3. Bine, bine, vei spune…, eu am suferinţă-n viaţă care nu-i nici din pricina Evangheliei şi nici din cauza evlaviei…!
- Si aceasta suferinţă este după voia lui Dumnezeu, dacă este pe nedrept!
În Cuvânt, ni se spune că niciunul să nu suferim pe drept:
“Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” (1 Peter 4:15)

Credincioşii au HARUL DE A SUFERI PE NEDREPT, chiar făcând BINELE:
“Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.” (1 Peter 2:19). Aceasta este o suferinţă pentru eternitate, şi nu trebuie să ne eschivam de ea. 

La 1 Petru 4:12-13, citim aşa:
“Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.”
Care dintre suferinţele Domnului Isus Hristos au fost pe drept?! _ Niciuna! Toate au fost pe nedrept.
Mulţi credincioşi murmură, şi se exprimă cam aşa: E pe nedrept, frate…! Dacă ar fi pe drept aş suferi…!
Tocmai la această suferinţă ne-ndeamnă Cuvântul…:
“Dimpotrivă, dacă sufere pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1 Petru 4:16 ) 

La Coloseni 1:24, ap. Pavel scrie aşa:
“Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.”
Pavel afirmă ca se află-n suferinţă, dar că aceasta-l bucură, fiindcă-i benific atât pentru el cât şi pentru întreaga Biserică.
De ce ne trece Domnul prin astfel de suferinţe?! - Pentru că voia Lui expresă este să ne ducă la slavă!:
“Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care Sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.” (Evrei 2:10)
Poate unii dintre noi au observat deja că oridecateori Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre slavă, se referă şi la pătimire, suferinţă, necaz, întristare… 

Textul citat: “Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru…” vine direct în ajutorul credincioşilor care ‘se miră’ c-au necazuri, ei care aşteptă “totul, deplin”.
De cum se exprimă ap. Petru, ar trebui să ne mirăm de fapt dacă n-am avea necazuri…?! -De ce? - Aceste patimi , de care şi noi avem parte, sunt menite să ne ducă la slavă, să ne dea o mai mare bucurie, şi veselie “la arătarea slavei Lui”:
“Dacă Sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.” (1 Peter 4:14 )
Domnul Isus Hristos a acceptat voia lui Dumnezeu, ca El să sufere şi astfel a intrat apoi în slavă. Acum însă, suferinţele Lui sunt ale noastre, ne înştiintează ap. Pavel. 

La Col. 1:24, Gal. 6:17, Fil. 2:17, etc., am văzut ca voia lui Dumnezeu este să suferim pentru bine.
În tot timpul istoriei, cei care de exemplu au apărat şi respândit Evanghelia, au avut de suferit, iar prin jertfa unor astfel de oameni am ajuns s-avem şi noi Vestea cea Bună.
Suntem noi gata să apărăm Evanghelia de distorsiunile la care este supusă? Răspândim noi Evanghelia?
Traim noi in evlavie, cu riscul de-a fi persecutaţi? Trăirea Domnului Isus Hristos în noi nu rămane neobservată iar lumea (duşman permanent) ne va prigoni! 

Domnul Isus ne-a atenţionat despre acest lucru:
“Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărâ, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12)
Apariţia prigoanei dovedeşte că trăim în evlavie, că viaţa noastră este “ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3:3).
Dacă un credincios n-are nimic de suferit din partea societăţii (a veacului în care trăim), din partea celor care schilodesc Evanghelia, din partea superficialilor care-l sabotează sau cenzurează, etc., înseamnă că nu trăieşte după voia lui Dumnezeu.
Orice suferinţă ce vine-n viaţa noastră, şi nu e pe drept, Cuvântul spune că aduce “o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:17).  

Tu I-ai multumit Domnului pentru voia Sa: şi tu să suferi pentru bine? Accepţi aceasta cu bucurie?
Aşa ne îndeamnă Cuvântul: “…bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos…!”
Credinciosul care ajunge la starea de-a mulţumi pentru suferinţe pe nedrept, are promisiunea călăuzirii pe mai departe, pentru că înfăptuieşte astfel voia lui Dumnezeu.
Sfatul apostolului Petru este următorul:
“Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.” (1 Petru 4:19)
Ce putem face suferind pentru ce este bine (pt. Evanghelie, pt. evlavie, pt. eternitate..)? - Nimic altceva decât să “ne-ncredinţăm sufletele credinciosului Ziditor”.
Dumnezeu nu ne dărâma prin suferinţă, aşa cum îşi inchipuie unii, ci El“ZIDEŞTE PRIN SUFERINŢĂ”!
Dumnezeu să ne-nvrednicească pe toţi să-mplinim cu bucurie voia Lui!