C.  Un alt motiv pentru care Isus Hristos S-a suit la Tatal, in prima zi a invierii a fost acela ca El trebuia sa-Si serbaze TRIUMFUL, ca Unul care a biruit Moartea, si tot ce era legat de ea.
Triumful Mantuitorului, dupa inviere, s-a desfasurat in cer, nu pe pamant, unde invierea Sa a fost o realitate oferita numai celor credinciosi…
In prezenta Sa glorioasa care a urmat invierii, Domnul Isus ar fi strivit pe orice necredincios care L-ar fi zarit! De aceea, triumful Lui s-a desfasurat dincolo, in prezenta Tatalui, salvand astfel de la pieire o multime de oameni…!
Iata ce citim la Coloseni 2:14-15, privitor la Domnul Isus:
“A sters zapisul cu poruncile lui, care stãtea împotriva noastrã si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A desbrãcat domniile si stãpânirile, si le-a fãcut de ocarã înaintea lumii, dupã ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce.”
- Cand a avut loc acest triumf al al Sau asupra ordinelor ingerilor cazuti in razvratire? - Cand i-a dezbracat de autoritate, facandu-i de ocara inaintea lumii?!
- Pavel vorbeste in acest paragraf despre invierea Domnului Isus, prin puterea lui Dumnezeu (v. versetul 12) - prin invierea Lui, apostolul Pavel explica triumful de netagaduit al Domnului.
- Care a fost insa publicul inaintea caruia au fost dezbracate de putere ordinele ingeresti decazute?!...

O traducere mai fidela a versetului din Coloseni 2:15 arata astfel: ‘Dezbracand ordinele ingeresti, El le-a expus in public ca infrante, prezentandu-le in procesiunea triumfului Sau’ Avem acolo verbul “triumbeo”, care inseamna a conduce intr-o procesiune triumfatoare… Domnul Isus a fost purtat in triumf, in public, spune Cuvantul, ocazie cu care, domniile ingeresti decazute, desbracate de putere, au fost prezentate ca obiect al triumfului Sau.
Ca sa intelegem mai usor, sa facem o paralela cu triumful unor personalitati ai lumii romane! De exemplu, un comandant de osti, dupa ce obtinea o victorie rasunatoare, avea parte de un triumf, la Roma, capitala Imperiului, si toata cetatea lua parte la acea sarbatoare… Invingatorul mergea, in carul sau de biruinta, spre colina Capitoliului, iar dupa el veneau cei care-i datorau viata, cei care fusesera eliberati, sau altii care fusesera amenintati de dusmani dar acum erau in siguranta, din pricina victoriei sale. In urma veneau si cei invinsi, ca prizonieri de razboi, in lanturi…
Cei rascumparati din Sheol, au participat cu Domnul in triumf, fiind dusi si ei in prezenta Tatalui.
Cei invinsi, duhurile rautatii, au fost si ei expusi atunci si facuti “de ocara”. La invierea Domnului Isus, ei si-au pierdut orice autoritate, devenind ca si legati…

Atat ingerii alesi, cat si cei cazuti, sunt organizati in structuri ierarhice. Dupa arhanghel (ingerul prim, capetenia) exista o serie de ranguri. La Efeseni 1:21 ni se arata insa ca Domnul Isus a fost plasat de Tatal “mai presus de orice domnie, de orice stãpânire, de orice putere, de orice dregãtorie si de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci si în cel viitor.”
Pentru o vreme, Domnul Isus a fost facut om, mai prejos decat ingerii, dar, prin inviere, a ajuns deasupra oricarui rang ingeresc.
- Ce se intamplase insa cu rangurile ingerilor cazuti?! - Desi in sens negativ, ei si-au pastrat atat autoritatea cat si puterea avuta. Capetenia lor este Satana (Lucifer – “domnul puterii vazduhului”…), iar sub el sunt domnii, stapaniri, puteri, s.a.m.d.
La Efeseni 6:12 sunt enumerate tocmai aceste ranguri decazute, carora trebuie sa ne opunem: “Cãci noi n-avem de luptat împotriva cãrnii si sângelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii care sunt în locurile ceresti.”
Initial, ordinele ingeresti decazute, au avut autoritate asupra oamenilor, de la caderea lui Adam in pacat, in virtutea “zapisului” de care se vorbeste la Coloseni 2:14: “A sters zapisul cu poruncile lui, care stãtea împotriva noastrã si ne era potrivnic”… Exista un ‘document semnat’, care ne condamna, si pe baza caruia ingerii decazuti aveau o anumita autoritate asupra oamenilor, care-si exprimasera prin “primul Adam”, dorinta de-a cunoaste si raul, nu numai binele…
Prin lucrarea Sa, care a culminat prin moarte si inviere, Domnul Isus Hristos, “ultimul Adam”, a anulat actul incriminatoriu care-l condamna pe om, si care-l lasa intrucatva sub puterea celui rau… Domnul Isus a zdrobit orice autoritate si putere pe care o aveau duhurile rautatii asupra oamenilor, dar nu toti oamenii beneficiaza de aceasta mare usurare, fiindca unii nu vor sa primeasca acea eliberare…!

Ca sa intelegem mai bine ce a insemnat triumful Domnului asupra rangurilor si puterilor ingerilor decazuti, sa luam doua exemple din Scriptura:
1. Arhanghelul Mihail a tinut cont de rangul lui Lucifer cand au fost in conflict cu privire la trupul lui Moise. Cel mai inalt inger bun, are retinere inaintea lui Lucifer, fostul sef al tuturor ingerilor. La Iuda, versetul 9, citim astfel:
“Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrãznit sã rosteascã împotriva lui o judecatã de ocarã, ci doar a zis: „Domnul sã te mustre!””
2. La Apocalipsa20, primele 3 versete relateaza:
“Apoi am vãzut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mânã cheia Adâncului si un lant mare. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sã nu mai însele Neamurile, pânã se vor împlini cei o mie de ani”…
Un simplu inger bun, are acum autoritate deplina asupra lui Satana, fiindca aceasta scena are loc dupa “cruce” si dupa “inviere”, adica dupa triumful Mantuitorului, cand duhurile rautatii au fost dezbracate atat de autoritate, cat si de puterea avuta pana atunci.

De fapt, triumful Domnului constituie o realitate prin care si noi, cei credinciosi, am capatat autoritate asupra “duhurilor rautatii”, din locurile ceresti.
La Efeseni 6:10-18 ni se arata cum sa folosim armele/armatura Domnului, astfel incat sa fim siguri de victorie, in lupta cu “duhurile rele”.