aparut ‘germenele’ unei lumi noi, care se extinde acum la toti cei care vor sa beneficieze
acum de moartea si de invierea Sa. Acest “graunte” “fara de pacat”, singurul in toata creatia, a
trebuit sa moara, pentru a aduce “roada” noua, si multipla…
Dumnezeu a promis ca va face “un lucru nou”, si l-a facut: ne-a dat un Mantuitor, “nascut din
fecioara”, neatins de pacatul nostru ancestral, Unul care a invins moartea, si care a inaugurat, cu invierea
Lui, o lume noua. El ofera acum o viata noua, o viata vesnica, din belsug, tuturor celor care au
crezut in El, care s-au ‘nascut din nou’.
Lucrarea de inoire a lumii vechi se extinde acum la om, oridecateori cineva accepta sa fie ‘plasat’
in Hristos. La 2 Corinteni 5:17 se spune astfel: “dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (sau
zidire) nouã. Hristos este lucrul nou din istorie, si cei care sunt plasati in El devin fapturi
noi…
La Romani 8:20-22 ni se spune despre starea de degradare in care este lumea in care
traim:
“Firea a fost supusã desertãciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nãdejdea
însã, cã si ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu. Dar stim cã pânã în ziua de azi, toatã firea suspinã si sufere durerile nasterii.”
Intregul cosmos sufera din pricina degradarii…, dar, pentru ca Dumnezeu a facut un lucru nou, el
asteapta dezrobirea, in momentul in care copiii lui Dumnezeu, noi cei rascumparati, vom fi manifestati in
fata creatiei.
Fiindca a aparut in istorie Omul perfect, Domnul Isus Hristos, acum si noi avem posibilitatea sa
fim transformati in acelasi chip ca al Lui, devenind parte a noii creatii ce a inceput cu intruparea
Sa.
Cand Nicodim vine sa stea de vorba cu “Invatatorul”, Domnul Isus ii spune ca “dacã un om nu se
naste din nou, nu poate vedea Împãrãtia lui Dumnezeu.”. Nici o faptura veche, daca nu se naste din nou,
nu poate intra in imparatia Sa. Tu carei creatiuni aparti?
Domnul Isus vorbeste cu certitudine si siguranta despre o finalitate a istoriei, despre un moment
in care El va inlocui toate lucrurile vechi, si intregul cosmos se va inoi…!
La Matei , cap. 19, ucenicii, care lasasera totul pentru a-L urma pe Hristos, intreaba “ce rasplata
vor avea”, cum se va finaliza totul, la care Domnul Isus le raspunde: “Adevãrat vã spun cã, atunci când va
sta ‘Fiul omului pe scaunul de domnie al mãririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ati urmat,
veti sedea si voi pe douãsprezece scaune de domnie” (impreuna cu El).
Exista deci un moment pe care Domnul Isus il numeste “înoirea tuturor
lucrurilor”.
In Apocalipsa, cap. 21, Dumnezeu declara: “Iatã, Eu fac toate lucrurile noi” , iar la sfarsitul
cartii citim despre “noul Ierusalim”, cu o noua civilizatie, fara pacat, un pamant nou, ceruri noi…, in care
domnesc dreptatea si neprihanirea.
Acum, toate acestea le privim cu anticipatie…, dar va veni curand momentul rascumpararii
intregei naturi si a societatii, ramanand afara toti aceia care s-au mentinut vechi, degenerati…
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune astfel la Apocalipsa 22:14-15:
“Ferice de cei ce îsi spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul vietii, si sã intre pe porti în
cetate!
Afarã sunt cainii, vrãjitorii, curvarii, ucigasii, închinãtorii la idoli, si oricine iubeste
minciuna si trãieste în minciunã!”
“Cainii” sunt denumiti in general oamenii ne-regenerati, “vrajitorii” sunt cei care vor sa
experimenteze noul prin puterile satanice si se auto-inseala, “curvarii” sunt cei care doresc experiente noi,
dar pacatoase, apoi sunt insirate in acelasi fel categorii de oameni care se complac in vechi…, incercand sa
experimenteze ceva nou fara sa apeleze la mantuitorul Isus Hristos, inoitorul a toate…
|
