B. ORIGINEA RAULUI
Cum a fost posibil sa apara raul din moment ce Dumnezeu a declarat ca toate lucrurile pe care le-a creat erau foarte bune?!
Sarpele a ispitit pe femeie, dupa care cei 2, Adam si Eva au mancat din “fructul oprit”.  Ei au incalcat porunca Domnului de-a nu manca din acel pom nu pentru ca n-ar fi fost capabili s-o indeplineasca – ei n-au fost fortati la acest act…  Satana nu i-a obligat, ci doar i-a ispitit.  Ei nu au fost fortati nici macar de natura lor limitata, dar au ales sa incalce porunca lui Dumnezeu, fiind inselati de Satana. Acesta le-a spus ca vor fi ca Dumnezeu si nu au fost, a spus ca nu vor muri dar nu a fost asa…  Fiindca cei 2 au avut clara cerinta lui Dumnezeu de-a nu manca din pomul respectiv, nu putem spune despre ei c-ar fi fost niste ignoranti, nu-I asa?!
Au avut cei 2 in ei dorinta sa pacatuiasca?  Nu, fiindca omul a fost creat “cu slava” si “imbracat in neprihanire”…
Daca cei 2 au actionat impotriva dorintei lor, acolo a fost constrangere…, si nu ar mai fi fost rezultatul unei alegeri libere…

Concluzia multor teologi este ca nu exista un raspuns la intrebarile legate de aparitia raului in societatea umana.  Cert este insa ca Dumnezeu a pus lucrurile in asa fel incat sa intelegem ca aparitia raului este o problema complexa, foarte greu de explicat si de inteles, daca nu chiar imposibil pentru unii…
Dumnezeu a pus in fata poruncii Sale pe cei doi, iar pe barbat l-a facut responsabil de aceasta .  Femeia a fost facuta responsabila indirect deci, prin intermediul barbatului.  Femeia a fost inselata, dar nu si barbatul.  Apoi, vinovatia si caderea n-au venit prin neascultarea femeii, ci prin neascultarea barbatului… Se pare ca barbatul a ales in mod deliberat sa incalce porunca lui Dumnezeu, dupa ce a constatat ca femeia lui procedase la neascultare…
Atunci a aparut pacatul, raul, suferinta, stricaciunea si moartea in creatia frumoasa a lui Dumnezeu!
Concluzia este ca Biblia ne ofera in direct o naratiune a aparitiei raului, dar nu si explicatia acelei aparitii.  In intelepciunea Sa, Dumnezeu a tainuit acet lucru, dar ni-l reveleaza totusi indirect… 

C.  NATURA  RAULUI, definirea lui…
Raul este legat indisolubil de pacat.  Daca studiem Sfintele Scripturi, vom constata ca pacat este orice abatere de la legea/voia lui Dumnezeu, de la caracterul Sau desavarsit.  Pacatul constituie lipsa conformarii fata de cerintele lui Dumnezeu, cerinte care reflecta sfintenia si desavarsirea Sa.  Altfel spus, pacatul este negarea  sfinteniei si desavarsirii Lui, adica NEascultare…

CE ESTE RAUL?!  Este negarea binelui, absenta binelui, privarea de bine…
Toti cei care au abordat problema raului au inteles ca el este definit in termeni negativi: nelegiuire, nedreptate, necinstire, netrebnicie, nebunie, s.a.m.d.  Este un NE, plasat in fata a ceva pozitiv, este negarea unui lucru conotat pozitiv.
De exemplu nu putem intelege NEdreptatea decat in contrast cu dreptatea, sau pricepem conceptul de NEcinste daca stim ce este cinstea.
Prin analogie, RAUL  NU  POATE  FI  INTELES  DECAT  DACA  STIM  CE  ESTE  BINELE. 
 (Vezi articolul “Ce/cine este BINELE ?!”

RAUL  ESTE  NEGAREA  BINELUI, si nu poate exista deci decat daca exista binele...
Binele are existenta prin sine, dar  RAUL  ARE  O  EXISTENTA  DERIVATA.  El este dependent de bine si prin definirea sa, si prin derivarea sa din bine.
O importanta observatie o constituie faptul ca binele poate exista in mod absolut, pe cata vreme raul nu poate apare decat in forme si cantitati relative – nu exista rau absolut. O negatie absoluta, practic inseamna nimic, nu-i asa?!
Raul nu apare spontan, prin factori impersonali.  El este infaptuit de factori morali, fie prin comitere, fie prin omitere...

RAUL  ARE  NATURA  PARAZITARA.  El apare unde este binele, si cauta sa-l perverteasca...
Adam, inainte de-a savarsi raul, a fost bun.  El avea capacitatea de-a nu pacatui, dar si libertatea de-a alege altceva.  Raul insa poate aparea, pentru ca mai intai binele exista...
Cei ce spun ca existenta raului este o dovada ca Dumnezeu nu exista, trebuie sa inteleaga ca plangandu-se de existenta raului, ei de fapt recunosc mai intai existenta binelui.  Apoi, daca Dumnezeu nu exista, de unde stii ce este bine si ce este rau?!  Cum explici existenta binelui, fara Dumnezeu?!

SCEPTICUL, cel care are o problema cu cu existenta lui Dumnezeu, are doua alternative:
x)  Sa se planga de existenta raului.  Raul insa implica existenta binelui, iat existenta celor doua entitati certifica existenta lui Dumnezeu;
y)  Sa nege existenta binelui, deci implicit si a raului. In acest fel, el este pus in fata unei realitati mizerabile: nu se mai poate plange de vreun rau sau nedreptate ce i s-ar face...  In practica insa toti invocam de exemplu o dreptate in conformitate cu care vrem sa fim tratati de ceilalti...
Sunt si unii sceptici care vor sa adopte o cale de mijloc, cum este de ex. renumitul profesor  DERSHOWITZ, care se plange de existenta raului, vrand astfel sa sublinieze ca nu exista Dumnezeu, dar, cand este confruntat cu problema ce o are, ca recunoscand existenta raului recunoaste implicit existenta binelui si a unui cod moral care le defineste, recurge la subterfugiul pueril cum ca el stie ce este raul dar nu poate defini binele.  Orice om cu capul pe umeri stie ca este imposibil sa delimitezi si sa definesti raul, fara sa faci referire la bine...!

RAUL  ESTE  INDISOLUBIL  LEGAT  DE  PACAT!  De aceea, oamenii sunt infaptuitori ai raului pentru ca sunt agenti ai pacatului.  Desi toti am ajuns in aceasta stare, Dumnezeu a gasit solutia pentru pacatele noastre si pentru raul generat de noi, si aceasta rezolvare a fost jertfa Domnului Isus Hristos. (Pe blog-ul meu gasiti o multime de articole explicative ...!)

OBSERVATIE:  In intelepciunea Sa, Dumnezeu foloseste chiar si raul, pentru a scoate lucruri bune.  Uneori e bine ca exista raul..., dar sa nu cadem in greseala “de-a numi raul bine si binele rau”, caci categoriile sunt distincte!  Afirmand ca uneori raul poate fi spre bine, nu am spus ca raul este bun!  Dumnezeu poate folosi si existenta raului pentru a ne binecuvanta!
Biblia ii asigura pe cei care s-au intors la Dumnezeu ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).  In expresia “toate lucrurile” sunt incluse si relele si suferintele pe care le experimentam in viata.  (Ca sa intelegem mai bine acest verset, intentionez ca in continuarea acestui articol sa fac referiri la categoriile binelui si ale raului..)

Oamenii mantuiti (“nascuti din nou”), nu privesc raul din aceeasi perspectiva din care-l privesc oamenii neregenerati!
Pentru cei nemantuiti, raul este o realitate ce n-arescop si nici n-aduce vreun beneficiu.  Pentru ei, rezultatul raului este negativ, dureros..., si de multe ori tragic.
Pentru noi insa, cei mantuiti, raul constituie doar o tranzitie spre bine.  Pentru noi, raul nu este o realitate ultima, ci una efemera..., dar care lucreaza in folosul nostru etern.
Categoriile de bine si de rau se impletesc in aceasta existenta, pana la punctul in care nu le mai putem distinge clar.  Noi nu le putem separa (si uneori nici nu vrem sa le separam), deoarece ceea ce a aparut initial a fi rau, s-a dovedit ulterior a fi bine, sau, ceea ce am experimentat ca rau, a dus in final la rezultate bune...
De multe ori, cand privesti inapoi, chiar daca ai trecut prin situatii neplacute, prin greutati mari, n-ai mai vrea sa dai timpul inapoi si sa reiei intr-un alt mod..., nu-i asa?!  Chiar si un lucru rau poate aduce in finalmulta binecuvantare celui care l-a experimentat...!

Raul si binele sunt realitati asa de strans impletite, si cu rezultate asa de neasteptate, incat este neintelept sa spui ca nu vrei sa apara in viata ta vreun rau, fiindca ai putea inchide astfel ‘usa’ binecuvantarilor lui Dumnezeu...  

<< Previous    1  [2]  3    Next >>