|
- Care a fost rostul mortii Domnului Isus Hristos?!
- El a suferit pe cruce pentru noi si pentru pacatele noastre… Cine vine la Domnul, nu o face din
dorinta de a suferi pentru El, ci din dorinta de a scapa de povara pacatelor. Si noi am venit la Domnul
pentru a beneficia de moartea Lui in locul nostru, si nu pentru a participa la suferintele Sale… Am venit la
cruce, la Golgota, pentru ca Duhul lui Dumnezeu ne-a facut sa ne vedem pacatele, sa le recunoastem…, si am
inteles ca jertfa lui Isus Hristos este singurul mijloc prin care putem fi iertati si impacati cu Dumnezeu.
Jertfa Domnului ne-a scapat de blestemul pacatului, care ne-a adus condamnarea la moarte, si de blestemul
Legii, pe care toti am incalcat-o… La cruce, la calvar, am inteles ca moartea Domnului Isus Hristos ne scapa
de pierzare vesnica si, cand ne-am increzut in jertfa Sa, am experimentat mantuirea, ajungand astfel sa
beneficiem de “puterea învierii Lui” .
Scriptura spune ca “Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a
iubit, cu toate cã eram morti în greselile noastre, ne-a adus la viatã împreunã cu Hristos” (Efeseni 2:4-5)
“Puterea învierii Lui” a inceput sa actioneze in noi, cei care credem in moartea Sa, transformand gandirea si
existenta tuturor acelora care cred in jertfa Sa mantuitoare.
La Efeseni, cap. 4, Pavel se adreseaza credinciosilor si spune: “sã nu mai trãiti cum trãiesc
pãgînii, în desertãciunea gândurilor lor, având mintea întunecatã, fiind strãini de viata lui Dumnezeu”. “Sã
vã desbrãcati de omul cel vechi care se stricã dupã poftele înselãtoare, si sã vã înoiti în duhul mintii
voastre”, ca sa ajungeti sa intelegeti lucrarile minunate ale lui Dumnezeu!
Nu numai gandirea ne-a fost schimbata prin “puterea învierii Lui”, ci si trairea! Am inceput acum o
viata noua, pentru care apostolul ne indeamna la Coloseni, cap.3:
“Dacã, deci, ati înviat împreunã cu Hristos, sã umblati dupã lucrurile de sus”… “Gânditi-vã la
lucrurile de sus, nu la cele de pe pãmânt, cãci voi ati murit, si viata voastrã este ascunsã cu Hristos în
Dumnezeu.”
Noua gandire si traire sunt acum in concordanta cu “puterea învierii Lui”…, iar acest lucru este
precedat de “cunoasterea” personala a Domnului Isus Hristos. Un lucru ce precede experimentarea “pãrtãsiei
suferintelor Lui”, este experimentarea “puterii învierii Lui”, putere care ne-a adus o viata noua, traita de
acum in adevarata libertate, cu bucurie si implinire sufleteasca.
Nici un om nu poate sa fie partas in mod real la suferintele Domnului Isus Hristos, pana nu ajunge
sa experimenteze “puterea învierii Lui”, pentru ca suferinta isi are justificare, isi are ratiune, numai prin
inviere!
- De ce gasesc atatia oameni ca-i absurda existenta?!
- Pentru ca n-au ajuns inca sa cunoasca “puterea învierii Lui”.
- Ce inseamna sa fi “pãrtãs suferintelor Lui”?! La ce se refera aceasta expresie?
Exista o serie de lucruri care par unora ca se refera la partase suferintelor Domnului, dar in
realitate nu sunt…
In primul rand, aceasta partasie nu inseamna ca noi putem sa participam in vreun fel la suferintele
Lui pentru pacatele noastre. Acele suferinte au fost purtate numai de El, si in intregime. La Isaia 63:3
citim ce spune Domnul:
“Eu singur am cãlcat în teasc, si nici un om dintre popoare nu era cu Mine”…
Domnul Isus, nu intamplator a rama singur in Gradina Ghetsimani…, fiindca in “ceasul” acela mare,
cand a preluat asupra Lui povara pacatelor intregei omeniri, nimeni nu L-a asistat cu ceva. Noi, oamenii, nu
am putut participa nici atunci la acele suferinte, si n-o putem face nici astazi, fiindca ele au fost
sfarsite, au fost finalizate/terminate odata pentru totdeauna! Suferintele acelea nu se mai pot repeta, desi
sunt biserici care sustin in mod eronat ca de fiecare data cand se practica ‘Cina Domnului’, suferintele Lui
sunt re-editate, iar oamenii participa si ei la ele… Hristos a murit o data pentru pacate, iar jertfa Lui a
fost suficienta, a fost deplina, aducandu-ne desavarsirea (pe baza ei suntem socotiti neprihaniti) si
mantuirea.
O iluzie asemanatoare o au oamenii care cred ca pot sa participe si ei la suferintele Domnului,
supunandu-si trupul la diverse cazne si auto-mutilari pentru iertarea pacatelor…
La anumite popoare, in preajma Pastelui, unii oameni isi infig in cap coroane de spini, cer sa fie
biciuiti, sau chiar sa fie tintuiti pe cruce, crezand ca participa astfel si ei la suferintele Domnului Isus
Hristos, si-si asigura prin fapta lor ispasirea pacatelor…
Toti acestia sunt de compatimit, fiindca pe de o parte n-au inteles nimic din jertfa Mantuitorului,
care a fost deplina, facuta odata pentru totdeauna si pentru toti oamenii, iar pe de alta parte nesocotesc si
reduc lucrarea Lui, considerand ca-i incompleta, iar ei o desavarsesc…
- Exista suferinte pe care Domnul Isus le are si-n prezent?!
Apostolul Pavel spune ca vrea sa fie partas suferintelor Lui, si afirma aceasta dupa moartea,
invierea si inaltarea Domnului…
- Pentru ce ar suferi in prezent Domnul Isus Hristos, din moment ce a fost glorificat deja, si a
intrat in slava cereasca pregatita pentru El de Tatal?!
|
|
|
|
|
Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura
fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!
In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au
avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a
oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!
Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea
pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la
nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii...
Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…
Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!
“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati,
atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi
indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.
Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna
faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…,
ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a
hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram
creatia…
TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei
si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’,
(corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii
vecilor”. (Va urma…!)
|
|