Sa vedem acum cateva din aplicatiile legii!

1.  UCIDEREA CUIVA
Pentru incalcari grave ale legii, , mai ales pentru crime, a existat ‘pedeapsa cu moartea’ – rar unde a mai fost mentinuta…
Acum, oameni zic: NU, este inuman sa mai procedam asa, fiindca ar insemna sa manifestam lipsa de respect fata de viata…!  Aceasta logica este de fapt una perversa…, fiindca aplicarea corecta este sa iei viata celui care nu respecta viata – cei ce nu pretuiesc viata, nu sunt vrednici de ea !

Respectul pentru viata nu se manifesta atunci cand lasi sa treaca nepedepsit un ucigas!   Dumnezeu a poruncit ca cel ce este dovedit c-a luat in mod premeditat viata altui om, sa fie pedepsit cu moartea.  Asa intelege El manifestarea respectului fata de viata, asa ca nu va lasati dusi de argumente subtile, care ‘suna bine’, si care sustin ca trebuie sa-i privim pe ucigasi cu intelegere.  Eliminarea pedepsei cu moartea este o forma evidenta a lipsei de respect fata de viata si fata de Cuvantul lui Dumnezeu.  Aplicand un umanism fals si prostesc, multe societati se impovareaza enorm, incercand sa reabiliteze criminalii, iar violenta tot creste si se generalizeaza, pentru ca raufacatorii n-au de ce sa se mai teama…  Umanistii fug de fapt de responsabilitate, ascunzandu-se dupa ‘intelegere si fraternitate’, dar renuntand la dreptate...! 

2.  AVORTUL face ravagii…, si Europa, mai ales Romania, moare…!  Romanii au, in istoria recenta, cel mai mare numar de avorturi pe cap de locuitor,  iar de la lovitura de stat din 1989 si pana acum au avortat peste 20 de milioane de copii…  Romanii sunt deci ‘campioni’ la uciderea fiintelor omenesti nevinovate, care “poarta chipul lui Dumnezeu”, dar se mira de ce le merge rau…  Ei cred ca s-au emancipat, spunand ca trebuie respectat dreptul omului de-a hotara ce sa se intample cu corpul sau, si se complac in pacat, fara sa le pese de sufletul omului, si cu atat mai mult de duhul lui… Argumentul cu respectul…, este fals, este total distorsionat! 

3.  EUTANASIA, sau asa-zisa ‘moarte cu demnitate’.
Daca ajungi intr-o mare suferinta, sau batran , in avansata neputinta, dupa nebunia unora este considerat corect sa ceri unui doctor sa-ti faca o injectie de petrecanie, fara a fi acuzat de ucidere, ci a fi laudat pentru o astfel de fapta ‘nobila’.
Si cel care cere acest lucru, si cel care ii satisface dorinta, amandoi incalca premeditat Cuvantul lui Dumnezeu, si lovesc direct in “chipul” Sau.  Demnitatea oamenilor nu se mentine, ci se terfeleste, se compromite prin incalcarea  Cuvantului si suprimarea vietii.  O societate in care viata a ajuns atat de ‘ieftina’, in care cei mai vulnerabili membrii ai sai sunt eliminati…, nu este una avansata, ci una groaznica.

Doctorul ‘binefacator’ aplica ‘beneficiarului’ pastila sau injectia ucigasa, dar el actioneaza nebuneste, intr-un mod absolut iresponsabil, pentru ca nu curma astfel numai trupul suferindului.  Omul mai are si alte componente, cum ar fi sufletul, duhul, firea, sinele, etc.  Este doctorul constient ce isprava face atunci cand omoara trupul cuiva?!  Este el constient ca din cauza lui, duhul omului ucis nu se mai poate mantui, nu se mai poate intoarce la Dumnezeu.  Stie doctorul ca ‘bunatatea’ lui de un minut-doua, distruge vesnicia pacientului?! 

4.  UCIDEREA CU VORBA
De ex. la Ieremia 18:18 citim astfel:  „Atunci ei au zis: Veniti, sã urzim rele împotriva lui Ieremia! Cãci doar nu va pieri Legea din lipsã de preoti, nici sfatul din lipsã de întelepti, nici cuvântul din lipsã de prooroci. Haide sã-l ucidem cu vorba…”
Cu vorba putem sa taiem adanc, pentru ca avem limba ascutita.  Cu sabia poti sa ucizi trupul unui om dar cu vorba poti sa-i ucizi si duhul.
La Ezechiel 22:9, Dumnezeu condamna Ierusalimul si zice:  “În tine sunt barfitori, ca sã verse sânge…”  Acesti defaimatori ii imping la moarte pe cei pe care ii vorbesc de rau pe nedrept.

Cu vorba, prin denigrare, mai ales repetata, se distruge/demoleaza caracterul unui om , si-l priveaza de respectabilitate.  Principiul machiavelic este acesta: “Denigreaza, denigreaza, ca ceva tot ramane!”  Luand buna reputatie a unui om este ca si cum ai produce crima de omor…
Nu este cazul insa al tupeistilor criticati pe drept (unii mai fac si pe victimele…), care fac uz de smerenie falsa (cu narav de lup, la purtator…), si pretind ca sunt ‘oameni de bine’! 

5.  MANIA  SI  URA
La Matei 5:21-22, Domnul Isus spune astfel:
“Ati auzit cã s-a zis celor din vechime: Sã nu ucizi; oricine va ucide, va cãdea sub pedeapsa judecãtii.  Dar Eu vã spun cã orisicine se mânie pe fratele sãu, va cãdea sub pedeapsa judecãtii…”
Diferenta dintre ucigasul cu cutitul, fata de cel care se manie este ca primul mai face un pas in plus, dat motivatia lor este aceeasi.  Sunt si unii oameni sadici (la propriu sau la figurat), care nu se manifesta exterior, nu par maniosi…, pentru ca ucid cu sange rece.
Cel ce se lasa stapanit de motivatia ucigasului, chiar daca n-a curmat viata cuiva, este vazut de Dumnezeu ca fiind la fel de vinovat ca cel care a savarsit efectiv crima…, fiindca in inima lui tot un ucigas este , dar n-a prins inca un prilej de finalizare. 

Apoi, daca ii iei unui om respectul de sine, daca-l injosesti, daca-l faci de rasul lumii…, tot ca un ucigas te comporti, fiindca nu-i respecti viata!
Ar trebui sa ne cutremuram, fiindca mai toti vorbim de rau pe semenii nostri, crezand ca daca ii inegrim pe ei ne albim pe noi, dar Dumnezeu spune ca ne amagim cumplit.
Poate ca unii nu s-au maniat sau n-au barfit pe semenii lor, dar i-au  ucis cu inima, urandu-i…
La 1 Ioan 3:15 ni se spune raspicat:
“Oricine urãste pe fratele sãu, este un ucigas; si stiti cã nici un ucigas n-are viata vesnicã rãmânând în el.”
Deci, nu numai cine ridica mana si curma viata semenului sau este un ucigas, ci si cel care defaimeaza (care ucide caracterul), cel care  ia altuia atat respectul de sine cat si respectul altora, sau cel care in inima lui poarta ura cuiva. 

Fiecare are responsabilitatea  de a-si cerceta inima inaintea lui Dumnezeu, de a-si infrana actiunile (si mai ales limba…), pentru ca traim intr-o lume careia nu-i pasa de Cuvantul lui Dumnezeu, o lume in care se suprima vietile celor neputinciosi, a celor suferinzi sau a celor ne-nascuti, o lume in care se cruta vietile ucigasilor (o lume intoarsa pe dos)…
Nevoia de a studia Biblia, si a ne conforma voii lui Dumnezeu este tot mai stringenta, pentru ca “lumea merge din rau in mai rau” si a “ajuns ca sa numeasca raul bine si binele rau”…!