...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    1  [2]  3    Next >>

B.  Un alt motiv pentru care Isus Hristos S-a suit la Tatal, in prima zi a invierii:
Domnul Isus a trebuit sa transfere Raiul, compartimentul celor rascumparati, din Locuinta mortilor, in cer, in prezenta Tatalui, fapt pentru care „S-a suit sus, si a luat robia roabã…” (Efeseni 4:8)
La Luca 23:43, ni se spune cum Domnul Isus l-a asigurat pe talharul de pe cruce, ca va fi cu El impreuna in Rai, in chiar ziua mortii lor: “Isus a rãspuns: Adevãrat îti spun cã astãzi vei fi cu Mine în Rai.”

Mariei M. insa, imediat dupa invierea Sa, Domnul Isus i-a spus ca inca nu se suise la Tatal, pana in momentul convorbirii lor… Cum se explica aceasta aparenta ‘contradictie’?!


In discutia cu talharul , Domnul Isus, in doar cateva cuvinte, ii ofera acestuia mult mai multe informatii decat credea el. Talharul se exprimase astfel: “Adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!” In mintea sa, el ‘vedea’ ca acuma Domnul Isus nu era in postura de a-Si lua Imparatia… Probabil stia el ceva vag despre lucrurile viitoare, despre ‘capatul istoriei’, cand Mesia va sta pe scaunul Sau de domnie…

Domnul Isus ii spune (parafrazez..) ca nu asteapta pana atunci, cand crede el ca-Si va aduce aminte de oameni, si-i ofera imediat o realitate impresionanta, de care sa se bucure in ziua respectiva, fara a trebui sa astepte sfarsitul istoriei…, dandu-i asigurarea aceasta: “astãzi vei fi cu Mine în Rai!”
Daca Domnul Isus a fost in Rai in ziua mortii Sale, dar nu in prezenta Tatalui, rezulta evident ca Raiul se afla altundeva…!

- Atunci de ce la Apocalipsa 2:7 de exemplu se relateaza despre rasplata credinciosilor astfel: “Celui ce va birui, îi voi da sã mãnânce din pomul vietii, care este în Raiul lui Dumnezeu.”?!
- Pentru ca sufletul Domnului Isus si cel al talharului au mers in acea zi in Rai, dar Raiul nu se gasea in acel timp in prezenta Tatalui…

Se simte nevoia deci a se raspunde practic la intrebarea: Unde merg sufletele oamenilor , la moarte?! (Intentionez sa scriu un articol anume, in acest sens…!)
Biblia vorbeste in V.T. despre “Locuinta mortilor” (despre Sheol, sau Hades), si ne spune ca sufletele celor decedati merg acolo. “Locuinta mortilor “ nu trebuie confundata cu termenul “mormant” (sau ‘groapa’), pentru care evreii au termen separat, consacrat, si-l folosesc numai atunci cand este vorba despre corpul omului. Apoi, sa luam seama ca atunci cand ni se spune de Sheol, ni se explica si faptul ca acesta se afla undeva, “in adanc”, ca se coboara substantial pana acolo, pe cata vreme mormantul este ori ‘sub scoarta’, ori chiar suprateran, de exemplu in vreo pestera mai cocotata, etc.

Sufletele celor ce ajungeau in Sheol erau ‘rupte’ si de oameni, si de Dumnezeu, asa ca nici chiar sufletele celor neprihaniti nu se puteau bucura de prezenta Tatalui. Acolo se astepta in tensiune, sa se ajunga la un deznodamant… Termenul “Sheol” vine de la “Sha’al” , care inseamna a pune intrebari, a chestiona, a te framanta… (Un alt termen apropiat ar fi “silu”, care se traduce prin “locas”).

Domnul Isus ne spune insa ca in Sheol erau doua compartimente distincte, fara legatura intre ele: unul pentru cei nemantuiti, si altul pentru cei mantuiti, numit Rai, sau “Sanul lui Avraam”, prezentat in Biblie ca “un loc de mangaiere”.

In acest Rai i-a promis Domnul Isus talharului ca vor ajunge in aceeasi zi…

Biblia spune ca Domnul Isus nu a coborat numai pana aici, in Sheol, ci a patruns si mai in Adanc, in Tartar, in locul in care sunt incarcerate duhurile ingerilor cazuti, care “nu si-au pastrat vrednicia”, si au actionat pe pamant imediat inainte de Potop (v. 2 Petru 2:4 de ex.).
Sufletul Domnului a ajuns in Sheol, dar n-a ramas acolo - in cea de-a 3-a zi, a iesit din Locuinta mortilor, devenind primul om, de la inceputul istoriei, care o parasea, conform spuselor din Psalmul 16:10:

“Cãci nu vei lãsa sufletul meu în Locuinta mortilor, nu vei îngãdui ca prea iubitul Tãu sã vadã putrezirea.”

Domnul a iesit din Sheol, dar Mantuitorul nu a uitat de rascumparatii decedati. Rascumpararea lor era infaptuita, si acum nu mai exista niciun motiv ca sufletele celor mantuiti sa mai stea acolo nici macar o zi, fapt pentru care, imediat dupa inviere, invingatorul Mortii, domnul Isus Hristos, S-a urcat la Tatal ceresc, pentru a stramuta Raiul in prezenta glorioasa a lui Dumnezeu.

La acest transfer face aluzie textul din Efeseni 4:8-10:

“De aceea este zis: ‘S-a suit sus, a luat robia roabã, si a dat daruri oamenilor.’

Si acest: ‘S-a suit’ ce înseamnã decât cã înainte Se pogorâse în pãrtile mai de jos ale pãmântului? Cel ce S-a pogorât, este acelasi cu Cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile…”

Atunci, in dimineata invierii, Domnul Isus Hristos, i-a mutat pe cei rascumparati din Sheol in cer, in prezenta Tatalui.
Expresia “a luat robia roabã” este un fel de ‘dubla negatie’, care devine afirmatie… Robirea robiei nu este altceva de fapt decat eliberare, aici referindu-se la eliberarea sufletelor celor mantuiti, din Sheol. Domnul Isus a actionat imediat, si, in graba Sa, S-a adresat Mariei M. prin acele memorabile cuvinte: “Nu Mã tinea, cãci încã nu M-am suit la Tatãl!”


Ce bucurie trebuie sa fi fost pe Avraam, Isaac si Iacov, si pe toti rascumparatii Domnului din vechime sa intre in locasurile ceresti…! Ce bucurie pentru David, care si-a dorit sa ajunga pe Muntele cel sfant al lui Dumnezeu…! Ce bucurie pe Iov, care a suferit atat de mult, dar care coborase in Sheol cu nadejdea ca Rascumparatorul sau va fi “binevoitor”…!

Iata schimbarea majora pe care a adus-o invierea Domnului Isus, cu privire la locul unde merg sufletele celor credinciosi: pana atunci, sufletele lor coborau in Locuinta mortilor, dar de atunci incoace merg sus, in prezenta Tatalui ceresc.

Aceasta binecuvantare (care acum este un drept al credinciosilor), de-a merge la moarte direct in prezenta Tatalui, a castigat-o Domnul Isus la/prin inviere. La moarte, oamenii nu experimenteaza ‘anihilarea sufletului’, cum eronat sustin anumiti teologi, din nestiinta sau din interes…


Mantuitorul S-a grabit in dimineata invierii sa se suie la Tatal, pentru a duce cu sine pe toti credinciosii Sai care au murit de-a lungul istoriei dinainte de invierea Sa, si care asteptau in Sheol stramutarea . Acum, noi cei care am crezut in Isus Hristos , dupa deces nu vom mai poposi in locuinta mortilor, ci vom intra dierect in cer.
Datorita ascensiunii Sale la Tatal, Domnul Isus a putut actiona ca Marele nostru Preot, si de atunci mijloceste pentru noi pururea, in virtutea unei “vieti nepieritoare”.

De cand El “a luat robia roaba”, de atunci Raiul este in prezenta Tatalui, asteptand pe toti cei care si-au pus nadejdea in Isus Hristos, Biruitorul Mortii.

Acolo in Rai, Domnul Isus in persoana ne asteapta pe toti rascumparatii Lui. Sa dam dar lauda “Mielului fara cusur si fara prihana”, care a castigat victoria deplina nu numai asupra Mortii, ci si asupra Locuintei mortilor!

In Psalmul 68:18, Imparatul David remarca urmatoarele lucruri: “Te-ai suit pe înãltime, ai luat prinsi de rãzboi, ai luat în dar oameni…” Acest text este implinit de Domnul Isus Hristos, in N.T., ceea ce ne face sa intelegem ca Iehova, din V.T., despre care se spune in psalm , este una si aceeasi persoana cu Dumnezeu Fiul.
Comentand acest verset, apostolul Pavel ne spune la Efeseni 4:8-10 ca Cel care “S-a suit” este aceeasi persoana care “Se pogorâse în pãrtile mai de jos ale pãmântului”, si de acolo “a luat daruri oameni”… Domnul Isus S-a coborat in “Locuinta mortilor”, dar, iesind biruitor de acolo, a luat cu Sine pe cei rascumparati, suindu-Se la Tatal, si ducand ca un trofeu, pe toti cei rascumparati, care fusesera pana atunci in “Sanul lui Avraam” (compartiment din Sheol).

Aceasta informatie despre ‘jefuirea’ Locuintei mortilor de sufletele celor rascumparati, ne-o ofera Domnul Isus si intr-una din pildele Sale. La Luca 11:21-22, El vorbeste de faptul ca se afla intr-un razboi spiritual cu Satana:

“Când omul cel tare si bine înarmat îsi pãzeste casa, averile îi sunt la adãpost. Dar dacã vine peste el unul mai tare decât el si-l biruieste, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, si împarte prãzile luate de la el.” Aici avem de-a face cu o expunere parabolica, in care Domnul Isus Hristos este prezentat ca “omul mai tare”, care il ‘jefuieste’ pe Satana…

- Ce comoara avea Satana?!
- Avea sufletele celor credinciosi, care stateau in asteptare in Locuinta mortilor, pana la sosirea Rascumparatorului. Acest deziderat fiind realizat, de atunci inainte, sufletele oamenilor mantuiti nu mai merg in Sheol, ci direct in prezenta Tatalui ceresc.
<< Previous    1  [2]  3    Next >>

Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)