D.  CĂDEREA OMULUI
Nici un om nu se poate cunoaşte pe sine în mod adecvat până nu acceptă revelaţia pe care Dumnezeu i-a oferit-o în Scriptură.
În Genesa 3 ne este prezentată o informaţie covârşitoare pentru noi – relatarea căderii omului în păcat. Unii o iau ca legendă, drept un mit, deşi Domnul Isus ne-a spus că faptele din Genesa sunt nişte realităţi fără de care nu putem înţelege cine suntem, care este starea noastră, şi nici nevoia noastră cea mai mare – mântuirea.
Apostolul Pavel ne spune că ce s-a întâmplat cu Adam şi Eva în căderea lor în păcat, a afectat în mod profund toată rasa umană. În Rom. 5:12, Pavel afirmă următoarele:
“….printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că to-i au păcătuit”. Un singur păcătuieşte, şi Cuvântul spune că moartea se extinde la toţi oamenii, şi toţi sunt de acum înainte păcătoşi. În v. 14, apostolul adaugă:
“… moartea a domnit, de la Adam pânã la Moise, chiar peste cei ce nu pãcãtuiserã printr-o cãlcare de lege asemãnãtoare cu a lui Adam”. Cei mulţi, spune el, “prin greşeala unuia singur, au fost loviţi cu moartea”. Judecata venită de la unul a adus osânda, şi cei mulţi au fost loviţi cu moartea. În v. 19, citim:
“ Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om (adică prin Isus Hristos), cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”, vor avea parte de o soartă binecuvântată. 

Omul este o fiinţă decăzută! Deşi el a fost înzestrat cu neprihănire, cu sfinţenie, omul a ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, şi astfel a căzut din starea în care a fost creat.
- Ce a pierdut omul în cădere?! - Ce am pierdut fiecare din noi, prin faptul că ne-am născut în această rasăafectată de neascultarea primului om?!
Am pierdut SLAVA cu care Dumnezeu ne-a îmbrăcat! 

David afirmă în Ps. 8:4-5 următorul lucru:
“Ce este omul, ca să Te gândeşti la el şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
L-ai făcut cu puţin mai pe jos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.”
Omul a avut iniţial o slavă cu care Dumnezeu l-a-ncununat, însă la Rom. 3:23, afăm că acum “toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Prin cădere am pierdut atât slava cu care am fost îmbrăcaţi implicit şi neprihănirea şi sfinţenia. Tot acum s-a pierdut autoritatea pe care o primise omul asupra creaţiei – omul nu mai este stăpân peste univers, ci ajunge să fie strivit de legile mediului în care se desfăşoară. 

Prin cădere, omul a pierdut viaţa spirituală, rupându-se relaţia sa cu Dumnezeu. Această despărţire de Dumnezeu nu este altceva decât MOARTEA.Mulţi îşi închipuie că moartea înseamnă disoluţia trupului… Aceea nu-i decât o moarte fizică. Biblia vorbeşte despre moartea a doua, care înseamnă despărţirea veşnică de Dumnezeu. Omul care rămâne în păcat şi care n-ajunge să cunoască mântuirea prin Domnul Isus Hristos, va experimenta moartea a doua. 

Şarpele îi promisese omului egalitate cu Dumnezeu… - Ce a câştigat omul prin cădere?- N-am câştigat decât o NATURĂ PĂCĂTOASĂ, o natură depravată, care ne-mpinge mereu la păcat, o natură care ne domină, ne tiranizează şi ne târăşte la rău, care ne înfundă-n moarte. De atunci, fiecare om care s-a născut în rasa umană a moştenit această FIRE PĂMÂNTEASCĂ.