Galateni 2:16: "Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii.”
Considerand acest text ca foarte ‘clar’, ce facem cu cel de la:
Iacov 2:24: “Vedeti, deci, ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta.”?
Aparent avem de-a face cu o contrazicere flagranta, nu?! Nu, nu-i asa.
Haideti sa revenim la Romani 4:1-2:
“Ce vom zice, deci, ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam?
Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.”

Observam ca exista doua entitati in fata carora putem fi socotiti neprihaniti: Dumnezeu si oamenii. In fata lui Dumnezeu, spune Pavel, oricate fapte bune ar fi avut Avraam, acesta nu poate sa se laude si nu poate pretinde neprihanirea pe baza acelor fapte. Dar in fata oamenilor? Numai prin fapte.
Sa luam seama la doua cuvinte cheie din cele doua texte mentionate:
“…STIM ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus…” STIM, avem cunostinta aceasta.
Celalalt verset spune:
“VEDETI, deci, ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta.”
Neprihanirea de care vorbeste apostolul Pavel, care STIM ca este numai prin credinta se refera la neprihanirea noastra inaintea lui Dumnezeu. Cand e vorba de socotirea noastra ca neprihaniti in fata oamenilor , suntem socotiti prin fapte, si nu numai prin credinta. Inaintea oamenilor nu-I suficient sa spui doar ca tu crezi in El si esti mantuit.
Cine spune ca crede in Domnul Isus Hristos, trebuie sa demonstreze prin faptele lui ca are acea mantuire. Credinta trebuie sa se manifeste in fapte. E ‘satula’ omenirea de ‘vorbe mari’.

Este o rusine pentru un credincios sa-si afirme socotirea credintei lui ca neprihanire iar cu faptele sa aduca ocara Evangheliei sau bisericii.
De unde stim ca cineva este socotit neprihanit prin credinta, inaintea lui Dumnezeu? Dupa faptele lui. Domnul Isus a spus: “dupa roadele lor ii veti cunoaste”. Cind s-a schimbat natura pomului fructul a devenit ‘nobil’. Daca fructul este tot ‘salbatic’ inseamna ca acolo nu-i schimbare, nu-i nastere din nou, nu-i mantuire.

In Scriptura deci nu exista contradictii. Daca Avraam a avut cu ce sa se laude, a avut cu ce inaintea oamenilor, nu inaintea lui Dumnezeu.
Gen. 15:6: “Avraam a crezut pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire. Avraam a crezut in promisiunile lui Dumnezeu.
Cand a fost el socotit neprihanit inaintea oamenilor? Cand a demonstrat ca a fost gata sa-l aduca jertfa pe Isac, crezand ca chiar daca fiul sau ar fi murit, Dumnezeu si-ar fi tinut promisiunile si l-ar fi putut reinvia. Prin aceasta fapta, credinta lui adevarate in dumnezeu a fost testata, a fost justificata inaintea oamenilor.

CONCLUZIE
Scripturile declara de la un capat la altul acelasi lucru: mantuirea este prin si numai prin credinta, si nu prin fapte. Mantuirea este prin har, este un dar de la Dumnezeu – nu este ceva ce Dumnezeu ne-a datorat
Abel a adus prin credinta o jertfa mai buna decat Cain.
Noe a capatat har, inaintea lui Dumnezeu.
Avraam a crezut pe Dumnezeu…
Habacuc spune: “Cel neprihanit, prin credinta va trai” si lucrul acesta este citat in Noul Testament de 3 ori: in epistolele catre Romani, Galateni si Evrei.

Credinta care aduce mantuirea aduce intotdeauna si schimbarea vietii, prin pocainta.
Ignoranta lasa loc insa confuziei. Din acest motiv, unii credinciosi sunt lipsiti de bucuria mantuirii sau de siguranta salvarii.