|
RASELE UMANE…!
PRIMA PROFETIE
MESIANICA
are loc in Eden, Omul cade in pacat, iar pacatul a adus dupa sine blestemul, dar Dumnezeu a oferit speranta si a
cerut omului asteptare. Neprecizarea timpului venirii Izbavitorului (“Samanta femeii”) a fost intentionata, pentru
a produce anticipare si nadejde in fiecare generatie umana. Istoria rascumpararii a fost una a credintei si a
asteptarii implinirii fagaduintei lui Dumnezeu.
Dupa 4000 de ani a venit Mesia, care s-a intrupat si a trait printre noi, a murit pentru pacatele noastre, a inviat
pentru neprihanirea noastra, s-analtat la cer, si de atunci…, iarasi se reia asteptarea, pentru venirea a doua a
Mantuitorului.
A DOUA PROFETIE
MESIANICA
o aflam in Gen., cap. 9. Ea a survenit dupa distrugerea lumii prin Potop si caderea lui Noe in pacat si aduce cu ea
si o promisiune…
Noe, insuflat de Duhul lui Dumnezeu se exprima astfel:
“Blestemat sã fie Canaan! Sã fie robul robilor fratilor lui! El a mai zis: Binecuvântat sã fie Domnul,
Dumnezeul lui Sem, Si Canaan sã fie robul lui! Dumnezeu sã lãrgeascã locurile stãpânite de Iafet, Iafet sã
locuiascã în corturile lui Sem Si Canaan sã fie robul lor!” (Gen. 9:25-27)
Practic, in doar cateva cuvinte a fost precizat atat destinul raselor umane…, cat si din cine va veni
Mesia!
CONJUNCTURI
Inainte de Potop, orice faptura isi stricase calea inaintea lui Dumnezeu.., iar fiinte angelice (fii lui Dumnezeu)
au coabitat cu rasa umana si au contaminat-o masiv. Dumnezeu a hotarat sa distruga acea civilizatie si sa continue
istoria doar prin Noe, fiii lui, plus nurorile respective. Aceasta actiune a constituit un act de indurare a lui
Dumnezeu, ca, din cauza acelei contaminari galopante, sa se perpetueze speranta in Mesia si sa nu se impiedice
venirea Sa.
Lumea a fost distrusa… dar, o idee gresita
s-anfiripase ulterior: societatea a fost rea. Si-n vremea noastra se afirma de multi ca nu individu-i vinovat, ci
societatea – “e lumea rea”.
Dupa Potop se putea concluziona ca de acum vom avea o societate ideala, pentru ca se demara cu dreptul, cu ‘oameni
buni’. Noe a fost un om neprihanit si a rezistat in fata unei societati extrem de pacatoase. Fiii lui Noe au fost
crescuti in evlavie fata de Domnul, si in/cu credinta. Curcubeul garanta de acum ca viitoarea societate nu va mai
fi distrusa prin ape…
Inradacinarea si perpetuarea/raspandirea ideii ca oameni-s cumsecade si ca noua societatea-i buna, ar fi implicat
renuntarea la ideea mesianica, pe motiv ca omul insusi poate inlatura raul, poate schimba si ‘purifica’ societatea,
practic poate rezolva si problema pacatului.
Pentru eliminarea unei astfel de pareri
periculoase, Dumnezeu ingaduie ca Noe sa se-mbete si sa ajunga prilej de pacatuire pentru fiul sau Ham. Concluzia
acelui episod este ca nici cei izbaviti din Potop nu sunt fara pacat - pacatul este prezent atat in individ, cat si
in societate, oricat de mare sau mica ar fi ea. Nevoia dupa Mesia, redevine astfel mai stringenta ca
oricand.
REACTII
Cand Noe cade in pacat, cei 3 fii actioneaza diferit si semnificativ. Ei ne sugereaza cum considera pacatul si cata
importanta dau nevoii unui Mantuitor.
Ham considera ca pacatul nu-i o problema majora, ca-i ceva cu care putem trai fara sa suportam consecintele, ca
poate chiar sa ne aduca ‘divertisment’. Dupa el, nu se simte nevoia regenerarii noastre, n-avem nevoie de un
Rascumparator.
Sem, si apoi Iafet (ca urmare a influentei lui Sem), iau o pozitie diferita. Ei recunosc gravitatea pacatului si
iau masuri imediate, si-l ‘acopera’. Prin actiunea lor, ei afirma nevoia omului dupa un Salvator, recunoscand ca
raul este prezent in fiecare din noi, oricat de ‘mari’ am fi.
Atitudinea noastra fata de pacat, arata de fapt cata pretuire dam noi Domnului Isus Hristos si ‘operei’ Lui. Cine
priveste cu usuratate pacatul, necinste, iar cel ce trateaza pacatul cu toata seriozitatea, apreciaza pe Mesia si
mantuirea de care ne-a facut parte.
CONTINUTUL
PROFETIEI lui Noe.
Pe langa binecuvatari, profetia cuprinde si un blestem.
Pacatul era din nou prezent si, cum de regula unde apare pacatul el atrage blestemul, oamenii trebuie sa inteleaga
ca daca raman cu pacatele lor, raman blestemati. De aceea in binecuvantare este subliniata nevoia stringenta dupa
Mesia, care sa ne scoata de sub blestemul pacatului.
Noe, calauzit de Dumnezeu, il binecuvinteaza pe Sem si blesteama pe descendentii lui Ham. Privind cu atentie,
observam ca de fapt acel blestem a fost rostit pentru binele rasei hamite…! O rasa blestemata la servitute (la
supunere) poate mai usor sa inteleaga nevoia dupa binecuvantarea mantuirii.
Biblia spune ca Dumnezeu “a inchis pe toti oamenii in neascultare”!
- De ce?! - Ca “sa se indure de toti oamenii”!
Robia sociala a fost ingaduita de Dumnezeu spre a produce in primul rand dorinta dupa eliberare spirituala. Cine-si
doreste mai cu infocare mantuirea, un om liber sau unul in servitute, un om bogat, care nu duce lipsa de nimic, sau
un rob sarac, etc.??! Practic, blestemul rostit de Noe a fost o ‘forma mascata’ de binecuvantare.
Noe intelege ca fara interventia lui
Dumnezeu in istorie, prin acel Izbavitor care urma sa vina, omenirea nu poate urma decat un curs descendent,
finalizand cu pieirea. El profeteste ca Dumnezeu a ales pe Sem (care a dovedit pietate) pentru a aduce-n lume pe
Mesia. Ham, pentru ca a dovedit inferioritate morala, a fost blestemat sa slujeasca lui Sem si lui Iafet, pentru a
se trezi din torpoarea in care se afla.
Iafet se conformeaza lui Sem si este si el binecuvantat cu largirea locurilor pe care le stapaneste.
| 