|
ISPITA A DOUA
La a doua ispitire, Satana a făcut uz de foamea după faimă.
Ce-i spune el Domnului Isus după ce L-a urcat pe “streaşina Templului”:
“Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă -Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta;
şi ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” (Matei 4:6)
Cu alte cuvinte, aruncă-Te jos, impresionează-i pe toţi, căci astfel îi câştigi iar Tu , ca Fiu al lui Dumnezeu, nu
vei fi afectat, n-ai ce pierde…!
Şi foamea după faimă, ca şi cea după pâine, au fost puse-n om de către Dumnezeu, dar şi pentru una, şi pentru
cealaltă, există atât căi nelegitime cât şi căi legitime de satisfacere / realizare.
- În cazul nostru, care-i calea legitimă ?!
- Domnul ne-o prezintă cât se poate de clar:
“…Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” (Matei 4:7)
Noi, ca creştini, trebuie să urmărim ceea ce aduce slavă lui Dumnezeu, şi nu faima noastră
personală.
Pentru aceasta n-avem decât să folosim scările Templului, în loc să ne aruncăm de la înălţime – adică să acceptăm
lucrarea lui Dumnezeu desfăşurată normal.
Calea nelegitimă este să urmărim senzaţionalul…, şi ce mulţi credincioşi cad victimă acestei
ispite…!
De exemplu mişcarea charismatică ce face ‘valuri’ în lume, este un exemplu de cădere ‘în masă’ la ispita a doua. Nu
umblă ei după senzaţional?!!
Calea nelegitimă este să trăim cu prezumţia că Dumnezeu trebuie să acţioneze imediat ce noi “ne
aruncăm” (uneori chiar ‘în vânt’). Noi vrem să-L obligăm pe Dumnezeu să acţioneze într-un mod prin care noi facem
impresie. Sunt destui fraţi care se roagă stăruitor sau acţionează în această direcţie…
Domnul Isus a recunoscut esenţa acelei ispitiri: a acţiona din prezumţie, fie periculos, fie
bombastic, pentru a-L obliga pe Dumnezeu să intervină senzaţional.
Urmărim noi ca toată slava să-I fie dată lui Dumnezeu sau căutăm să-L obligăm a participa la acţiunile noastre
‘năvalnice’? Acceptăm noi întotdeauna calea Lui, modalitatea Lui de rezolvare, care-L slăveşte pe
El?
ISPITA A TREIA
A III-a ispită era să exploateze foamea după putere, după
poziţie…Dumnezeu a pus în noi această foame de la început. În Gen. 1:28 citim:
“Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l…” Aveţi autoritate asupra întregului univers! În Ps. 8:4-6
ni se subliniază acelaşi lucru:
“Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat stăpânire peste lucrurile mânilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.”
Există o cale corectă de a satisface foamea după poziţie, dar şi una incorectă.
Calea incorectă este cea propusă de Satana:
Închină-Te mie, şi vei dobândi stăpânire!
Domnul Isus a venit să câştige lumea. Calea trasată de Tatăl pentru aceasta era prin jertfă, prin cruce.
Satana oferea acelaşi obiectiv şi acelaşi scop: “Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie…” (Matei 4:9), dar fără
jertfă. Nu-i nevoie decât de un mic compromis, doar “închină-Te mie”, spune Satana, şi vei obţine ca prin vis
aceleaşi rezultate pe care le vrei, Ţi le pun pe tavă, fiindcă mă pot baza pe Tine…!
Ispita consta în a ocoli calea jertfei şi a folosi o cale facilă, netedă, care nu implica decât un mic compromis,
dar aparent oferea aceleaşi rezultate.
Ispita era subtilă, fiindcă în acelaşi timp lua ce I se cuvine lui Dumnezeu, închinarea,
pentru a o oferi altcuiva.
Domnul Isus urma să cucerească lumea şi I S-a oferit sceptrul lumii fără cruce, dar El a cucerit-o preluând
“ştergarul” de rob (S-a numit “robul Domnului”). El a ales calea prin slujire, prin jertfă…, şi a ajuns la înviere
şi victorie.
După ce a înviat, a spus ucenicilor: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18)
El a şteptat ca Tatăl să-I ofere puterea, şi n-a acceptat să I se dea autoritatea de la cel rău ,
fără jertfă.
“Calea crucii” a fost calea legitimă spre putere şi poziţie.
| 