Ce spune Domnul ? Roada determina natura pomului sau invers? Desigur ca natura pomului determina roada. ‘Cauza’
este natura pomului iar ‘efectul’ este fructul. Nu roada duce la schimbarea ‘naturii’, asa cum isi inchipuie si
sustin cu indarjire unii.
Daca pomul este nobil, schimbat prin pocainta (altoit) va aduce roada aleasa.
Credinta in Domnul Isus Hristos a adus in viata noastra schimbarea naturii noastre care produce acum roada noua,
nobila.
Sa aducem in prim ‘plan’ cateva texte luate-n brate de
cei care sustin ca mantuirea este si prin fapte, nu numai prin har.
Romani 2:7-11: “Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea;
Si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.
Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste Iudeu, apoi peste Grec. Slava,
cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intai peste Iudeu, apoi peste Grec. Caci inaintea lui
Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.”
Jacov 2:21-24: “Avraam, parintele nostru, n-a fost el socotit neprihanit prin fapte, cand a adus pe fiul sau Isaac
jertfa pe altar?
Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si, prin fapte, credinta a ajuns desavarsita.
Astfel s-a implinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire”; si el a
fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
Vedeti, deci, ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta.
Cat pe ce sa fim pusi in incurcatura, nu-i asa?! Citim la:
Efeseni 2:8-9: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.”
…iar la Iacov se mentioneaza ca “omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta”. Se contrazic
oare Scripturile? Nu, nu se contrazic deloc.
Sa recitim Romani 2:7-11 si apoi sa privim ce se spune inainte in Cuvant:
“Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de
judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu
ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? (Rom. 2:3-4)
Este vorba aici de pocainta pe care Dumnezeu o cere. “Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se
pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu” (Rom.
2:5)
Precum observati, binele facut de unii care staruiesc in bine este infaptuit pe baza pocaintei , a credintei, si
raul facut de altii este infaptuit pe baza refuzului pocaintei. Nu faptele in sine determina mantuirea – ele vin sa
demonstreze prezenta sau lipsa pocaintei.
Sa recitim acum Jacov 2:21-24 la care sa adaugam si referirile despre Avraam de la Romans 4:3-5:
“Caci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire.” Insa, celui ce
lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci
crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.”
Ati sesizat cred ca cel care “nu lucreaza”, ci crede doar, acela-i socotit neprihanit. Aceasta se pune ‘in ecuatie’
astfel (in care “nu lucreaza” implica semnul minus):
CREDINTA minus (-) FAPTE = MANTUIRE
sau altfel scris (mutand un termen in partea cealalta si schimbandu-i semnul):
CREDINTA = MANTUIRE plus (+) FAPTE
Dumnezeu nu va mantui pe nimeni pentru faptele lui bune. Daca ai ajuns mantuit prin credinta, apar apoi si faptele,
cu semnul (+).
Galatenii au fost indusi in eroare de propovaduitori falsi care au adus “o alta evanghelie” (cum se exprima Pavel)
si au determinat pe unii crestini sa oscileze, sa creada ca si faptele lor ar avea un rol important in mantuirea
lor.
Pavel ia o atitudine ferma si le scrie:
Galateni 3:6-7 “Tot asa si „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si credinta aceasta i-a fost socotits ca neprihanire.”
Intelegeti si voi, deci, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta.””
Apoi, tot Pavel mentioneaza despre fapte:
Galateni 3:10: “Caci toti cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, Sunt sub blestem; pentru ca este scris: „Blestemat
este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.”
Stiti vreun om care are fapte perfecte? Nu-i niciunul care sa fi implinit in totalitate Legea lui Dumnezeu. Faptele
noastre ‘bune’ apar ca o “haina murdara” inaintea lui Dumnezeu.
Cine se bizuie pe faptele sale sau pe ‘credinta + fapte’, acela este inca sub blestem. “Cel neprihanit prin
credinta va trai.” (Gal. 3:11)
|
