In primul rand ESTE NECESAR SA FIM SFINTI, deoarece suntem copii ai lui Dumnezeu.  Dupa cum Cel ce ne-a chemat este sfant, si noi trebuie sa fim sfinti! “…Toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Rom. 8:14)  Fiind copii ai lui Dumnezeu, avem datoria de-a trai in sfintenie, spre a fi si calauziti de Duhul Sau. 

Nu numai ca-i necesar  de-a fi sfinti, dar PUTEM SA FIM SFINTI.  In fiecare din noi, cei mantuiti, exista dorinta de-a trai in sfintenie.  Noua noastra natura doreste sfintirea.  Dupa omul dinlauntru, spune apostolul Pavel, imi place legea lui Dumnezeu, imi plac cerintele lui Dumnezeu, ma desfatez in ele… Noi nu avem deacum numai dorinta de sfintire, dar si posibilitatea de-a trai in ea, pentru ca Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul sfinteniei, locuieste-n noi. Cu toate acestea, foarte multi credinciosi sunt blazati, sunt sceptici c-ar putea ajunge sa traiasca in sfintenie.  Unii sunt convinsi ca este imposibil chiar!? Omul nostru vechi este incapabil…; pentru el este imposibil sa taiasca in sfintenie.  Slujba Duhului Sfant insa, care a fost turnat in noi, este sa ne duca pe fiecare dintre noi la traire dupa voia lui Dumnezeu – trairea in sfintenie. 

In cap. 7 din Romani este relatat un fiasco al celui credincios, care, bazat pe fortele lui (crestin firesc), spune ca nu-i in stare sa traiasca in sfintenie. In cap. 8 insa este prezentat Dumnezeu, care ne da izbavirea prin Domnul Isus Hristos. (Cititi va rog intreg capitolul!) 

Pentru crestinul duhovnicesc, “legea duhului de viata” care este-n el, il izbaveste de “legea pacatului si-a mortii”.  Cerintele lui Dumnezeu sunt implinite-n noi (la pasiv) de Duhul lui Dumnezeu care locuieste-n noi. “Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.” (Rom. 8:12) 

Duhul lui Dumnezeu a fost pus sa locuiasca in noi, nu doar sa ne viziteze cateodata, asa ca este posibil sa traim in sfintenie. 

In masura in care suntem plini de Duhul Sfant, si-I cedam controlul vietii noastre, in acea masura atingem sfintenia pe care o doreste Dumnezeu in vietile noastre.  Sfintirea este un proces continuu, care va finaliza la intalnirea noastra cu Domnul Isus Hristos. Cand Il vom vedea pe El, “vom fi ca El”, adica vom avea si noi perfectiunea Sa morala. 

Sfintenia este un atribut impresionant al lui Dumnezeu…
Va mai amintiti de serafimii prezentati de Isaia, care “strigau unul la altul, si ziceau: „Sfant, Sfant, Sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui”!
Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna, si casa s-a umplut de fum.” (Isaia 6:3-4)..?! 

In viata copiilor lui Dumnezeu, sfintenia este cea care impresioneaza cel mai mult. Cu toate acestea, multi credinciosi urmaresc tot felul de experiente bizare, dar nu si sfintenia…!
Sfintenia este unul dintre atributele ‘comunicabile’ ale lui Dumnezeu, pe care El a hotarat sa-l impartaseasca cu noi, fata de alte atribute ce-I revin numai Lui (ca infinitatea-n timp si spatiu, slava, etc.) 

Nu putini credinciosi fac confuzie intre a fi socotiti ca neprihaniti si sfintire.
Socotirea ca neprihaniti este un act juridic al lui Dumnezeu, prin care El ne declara neprihaniti, pe cata vreme SFINTIREA ESTE O LUCRARE DE DURATA care incepe cu acel moment si tine pana cand Il vom vedea pe Domnul Isus Hristos.
Progresul in acest proces al sfintirii depinde de fiecare credincios, de felul cum este lasat Domnul Isus Hristos sa traiasca-n el.
Sfintirea depinde de felul in care ascultam de vocea Duhului Sfant, de felul in care ne conformam cerintelor lui Dumnezeu. Pe masura ce inaintam in sfintenie, primim calauzirea Duhului lui Dumnezeu si intelegem tot mai bine voia Lui pentru noi.
Prin sfintire, Dumnezeu ne duce la perfectiune morala, iar noi stim bine ca multe din deciziile ce le vom lua in viata nu sunt lipsite de aspectul moral. 

Nu toate deciziile noastre au si implicatii morale…
De exemplu nu tine de moralitate daca dimineata servesc unt sau margarina, branza sau cascaval, oua, salam, etc.
Pot sa citesc Cuvantul lui Dumnezeu ‘la rand’, de la Geneza la Apocalipsa, sau alternativ, si din V.T. si din N.T., fara a implica moralitatea…
Daca insa de exemplu dimineata ma scol tarziu si aleg sa servesc micul dejun, renuntand la cititul Bibliei… pentru ca nu mai am timp, aceasta alegere ARE IMPLICATIE MORALA. 

Sfintenia ma ajuta sa decid in alegerile existentei. Daca sfintirea este obiectivul meu, atunci voi lua decizii corecte. Daca am perfectiune morala, imi va fi usor s-aleg intr-un mod care implica moralitate. Cand Dumnezeu imi cere sa fiu sfant, El stie ca voi fi confruntat cu alegeri importante pentru viata mea, si-aceste hotarari trebuiesc facute intr-un mod care sa duca la binecuvantarea mea si a celor din jur. Daca eu am maturitate spirituala, daca sunt antrenat in urmarirea perfectiunii morale, sunt in stare sa iau decizii bune, pentru ca ‘patita-i priceputa”.
Practic, urmarirea sfinteniei este o conditie prealabila in cunoasterea si intelegerea voii lui Dumnezeu pentru lucruri particulare, specifice vietii mele. Sfintirea imi aduce calauzirea, si-mi da capacitatea discernerii voii lui Dumnezeu pentru viata mea. 

“Arata-mi, Doamne, caile Tale, si invata-ma cararile Tale.” (Ps. 25:4)
Frumoasa rugaciune, nu-i asa?
Nu ni-i totdeauna usor sa distingem caile lui Dumnezeu…!
“Povatuieste-ma in adevarul Tau, si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele…”(Ps. 25:4)
Vrem povatuirea si calauzirea Domnului, nu?!
Sarind la versetul 12: “Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.”…, sper sa ne lamurim deplin.
Facem acea frumoasa rugaciune: “Arata-mi, Doamne, caile Tale”! dar ne temem noi de Domnul?! Iov “…se temea de Dumnezeu, si se abatea de la rau.”
Omul care traieste-n sfintenie, acela are parte de binecuvantarile lui Dumnezeu, intelege voia si cararile Domnului si apuca pe ele. 

“Invata-ma caile Tale, Doamne! Eu voi umbla in adevarul Tau. Fa-mi inima sa se teama de Numele Tau.” (Ps 86:11)
Umblarea in adevar, in Cuvantul lui Dumnezeu, si cu o inima care se teme de Domnul, nu-i de fapt altceva decat o traire in sfintenie, care iti asigura calauzirea lui Dumnezeu.
Vrei sa cunosti care este voia Lui in anumite domenii ale vietii tale? - Preocupa-te de aceasta cerinta: “fiti sfinti”! 

Sfintenia ne duce la propasire in ceea ce ne priveste atingerea perfectiunii morale pe care Dumnezeu o vrea in noi. La randul ei, perfectiunea morala este cea care ne asigura alegerile corecte, care duc la binecuvantare in viata si la fericire.
Fie ca toti credinciosii sa urmarim sfintenia cu cea mai mare ‘pasiune’!