|
B. Un alt motiv pentru care Isus Hristos
S-a suit la Tatal, in prima zi a invierii:
Domnul Isus a trebuit sa transfere Raiul, compartimentul celor rascumparati, din
Locuinta mortilor, in cer, in prezenta Tatalui, fapt pentru care „S-a suit sus, si a luat robia roabã…”
(Efeseni 4:8)
La Luca 23:43, ni se spune cum Domnul Isus l-a asigurat pe
talharul de pe cruce, ca va fi cu El impreuna in Rai, in chiar ziua mortii lor: “Isus a rãspuns: Adevãrat îti
spun cã astãzi vei fi cu Mine în Rai.”
Mariei M. insa, imediat dupa invierea Sa, Domnul Isus i-a
spus ca inca nu se suise la Tatal, pana in momentul convorbirii lor… Cum se explica aceasta aparenta
‘contradictie’?!
In discutia cu talharul , Domnul Isus, in doar cateva cuvinte, ii ofera acestuia mult mai multe
informatii decat credea el. Talharul se exprimase astfel: “Adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!”
In mintea sa, el ‘vedea’ ca acuma Domnul Isus nu era in postura de a-Si lua Imparatia… Probabil stia el ceva vag
despre lucrurile viitoare, despre ‘capatul istoriei’, cand Mesia va sta pe scaunul Sau de
domnie…
Domnul Isus ii spune (parafrazez..) ca nu asteapta pana atunci, cand crede el ca-Si va
aduce aminte de oameni, si-i ofera imediat o realitate impresionanta, de care sa se bucure in ziua
respectiva, fara a trebui sa astepte sfarsitul istoriei…, dandu-i asigurarea aceasta: “astãzi vei fi cu Mine
în Rai!”
Daca Domnul Isus a fost in Rai in ziua mortii Sale, dar nu
in prezenta Tatalui, rezulta evident ca Raiul se afla altundeva…!
- Atunci de ce la Apocalipsa 2:7 de exemplu se relateaza despre rasplata
credinciosilor astfel: “Celui ce va birui, îi voi da sã mãnânce din pomul vietii, care este în Raiul lui
Dumnezeu.”?!
- Pentru ca sufletul Domnului Isus si cel al talharului au
mers in acea zi in Rai, dar Raiul nu se gasea in acel timp in prezenta Tatalui…
Se simte nevoia deci a se raspunde practic la intrebarea: Unde merg sufletele
oamenilor , la moarte?! (Intentionez sa scriu un articol anume, in acest sens…!)
Biblia vorbeste in V.T. despre “Locuinta mortilor” (despre Sheol, sau Hades), si ne
spune ca sufletele celor decedati merg acolo. “Locuinta mortilor “ nu trebuie confundata cu termenul
“mormant” (sau ‘groapa’), pentru care evreii au termen separat, consacrat, si-l folosesc numai atunci cand
este vorba despre corpul omului. Apoi, sa luam seama ca atunci cand ni se spune de Sheol, ni se explica si
faptul ca acesta se afla undeva, “in adanc”, ca se coboara substantial pana acolo, pe cata vreme mormantul
este ori ‘sub scoarta’, ori chiar suprateran, de exemplu in vreo pestera mai cocotata, etc.
Sufletele celor ce ajungeau in Sheol erau ‘rupte’ si de oameni, si de Dumnezeu, asa ca nici chiar
sufletele celor neprihaniti nu se puteau bucura de prezenta Tatalui. Acolo se astepta in tensiune, sa se ajunga la
un deznodamant… Termenul “Sheol” vine de la “Sha’al” , care inseamna a pune intrebari, a chestiona, a te framanta…
(Un alt termen apropiat ar fi “silu”, care se traduce prin “locas”).
Domnul Isus ne spune insa ca in
Sheol erau doua compartimente distincte, fara legatura intre ele: unul pentru cei nemantuiti, si altul pentru cei
mantuiti, numit Rai, sau “Sanul lui Avraam”, prezentat in Biblie ca “un loc de
mangaiere”.
In acest Rai i-a promis Domnul Isus talharului ca vor ajunge
in aceeasi zi…
Biblia spune ca Domnul Isus nu a coborat numai pana aici, in Sheol, ci a patruns si
mai in Adanc, in Tartar, in locul in care sunt incarcerate duhurile ingerilor cazuti, care “nu si-au pastrat
vrednicia”, si au actionat pe pamant imediat inainte de Potop (v. 2 Petru 2:4 de ex.).
Sufletul
Domnului a ajuns in Sheol, dar n-a ramas acolo - in cea de-a 3-a zi, a iesit din Locuinta mortilor, devenind
primul om, de la inceputul istoriei, care o parasea, conform spuselor din Psalmul
16:10:
“Cãci nu vei lãsa sufletul meu în Locuinta mortilor, nu vei
îngãdui ca prea iubitul Tãu sã vadã putrezirea.”
Domnul a iesit din Sheol, dar
Mantuitorul nu a uitat de rascumparatii decedati. Rascumpararea lor era infaptuita, si acum nu mai exista
niciun motiv ca sufletele celor mantuiti sa mai stea acolo nici macar o zi, fapt pentru care, imediat dupa
inviere, invingatorul Mortii, domnul Isus Hristos, S-a urcat la Tatal ceresc, pentru a stramuta Raiul in
prezenta glorioasa a lui Dumnezeu.
La acest transfer face aluzie textul din Efeseni
4:8-10:
“De aceea este zis: ‘S-a suit sus, a luat robia roabã, si a
dat daruri oamenilor.’
Si acest: ‘S-a suit’ ce înseamnã decât cã înainte Se
pogorâse în pãrtile mai de jos ale pãmântului? Cel ce S-a pogorât, este acelasi cu Cel ce s-a suit mai presus
de toate cerurile…”
Atunci, in dimineata invierii, Domnul Isus Hristos, i-a mutat pe cei rascumparati din
Sheol in cer, in prezenta Tatalui.
Expresia “a luat robia roabã” este un fel de ‘dubla
negatie’, care devine afirmatie… Robirea robiei nu este altceva de fapt decat eliberare, aici referindu-se la
eliberarea sufletelor celor mantuiti, din Sheol. Domnul Isus a actionat imediat, si, in graba Sa, S-a adresat
Mariei M. prin acele memorabile cuvinte: “Nu Mã tinea, cãci încã nu M-am suit la
Tatãl!”
Ce bucurie trebuie sa fi fost pe Avraam, Isaac si Iacov, si pe toti rascumparatii Domnului din vechime
sa intre in locasurile ceresti…! Ce bucurie pentru David, care si-a dorit sa ajunga pe Muntele cel sfant al lui
Dumnezeu…! Ce bucurie pe Iov, care a suferit atat de mult, dar care coborase in Sheol cu nadejdea ca
Rascumparatorul sau va fi “binevoitor”…!
Iata schimbarea majora pe care
a adus-o invierea Domnului Isus, cu privire la locul unde merg sufletele celor credinciosi: pana atunci,
sufletele lor coborau in Locuinta mortilor, dar de atunci incoace merg sus, in prezenta Tatalui
ceresc.
Aceasta binecuvantare (care acum este un drept al
credinciosilor), de-a merge la moarte direct in prezenta Tatalui, a castigat-o Domnul Isus la/prin inviere.
La moarte, oamenii nu experimenteaza ‘anihilarea sufletului’, cum eronat sustin anumiti teologi, din
nestiinta sau din interes…
Mantuitorul S-a grabit in dimineata invierii sa se suie la Tatal, pentru a duce cu
sine pe toti credinciosii Sai care au murit de-a lungul istoriei dinainte de invierea Sa, si care asteptau in
Sheol stramutarea . Acum, noi cei care am crezut in Isus Hristos , dupa deces nu vom mai poposi in locuinta
mortilor, ci vom intra dierect in cer.
Datorita ascensiunii Sale la Tatal, Domnul Isus a putut
actiona ca Marele nostru Preot, si de atunci mijloceste pentru noi pururea, in virtutea unei “vieti
nepieritoare”.
De cand El “a luat robia roaba”, de atunci Raiul este in
prezenta Tatalui, asteptand pe toti cei care si-au pus nadejdea in Isus Hristos, Biruitorul
Mortii.
Acolo in Rai, Domnul Isus in persoana ne asteapta pe toti
rascumparatii Lui. Sa dam dar lauda “Mielului fara cusur si fara prihana”, care a castigat victoria deplina
nu numai asupra Mortii, ci si asupra Locuintei mortilor!
In Psalmul 68:18, Imparatul David remarca urmatoarele lucruri: “Te-ai suit pe
înãltime, ai luat prinsi de rãzboi, ai luat în dar oameni…” Acest text este implinit de Domnul Isus Hristos,
in N.T., ceea ce ne face sa intelegem ca Iehova, din V.T., despre care se spune in psalm , este una si
aceeasi persoana cu Dumnezeu Fiul.
Comentand acest verset, apostolul Pavel ne spune la Efeseni
4:8-10 ca Cel care “S-a suit” este aceeasi persoana care “Se pogorâse în pãrtile mai de jos ale pãmântului”,
si de acolo “a luat daruri oameni”… Domnul Isus S-a coborat in “Locuinta mortilor”, dar, iesind biruitor de
acolo, a luat cu Sine pe cei rascumparati, suindu-Se la Tatal, si ducand ca un trofeu, pe toti cei
rascumparati, care fusesera pana atunci in “Sanul lui Avraam” (compartiment din
Sheol).
Aceasta informatie despre ‘jefuirea’ Locuintei mortilor de
sufletele celor rascumparati, ne-o ofera Domnul Isus si intr-una din pildele Sale. La Luca 11:21-22, El
vorbeste de faptul ca se afla intr-un razboi spiritual cu Satana:
“Când omul cel tare si bine
înarmat îsi pãzeste casa, averile îi sunt la adãpost. Dar dacã vine peste el unul mai tare decât el si-l
biruieste, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, si împarte prãzile luate de la el.” Aici
avem de-a face cu o expunere parabolica, in care Domnul Isus Hristos este prezentat ca “omul mai tare”, care
il ‘jefuieste’ pe Satana…
- Ce comoara avea Satana?!
- Avea sufletele
celor credinciosi, care stateau in asteptare in Locuinta mortilor, pana la sosirea Rascumparatorului. Acest
deziderat fiind realizat, de atunci inainte, sufletele oamenilor mantuiti nu mai merg in Sheol, ci direct in
prezenta Tatalui ceresc.
|
